Cumpără online analizele medicale necesare, utilizează codul ONLINE10 și beneficiază de 10% reducere la coșul de cumpărături.
Synevo
Programări
Coșul meu
Atelierul de sănătate
Sănătatea sub microscop

Probleme ale pielii determinate sau agravate de frig

probleme ale pielii, eczema, dermatita atopica, tipuri de eczeme, pernioza, acrocianoza, sindromul Raynaud

Probleme ale pielii: lunile de iarnă se caracterizează prin temperaturi scăzute și, uneori, condiții de umiditate scăzută care pot afecta negativ starea pielii.

Funcția principală a pielii, cel mai extins organ al corpului, constă în a acționa ca o barieră fizică împotriva factorilor externi. Atunci când pielea este sănătoasă, are rol de protecție împotriva alergenilor și infecțiilor. Totuși, în sezonul rece, când temperatura ambientală și umiditatea sunt reduse, pielea poate deveni extrem de sensibilă și predispusă la iritații.

În lunile de iarnă, este posibil să observăm apariția sau agravarea unor afecțiuni cutanate comune ca răspuns la temperaturile scăzute. Printre acestea se includ eczema, frisoanele, fenomenul Raynaud și urticaria la frig. Toate aceste condiții pot fi deranjante și inconfortabile, unele fiind mai dificil de tratat decât altele.

Cuprins:

Eczema în sezonul rece

Există diferite tipuri de eczeme, care afectează persoane de toate vârstele. Cea mai frecvent întâlnită este dermatita atopică.

  • Dermatita atopică se caracterizează prin apariția unor pete pe pielea uscată, inflamată și pruriginoasă. Adesea, această afecțiune se manifestă prin prurit intens însoțit, uneori, de apariția leziunilor cutanate sub formă de plăci cu aspect lichenificat sau cu cruste. Indiferent de forma pe care o adoptă, erupțiile cutanate pruriginoase pot produce un disconfort semnificativ.
  • Eczema asteatotică este o afecțiune cutanată frecventă în rândul vârstnicilor. În sezonul rece, pielea are tendința de a deveni mai uscată și, în unele cazuri, poate să prezinte crăpături, fisuri și inflamații. Uscăciunea severă a pielii poate declanșa senzații puternice de mâncărime (prurit). Astfel, în urma gratajului (scărpinatului) pot produce răni deschise care facilitează intrarea alergenilor și a bacteriilor în piele și pot conduce la apariția de erupții cutanate extinse sau de infecții. Eczema asteatotică se manifestă în mod obișnuit în zona inferioară a picioarelor, însă erupțiile pot apărea oriunde pe piele, inclusiv pe trunchi, brațe și mâini.

Pentru a parcurge mai ușor tranziția către lunile mai reci, este important de avut în vedere:

  • Menținerea unei temperaturi confortabile în toate încăperile locuinței.
  • Plasarea unui recipient cu apă în apropierea radiatoarelor – poate contribui la contracararea efectelor uscării aerului și la reducerea impactului negativ asupra pielii.
  • Aerisirea încăperilor pentru a preveni condițiile favorabile dezvoltării acarienilor din praful de casă, a căror excremente sunt un factor declanșator comun al eczemelor. De asemenea, o ventilație insuficientă poate duce la formarea mucegaiului în anumite zone, ce poate provoca episoade de exacerbare a eczemei.
  • Trecerea la un emolient diferit – fie un unguent (foarte eficient în reținerea apei în piele, benefic pentru zonele foarte uscate ale pielii), fie o cremă umectantă (care atrage apa în epiderm) – poate ajuta la contracararea efectelor de uscare cauzate de condițiile meteorologice mai severe.
  • Alegerea țesăturilor moi, fără cusături și asigurarea că articolele care intră în contact direct cu pielea sunt realizate în principal din bumbac.
  • Deoarece răcelile și gripa pot agrava eczema, generând fie o reacție generalizată, fie o reacție de contact localizată în jurul nasului din cauza ștergerii constante a acestuia, este important să se adopte măsuri suplimentare de precauție pentru sănătatea generală, inclusiv pentru piele.

Eczema asteatotică este diagnosticată în principal pe baza aspectului caracteristic. În cazul în care există semne care indică hipotiroidismul, cum ar fi părul uscat și subțire, creșterea în greutate, letargie și lentoare, se pot efectua teste ale funcției tiroidiene.

Dacă eczema asteatotică este de apariție recentă și este însoțită de descuamare excesivă (ihtioză dobândită), scădere în greutate, febră sau stare generală de rău, este recomandată o investigare amănunțită pentru a identifica posibile cauze interne ale acestor simptome.

