Streptococ în gât – Tip A – Simptome și Tratament

Faringita streptococică este extrem de frecventă la copii și adolescenți și se estimează că între 15% și 30% dintre cazurile de durere în gât la copii și aproximativ 5% până la 15% dintre cazurile la adulți sunt cauzate de streptococul de grup A – Streptococcus pyogenes. Afecțiunea este mai frecventă în lunile de toamnă și iarnă.

Ce este streptococul?

Streptococul este o bacterie Gram-pozitivă, care poate provoca o gamă largă de afecțiuni, de la infecții minore ale pielii până la faringită și boli severe cum ar fi pneumonia și meningita.

Faringită streptococică denumită popular și streptococul în gât este o infecție determinată de bacteria Streptococcus pyogenes, un streptococ beta-hemolitic de grup A. Această bacterie reprezintă o cauză comună a infecțiilor gâtului, în special la copii, dar poate afecta persoane de toate vârstele.

Tipuri de streptococ

Există mai multe tipuri de streptococ, dar cele care cauzează cel mai frecvent infecții ale gâtului la copii sunt cei din grup A, C sau G. Fiecare dintre acestea poate produce simptome și complicații diferite.

Streptococ de tip A

Streptococ de tip A (Streptococcus pyogenes) este cel mai frecvent tip de streptococ care cauzează faringită streptococică (angină streptococică). Este extrem de contagios și poate provoca inflamația gâtului, dureri, febră și, uneori, erupții cutanate sau greață. Este cauza principală de apariție a faringitei streptococice, a scarlatinei și a unor complicații severe precum fasceita necrozantă, sindromul de șoc toxic streptococic ori febra reumatică sau glomerulonefrita post-streptococică.

Streptococ de tip C

Streptococ de tip C reprezintă un grup de bacterii Gram-pozitive care se găsesc frecvent în flora normală a tractului respirator superior, tractului digestiv și tractului genital la animalele domestice și sălbatice. Acestea pot coloniza inclusiv pielea și mucoasele oamenilor și animalelor. La om, infecțiile cu streptococi din grupul C sunt relativ rare, dar pot provoca diverse afecțiuni, cum ar fi: faringită, amigdalită, infecții ale pielii și țesuturilor moi și endocardită.

Streptococ beta hemolitic de grup G

Streptococ beta hemolitic de grup G este similar cu Streptococul de grup A și B, dar are unele caracteristici distincte. Poate fi găsit în mod normal în gât, piele, și tractul gastrointestinal al oamenilor și animalelor. Streptococul de tip G poate cauza o varietate de infecții, de la ușoare până la afecțiuni grave. Printre acestea se numără:

• Faringită, care poate cauza dureri în gât și inflamație a amigdalelor.
• Infecții cutanate: impetigo, celulită.
• Infecții sistemice: bacteriemie, endocardită și sepsis.
• Pneumonie.

Cum se transmite infecția cu streptococ?

Infecția cu streptococ se transmite în principal prin contact direct cu persoane infectate sau purtătoare asimptomatice. Există mai multe modalități prin care streptococul poate fi transmis:

• Contact direct: atingerea unei persoane infectate sau contactul cu secrețiile acesteia poate duce la transmiterea bacteriei.
• Transmiterea aeriană: infecțiile streptococice respiratorii se răspândesc atunci când persoana infectată strănută, tușește sau vorbește, eliberând în aer picături mici de salivă care conțin bacterii.
• Supraviețuirea pe suprafețe: streptococul poate supraviețui pe diverse suprafețe și obiecte. Contactul cu aceste suprafețe contaminate și ulterior atingerea feței poate facilita transmiterea bacteriei.
• Transmiterea prin alimente: anumite specii de streptococ pot fi prezente în alimente și pot cauza infecții atunci când sunt ingerate.

Pentru a reduce riscul de infecție, este esențială igiena corespunzătoare, inclusiv spălarea frecventă a mâinilor și evitarea contactului apropiat cu persoane infectate.