Pernioza

Pernioza este o afecțiune care se manifestă prin apariția de papule (ridicături ale pielii) eritematoase sau violacee, precum și de vezicule pe mâini și picioare, însoțite de prurit, durere sau senzație de arsură sau de disconfort. Cauza acestei condiții este expunerea la aerul umed și rece, chiar dacă temperatura nu atinge punctul de îngheț.

Simptomele pot să apară la câteva ore după expunerea la frig. Prevenirea acestora poate fi realizată prin limitarea timpului petrecut în medii reci, utilizarea articolelor vestimentare adecvate care acoperă și protejează pielea cu potențial de expunere. În cazul în care deja s-a dezvoltat pernioză, menținerea pielii calde și uscate poate contribui la ameliorarea simptomelor.

De obicei, pernioza dispare în termen de zile sau săptămâni, în special în condițiile în care temperatura crește. Este posibil să se experimenteze simptome în fiecare sezon rece, dar, de obicei, afecțiunea nu cauzează leziuni permanente.

Semnele perniozei includ:

  • papule cutanate de mici dimensiuni, însoțite de prurit, localizate predominant la nivelul membrelor inferioare și superioare;
  • leziuni caracterizate prin apariția de răni, vezicule, umflături, durere sau senzație de înțepături;
  • modificări ale culorii pielii în aceste zone afectate (frecvent eritem).

Diagnostic

Pentru a diagnostica pernioza, medicul va efectua un examen clinic și va evalua simptomatologia și eventuale expuneri recente la temperaturi scăzute. Pentru a exclude alte afecțiuni, este posibil să fie necesare anumite analize din sânge sau chiar efectuarea unei biopsii cutanate.

Tratament

Pernioza poate fi gestionată la domiciliu. Dacă simptomele nu se ameliorează, medicul poate prescrie:

  • Un corticosteroid topic.
  • Medicamente pentru vasodilatație arterială, în vederea îmbunătățirii fluxului sanguin.

Sindromul Raynaud

Sindromul Raynaud reprezintă o tulburare vasculară caracterizată prin afectarea vaselor de sânge mici la nivelul degetelor de la mâini și picioare, precum și a vaselor de sânge din regiunile nazală, buze și lobii urechilor. Această afecțiune se manifestă prin episoade recurente de spasme vasculare, denumite atacuri vasospastice, care sunt declanșate de temperaturi scăzute sau de stres.

În timpul unui episod acut de sindrom Raynaud, arteriolele și capilarele la nivelul degetelor de la picioare prezintă o constricție excesivă, determinând paloarea și ulterior cianoza pielii din zona afectată, din cauza lipsei de oxigen. În plus, pacienții pot experimenta senzația de durere și senzația de piele rece sau amorțită. Pe măsură ce vasele de sânge revin la normal, se pot observa o roșeață a  pielii și senzația de furnicături. Durata episodului acut  este, în general, de aproximativ 15 minute.

Categorii

Există două tipuri principale de sindrom Raynaud:

  • Sindromul Raynaud primar (numit și boala Raynaud);
  • Sindromul Raynaud secundar (numit și fenomenul Raynaud).

Care este diferența dintre boala Raynaud, fenomenul Raynaud și sindromul Raynaud?

  • Boala Raynaud: Apariția sa  nu este legată de o altă boală sau afecțiune. Din acest motiv se mai numește și sindrom Raynaud primar.
  • Fenomenul Raynaud: Apare în cadrul unei alte afecțiuni de bază sau în legătură cu administrarea unui medicament sau cu stilul de viață. Acesta se mai numește și sindrom Raynaud secundar.
  • Sindromul Raynaud: Se referă fie la totalitatea simptomelor întâlnite fie în forma primară, fie în cea secundară a afecțiunii.

Sindromul Raynaud primar este, în general, considerat o afecțiune benignă, neafectând structural vasele de sânge. În contrast, sindromul Raynaud secundar poate prezenta complicații mai grave. Acesta poate conduce la formarea de ulcerații ale pielii și, în cazuri rare, la necroză tisulară (gangrenă). Impactul asupra calității vieții poate fi semnificativ, iar boala de bază care stă la originea sindromului Raynaud secundar poate fi în sine o afecțiune severă. Este esențială evaluarea medicală și managementul adecvat pentru a preveni și trata potențialele complicații asociate cu sindromul Raynaud secundar.

Simptomele sindromului Raynaud pot include:

  • Modificări de culoare ale pielii  –  consecința variațiilor fluxului sanguin. În timpul unui episod de vasoconstricție, când fluxul de sânge este redus, pielea poate deveni albă (paloare) din cauza lipsei de oxigen. Apoi, pe măsură vasoconstricția se remite și fluxul sanguin crește, culoarea pielii poate trece la o nuanță de albastru (cianoză), indicând acumularea de sânge slab oxigenat. În final, pe măsură ce fluxul de sânge se normalizează, pielea poate să capete o tentă roșie sau să prezinte senzația de furnicături.
  • Senzație de frig sau de amorțeală la nivelul extremităților.
  • Senzație de căldură, furnicături sau pulsații la nivelul extremităților; aceste senzații pot apărea pe măsură ce fluxul de sânge este restabilit în timpul episoadelor acute. Acest simptom se datorează, de obicei, revenirii la o circulație sanguină normală, iar senzațiile de căldură, furnicături sau pulsații reflectă ajustarea fluxului sanguin în regiunea respectivă.
  • Ulcerații ale pielii și gangrenă –  formarea de răni dureroase la nivelul vârfurilor degetelor din cauza episoadelor prelungite sau frecvente. Aceste leziuni cutanate profunde necesită o vindecare îndelungată. În cazuri rare, reducerea aportului de oxigen către țesuturi poate conduce la necroză tisulară, manifestată prin gangrenă, care reprezintă moartea țesuturilor afectate.

Este important să se înțeleagă că nu toate persoanele afectate de sindromul Raynaud experimentează toate aceste schimbări de culoare ale pielii, iar prezentarea simptomelor poate varia de la o persoană la alta.

Care sunt cauzele sindromului Raynaud?

Sindromul Raynaud primar nu are o cauză identificabilă.

O boală sau o afecțiune subiacentă cauzează, de obicei, sindromul Raynaud secundar (fenomenul Raynaud). Este deosebit de frecvent la persoanele cu afecțiuni ale țesutului conjunctiv. Unele dintre aceste boli reduc fluxul de sânge (provoacă vasoconstricție) la nivelul degetelor de la mâini și picioare.

Alte cauze includ: Boala Buerger, cancer, sindromul tunelului carpian, dermatomiozită, hipotiroidism, lupus, boala mixtă a țesutului conjunctiv, boala arterială periferică, polimiozită, hipertensiune pulmonară, poliartrită reumatoidă, sclerodermie și sindrom CREST, sindromul Sjögren, sindromul de evacuare toracică superioară sau vasculita.

Diagnostic

Diagnosticul se poate pune, de obicei, în baza semnelor și simptomelor. Dar este posibil să nu fie evidentă forma: primară sau secundară. În acest caz, sunt indicate o serie de teste:

Aceste teste ajută specialistul în procesele de identificare sau excludere a afecțiunilor care stau la bază ca fiind cauzele simptomelor Raynaud.

Management și tratament

Tratamentul depinde de gravitatea și de forma afecțiunii (primară sau secundară).

Obiectivele terapeutice includ: prevenirea episoadelor de sindrom Raynaud, reducerea severității atacurilor, îmbunătățirea calității vieții pacientului, tratarea bolii sau a afecțiunii generatoare (în cazul sindromului Raynaud secundar), prevenirea apariției ulcerelor cutanate și protejarea integrității țesuturilor.

Pentru mulți pacienți, ajustările stilului de viață pot reprezenta o modalitate eficientă de gestionare a afecțiunii.

Acrocianoza

Acrocianoza este o afecțiune periferică vasculară funcțională ce se caracterizează prin cianoza mâinilor, picioarelor și, uneori, a feței. Această condiție apare ca urmare a vasospasmului în vasele mici ale pielii, ca răspuns la expunerea la frig.

Acrocianoza poate fi:

  • primară, manifestându-se în special la adolescenți și adulți tineri, cu debutul frecvent în jurul vârstei de 20-30 de ani, fiind mai frecventă la femei.
  • secundară, cu prezentare posibilă la orice vârstă, în funcție de cauza subiacentă. De asemenea, această afecțiune poate fi asociată cu frisoane sau sindromul Raynaud. Este important de menționat că acrocianoza secundară poate să apară în orice etapă a vieții, depinzând de factorii determinanți specifici.

Context clinic

Acrocianoza primară se prezintă cu decolorarea albastră bilaterală, simetrică, nedureroasă și persistentă a degetelor de la mâini și picioare. Se poate extinde incluzând mâinile, picioarele și fața. Presiunea asupra unei zone de albire duce la o întoarcere lentă și neregulată a sângelui de la periferie spre centru (semnul Crocq). Pulsul arterial este normal și nu există paloare proximală, ulcerații sau gangrenă.

Caracteristicile clinice ale acrocianozei pot include, de asemenea:

  • Hiperhidroza extremităților membrelor (transpirații ale mâinilor și picioarelor)
  • Mâini și picioare reci
  • Umflarea degetelor

Prezentarea clinică a acrocianozei secundare variază în funcție de cauza de bază. Acrocianoza secundară este adesea asimetrică și este asociată cu durere și leziuni tisulare. Pot fi prezente semnele unei afecțiuni primare.