Cât timp este contagios streptococul tip A?

Pacienții cu faringită streptococică sunt considerați contagioși în primele 24 de ore după administrarea antibioticului. În cazul copiilor, este recomandat să nu se întoarcă în colectivitate/școală până când temperatura corporală nu scade la normal și nu au trecut cel puțin 24 de ore de la începerea tratamentului antibiotic.

Boli cauzate de Streptococul de tip A

Infecțiile cauzate de Streptococul de tip A pot afecta diverse părți ale organismului și pot avea simptome și manifestări foarte variate. Iată câteva dintre principalele boli cauzate de Streptococul de tip A:

• Faringită streptococică (infecția gâtului)
• Otita medie
• Sinuzita
• Pleurită
• Pneumonie
• Scarlatina
• Celulita
• Impetigo (o infecție a pielii)
• Endocardită
• Fasceită necrozantă

Aceste afecțiuni pot varia în severitate și necesită adesea diagnostic și tratament medical adecvat pentru a preveni complicațiile și pentru a asigura o recuperare completă.

Simptome ale infecției cu streptococ tip A (faringită streptococică)

Faringita streptococică este o infecție bacteriană comună, provocată de Streptococcus pyogenes, care afectează în principal gâtul și amigdalele. Aceasta este, de obicei, transmisă prin picături respiratorii atunci când o persoană infectată tușește sau strănută. Simptomele pot apărea rapid și pot varia în severitate. Este important să recunoaștem aceste simptome pentru a putea începe tratamentul adecvat și pentru a preveni complicațiile. Iată principalele simptome ale infecției cu streptococ tip A:

• Durere în gât
• Roșu în gât
• Rinoree
• Febră
• Modificări ale culorii limbii
• Ganglioni inflamați
• Erupții tegumentare

Recunoașterea acestor simptome și consultarea promptă a unui medic sunt esențiale pentru a confirma diagnosticul și pentru a începe tratamentul corespunzător. Tratamentul precoce poate preveni complicațiile și poate limita răspândirea infecției.

Infecția cu streptococ – Diagnostic

Tabloul clinic poate varia mult de la un pacient la altul. Astfel, medicul va stabili diagnosticul infecțiilor cu streptococ printr-o analiza a simptomelor pacientului, cum ar fi durerea în gât, dificultăți la înghițre, pe baza semnele obiective: febra, palat moale hiperemic (roșu în gât), eritem (roșeață) lingual şi faringian şi adenopatii cervicale (ganglioni inflamați), dar și a investigaţiilor specifice ca testele microbiologice, în vederea identificării precise a agentului etiologic al faringitei.

Pentru confirmarea diagnosticului, se recoltează probe de secreții din gât (în cazul faringitei) sau din alte zone infectate (de exemplu, leziuni cutanate) prin tamponare. Testele imunocromatografice pentru detecția antigenului streptococilor de grup A sunt adesea utilizate pentru că oferă rezultate rapide (în aproximativ 10-15 minute). În plus, testele moleculare pentru infecțiile respiratorii bacteriene (exp. Diagnostic molecular infecții bacteriene – testare sindromică), care utilizează tehnologia PCR (reacția de polimerizare în lanț), pot identifica rapid și precis agenții patogeni, inclusiv streptococi, și pot face diferența între diversele bacterii care cauzează simptome respiratorii.

Testele sindromice permit detectarea simultană a mai multor patogeni care pot cauza infecții respiratorii, oferind o abordare eficientă pentru diagnosticarea rapidă și tratamentul corect. În anumite cazuri, precum infecțiile invazive sau complicate, se pot efectua hemoculturi și/sau teste de sensibilitate la antibiotice pentru a ghida adecvat tratamentul. De asemenea, testele serologice pot fi utile pentru identificarea anticorpilor specifici în cazurile de complicații post-infecțioase, cum ar fi febra reumatică sau glomerulonefrita. Diagnosticarea corectă a infecțiilor streptococice este esențială pentru tratamentul prompt cu antibiotice și prevenirea complicațiilor.