Diagnostic

Diagnosticul clinic al acrocianozei se fundamentează pe evaluarea aspectului general al pacientului și pe observarea distribuției și persistenței cianozei. În cazul adulților tineri, unde probabilitatea unui diagnostic de acrocianoză primară este mai mare, sunt suficiente investigații minime.

Cu toate acestea, în cazul adulților mai în vârstă sau atunci când apar caracteristici atipice, precum durerea și asimetria acrocianozei, se impun o anamneză detaliată, o examinare atentă și investigații specifice pentru a identifica cauza subiacentă.

Investigațiile pot include:

Tratament

Acrocianoza primară – Tratamentul nu este necesar pentru majoritatea pacienților cu acrocianoză, iar intervenția farmacologică este rareori utilă.

Acrocianoza secundară – Tratamentul acrocianozei secundare depinde de cauza de bază.

Urticaria la frig

Urticaria la frig reprezintă o reacție cutanată la frig, manifestată prin apariția rapidă a papulelor eritematoase (ridicături ale pielii, de culoare roșiatică), veziculelor și a senzației de prurit la câteva minute după expunerea la temperaturi scăzute. Simptomele pot varia semnificativ între persoane, de la reacții minore la manifestări severe. În cazuri mai extreme, contactul cu apa rece poate provoca tensiune arterială foarte scăzută, leșin sau chiar șoc. Urticaria la rece este mai des întâlnită la adulții tineri. Tratamentul implică de obicei măsuri preventive, precum administrarea de antihistaminice și evitarea expunerii la aer și apă rece.

Semne și simptome

Semnele și simptomele acestei afecțiuni pot include:

  • Apariția rapidă a erupțiilor cutanate în zonele de piele expuse la frig
  • Exacerbare a reacției în momentul în care pielea se încălzește
  • Inflamație a mâinilor în timpul manipulării obiectelor reci
  • Inflamație a buzelor în urma consumului de alimente sau băuturi reci

Reacțiile severe pot include: anafilaxia, umflarea limbii și a gâtului (ceea ce poate conduce la dificultăți de respirație). 

Simptomele urticariei la frig debutează rapid după expunerea pielii la o scădere bruscă a temperaturii aerului sau la apă rece. Condițiile umede și vântoase pot spori probabilitatea apariției sau agravării simptomelor. Durata fiecărui episod poate persista timp de aproximativ două ore.

Diagnostic

Urticaria la frig poate fi diagnosticată prin aplicarea unui cub de gheață pe piele timp de cinci minute. În cazul acestei tulburări, se formează rapid o papulă (ridicătură a pielii) la scurt timp după îndepărtarea cubului de gheață.

În unele situații, urticaria la frig poate fi asociată cu o afecțiune subiacentă care afectează sistemul imunitar, precum o infecție sau cancer. Dacă medicul suspectează prezența unei afecțiuni de bază, este posibil să solicite analize de sânge sau alte teste pentru diagnosticare.

Tratament

La unele persoane, urticaria la frig poate să se remită de la sine în câteva săptămâni sau luni. În cazul altora, aceasta poate persista mai mult timp. Nu există un tratament specific, însă există măsuri de tratament și prevenție care pot ajuta. Medicul poate recomanda, în încercarea de a preveni sau reduce simptomele, utilizarea antihistaminicelor fără prescripție medicală și evitarea expunerii la frig. În cazul în care aceste măsuri nu sunt eficiente, este posibil să fie necesară administrarea de medicamente pe bază de prescripție medicală.


Referințe:

  1. Cold weather brings itchy, irritated, dry and scaly skin – here’s how to treat eczema and other skin conditions and when to see a doctor (theconversation.com)
  2. How To Prevent Eczema in Winter (clevelandclinic.org)
  3. Weather and Eczema | National Eczema Society
  4. Asteatotic Eczema (Eczema Craquelé) — DermNet (dermnetnz.org)
  5. Chilblains – Diagnosis and treatment – Mayo Clinic
  6. Raynaud’s Syndrome: Symptoms, Causes & Treatment (clevelandclinic.org)
  7. Acrocyanosis: Causes, Features and Treatment — DermNet (dermnetnz.org)
  8. Cold urticaria – Diagnosis & treatment – Mayo Clinic
Articole similare
Cele mai citite articole
icon-cart

Produsul a fost adăugat în coș

Continuă cumpărăturile
Vezi coșul
×
Cumpărate frecvent împreună
    Cumpără online analizele adăugate în coșul tău, Utilizează codul ONLINE10 și beneficiezi de 10% reducere.

    În plus, ai la dispoziție 30 de zile pentru a veni la recoltare.