Diagnosticul se stabilește în funcție de tipul infecției, prin prelevarea:

•           tampon de exsudat nazofaringian, spută sau proba obținută în urma lavajului bronhoalveolar pentru detectarea prezenței streptococului betahemolitic grup A prin test rapid, cultură bacteriologică sau test PCR.

•           probe de la nivelul leziunii cutanate (impetigo sau bube dulci).

Infecția cu streptococ în gât – Tratament faringită streptococică

Faringita streptococică, cauzată de Streptococcus pyogenes (streptococul de grup A) necesită tratament adecvat pentru a preveni complicațiile și pentru a accelera recuperarea. Acesta constă în administrarea de:

Tratament cu antibiotic

Penicilina sau amoxicilina sunt antibioticele de primă linie pentru tratarea faringitei streptococice. Administrarea corectă previne complicațiile. Pacienţilor alergici la penicilină medicul curant le poate recomanda eritromicină sau clindamicină.

Medicamente pentru ameliorarea simptomelor

Analgezicele sau antipireticele (cum ar fi paracetamolul sau ibuprofenul) pot fi folosite pentru a reduce durerea și febra.

Tratamentul infecțiilor locale

Poate include utilizarea de antiseptice și pansamente speciale.

Tratament pentru susținerea imunității

Suplimentele de vitamine și minerale pot ajuta la buna funcționare a sistemului imunitar.

În cazul unor infecții mai grave, cum ar fi abcesele sau pneumonia, pot fi necesare intervenții medicale suplimentare, unele chirurgicale.

Exista pacienţi care nu răspund la tratament?

În cazul pacienților diagnosticați cu faringită streptococică grup A care rămân simptomatici după 72h de la începerea tratamentului cu antibiotic, este obligatorie reevaluarea.

Cauzele care determină eşecul terapeutic pot fi: apariţia complicaţiilor acute ale faringitei poststreptococice (e.g. abces periamigdalian), nerespectarea modului de administrare a tratamentului/ administrarea repetată nejudicioasă a antibioticului, eradicarea florei faringiene de protecţie de către antibiotic sau imunosupresia creată de antibiotic.

Atitudinea în cazul pacienţilor care nu răspund la tratament

Pacienţilor care prezintă semne clinice de boală după 2 până la 7 zile de la iniţierea antibioticoterapiei li se recomandă recoltarea unui nou exsudat faringian pentru analiza microbiologică. În cazul obținerii unui rezultat pozitiv pentru streptococul beta-hemolitic grup A, medicul recomandă un antibiotic non-betalactam (clindamicină sau eritromicină).

Atitudinea în cazul recăderilor simptomatice

Dacă un pacient prezintă, într-un interval de un an de zile mai mult de trei culturi successive pozitive pentru Streptococ beta-hemolitic grup A este posibil să fie o transmitere în cadrul familiei pacientului cauzată de un membru al familiei sau de un contact apropiat care este purtător asimptomatic. Atitudinea în cazul unui astfel de pacient este de a recomanda examenul exsudat faringian atât lui, cât şi membrilor familiei sau contacţilor aproapiaţi şi iniţierea terapiei în funcţie de rezultatele obţinute.

Important este să se explice pacienţilor că periuţele de dinţi, ca şi aparatele ortodontice, folosite şi nedecontaminate corect, păstrează bacterii pe suprafaţa lor, fapt ce poate determina apariţia infecţiilor recurente.

Complicațiile infecției cu streptococ în gât

Deși faringita streptococică este, în general, o afecțiune tratabilă, aceasta poate duce la complicații grave dacă nu este tratată corespunzător. Una dintre cele mai temute complicații este febra reumatică, o reacție inflamatorie care poate afecta inima, articulațiile, pielea și sistemul nervos, provocând leziuni permanente ale valvelor cardiace (endocardită reumatică). O altă complicație posibilă este glomerulonefrita, o inflamație a rinichilor care poate apărea după o infecție streptococică și poate duce la insuficiență renală.

În cazuri mai severe, streptococul poate provoca infecții mai profunde ale țesuturilor, cum ar fi fasceita necrozantă, o infecție extrem de gravă care poate afecta mușchii și țesuturile subcutanate, având potențialul de a pune viața în pericol. De asemenea, infecțiile streptococice pot contribui la dezvoltarea otitelor, abceselor periamigdaliene sau a sinuzitei bacteriene. Prin urmare, tratamentul prompt și complet al faringitei streptococice este esențial pentru a preveni aceste complicații severe.

Factori de risc

Infecția cu streptococ în gât, cauzată de Streptococcus pyogenes, poate afecta pe oricine, dar există anumiți factori de risc care pot crește probabilitatea de a dezvolta această infecție, astfel:

• Vârsta este unul dintre cei mai importanți factori de risc, copiii cu vârste între 3 și 15 ani fiind mai susceptibili, din cauza sistemului lor imunitar încă în dezvoltare și a tendinței de a intra în contact cu alți copii la școală sau în activități de grup.
• Sezonalitatea, deoarece infecțiile streptococice sunt mai frecvente în timpul lunilor reci de toamnă, iarnă și primăvară, atunci când oamenii petrec mai mult timp în spații închise, favorizând transmiterea bacteriilor prin picături de salivă sau aerosoli.

• Sistem imunitar deficitar cauzat de tratamente imunosupresoare.
• Existența unor boli cronice.
• Fumatul activ sau pasiv poate, de asemenea, crește riscul de infecție, deoarece afectează funcția normală a căilor respiratorii și reduce capacitatea organismului de a combate infecțiile.

Infecția cu streptococ – Prevenție

Prevenirea infecției cu streptococ în gât, cauzată de Streptococcus pyogenes, implică mai multe măsuri de igienă și de protecție pentru a limita riscul de infecție și de răspândire a bacteriei. Cele mai importante măsuri de prevenție care pot fi luate în calcul, sunt:

• Evitarea contactului cu persoanele infectate, mai ales în perioada în care acestea sunt contagioase, adică până la 24 de ore de la începutul tratamentului antibiotic.
• Spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun este o măsură simplă, dar eficientă, de prevenire, mai ales după tuse, strănut sau contactul cu obiecte folosite de persoane bolnave.
• Curățarea regulată a suprafețelor din jur (cum ar fi mânerele ușilor, jucării, telefoane mobile) ajută la reducerea riscului de contaminare indirectă.

Chiar dacă nu există un vaccin specific pentru faringita streptococică, tratamentele antibiotice corecte și administrate la timp contribuie semnificativ la prevenirea complicațiilor severe, cum ar fi febra reumatică, și reduc riscul de transmitere a infecției în comunități, cum ar fi școlile și creșele. Totodată, evitarea contactului cu persoanele infectate ajută pentru limitarea transmiterii bacteriei.

Referințe:

• www.msdmanuals.com/professional/infectious-diseases/gram-positive-cocci/streptococcal-infections
• https://www.rcpath.org/static/ce35b1b6-9d79-4125-a0f64ba28e9a3584/UK-SMI-ID-4i4-Identification-of-Streptococcus-species-Enterococcus-species-and-morphologically-similar-organisms-September-2021.pdf
• www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/streptococcal-infection-group-a
• www.my.clevelandclinic.org/health/diseases/5911-group-a-streptococcal-infections
• Murray, P. R., Rosenthal, K. S., & Pfaller, M. A. (2020). Medical Microbiology (9th ed.). Elsevier.
• https://wwwnc.cdc.gov/eid/article/20/5/13-0953_article
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21415743/