Cosul meu
Atelierul de sănătate

Sănătatea prenatală

Prolactina – hormon al supravieţuirii speciilor.
Hiperprolactinemiile – o problemă pentru femeile între 20-50 ani.

Funcţiile biologice ale prolactinei sunt numeroase, dar cele mai impotante sunt:

  • activitatea lactogenică (declanşarea secreţiei lactate)
  • activitatea galactopoetică (menţinerea producţiei de lapte).

Cercetările au arătat că prolactina nu intervine la pubertate în creşterea glandei mamare (respectiv a canalelor galactofore), acest proces necesitând prezenţa altor hormoni (estrogeni,corticoizi, insulina, somatotropina).

Prolactina – hormon al supravieţuirii speciilor. <br />Hiperprolactinemiile – o problemă pentru femeile între 20-50 ani. - Synevo
Cum se modifică nivelul de prolactină în cursul vieţii?

La bărbaţi nivelul sanguin de prolactină (care este în mod obişnuit mai mic decât la femei) rămâne relativ constant din copilărie până în perioada de adult şi bătrâneţe.

La femei nivelul sanguin al prolactinei creşte începând cu perioada de pubertate (odată cu creşterea secreţiei de estrogeni) şi scade după menopauză (odată cu scăderea nivelului de estrogeni). De aici ne dăm seama că principalul factor care stimulează producţia de prolactină este estrogenul (în principal cel endogen, dar şi cel exogen, adică adus în organism prin medicamente, în special prin anticoncepţionalele orale).

În cursul sarcinii nivelul prolactinei creşte, creşterea prolactinei o urmează la un interval de 1-3 zile pe cea estrogenică. Nivelul prolactinei din sânge creşte progresiv în timpul sarcinii (când se observă şi o creştere în volum a glandei hipofizare) ajungând până la de 5-10 ori mai mult decât nivelul normal.

După naştere, iniţierea secreţiei de lapte este determinată pe de o parte de scăderea hormonilor sexuali placentari (predominant estrogeni) şi pe de altă parte de acţiunea de sucţiune a mamelonului care induce secreţia de prolactină la un interval de 1-30 minute după supt. Episoadele de supt repetate şi frecvente determină menţinerea secreţiei de prolactină. Nivelul sanguin de prolactină scade mai rapid la femeile care nu alăptează, în timp ce la femeile care alăptează prolactina este crescută pentru o perioadă de 18 luni postpartum. Prolactina interferează cu revenirea la normal a funcţiei ovariene şi acţionează astfel ca un anticoncepţional natural (majoritatea femeilor nu rămân însărcinate în perioada în care alăptează).

Hiperprolactinemiile – Ce sunt şi care sunt cauzele lor?

Prolactina-hormon-sange

Hiperprolactinemia reprezintă creşterea nivelului prolactinei în sânge peste nivelul maxim admis. Nu vom preciza cifre pentru că ele variază de la un laborator la altul în funcţie de metoda de determinare şi de unităţile de măsură folosite (dar la eliberarea rezultatului, laboratorul trebuie să precizeze domeniul valorilor normale pentru metoda folosită).

Hiperprolactinemiile se împart în două mari categorii:

Prolactina – hormon al supravieţuirii speciilor. <br />Hiperprolactinemiile – o problemă pentru femeile între 20-50 ani. - Synevo
Hiperprolactinemiile funcționale

sarcină, alăptare, stimulare mamelonară, efort fizic

administrarea unor medicamente: estrogeni (anticoncepţionale orale), antagonişti dopaminergici (fenotiazine, haloperidol, metoclopramid, rezerpină, metildopa), opioizi, cimetidină, verapamil, inhibitor de monoaminoxidază

hipotiroidism periferic

insuficienţă renală cronică

insuficienţă hepatică severă

stresul prelungit

Prolactina – hormon al supravieţuirii speciilor. <br />Hiperprolactinemiile – o problemă pentru femeile între 20-50 ani. - Synevo
Hiperprolactinemiile organice

leziuni hipotalamice şi hipofizare

tumori hipofizare

producţie extrahipofizară de prolactină prin tumori ectopice (carcinorm bronşic, hipernefrom, corioepiteliom).

Într-o primă fază diferenţa între cele două categorii de hiperprolactinemii o face valoarea prolactinei. În general o prolactină cu o valoare mai mică decât de patru ori limita maximă admisă poate fi încadrată în hiperprolactinemiile funcţionale. Toate valorile care depăşesc de patru ori limita superioară admisă intră în categoria hiperprolactinemiilor organice. Aceasta însă nu este o regulă deoarece putem avea hiperprolactinemii organice cu valori mai mici (de obicei tumori la debut), după cum valori mai mari se pot datora unor hiperprolactinemii funcţionale. Este rolul medicului endocrinolog de a stabili conduita de investigaţii (radiologice, tomografie computerizată, testul de stimulare la TRH) care să elucideze definitiv diagnosticul.

Simptomele hiperprolactinemiilor

Prolactina – hormon al supravieţuirii speciilor. <br />Hiperprolactinemiile – o problemă pentru femeile între 20-50 ani. - Synevo
La FEMEIE simptomele sunt mai uşor de recunoscut:

tulburări ale ciclului menstrual (întârzieri, diminuare cantitativă), mergând până la amenoree (lipsa menstruaţiei)

infertilitate

galactoree (apariţia secreţiei lactate în afara perioadei de sarcină sau alăptare)

cefalee (dureri de cap)

Prolactina – hormon al supravieţuirii speciilor. <br />Hiperprolactinemiile – o problemă pentru femeile între 20-50 ani. - Synevo
La BĂRBAŢI simptomele sunt de obicei nespecifice, motiv pentru care bărbaţii solicită mai rar sau mai târziu un consult medical:

tulburări de dinamică sexuală (mergând până la dispariţia potenţei sexuale)

scăderea libidoului

infertilitate (spermograma arată un număr mult scăzut de spermatozoizi)

galactoree şi/sau ginecomastie (mărirea sânilor) simptome care apar în special la copii

cefalee.

Prolactina
Preț: 50.00 lei
Prolactina

Incidenţa hiperprolactinemiilor

Dozările de prolactină au devenit analize uzuale în laboratoarele din zilele noastre. În fiecare judeţ există măcar un laborator care determină nivelul sanguin al prolactinemiei.

Cele mai frecvente dozări de prolactină sunt efectuate la femei (90%). Incidenţa hiperprolactinemiilor din totalul determinărilor de prolactină este între 25-27% din cazuri, din care doar 2% prezintă valori ale prolactinei ce depăşesc de patru ori limita superioară admisă (hiperprolactinemii organice).

Din totalul hiperprolactinemiilor 74,8% se întâlnesc la femeile între 20-50 de ani. Aceste paciente s-au prezentat la endocrinologie sau ginecologie pentru tulburări de ciclu menstrual, galactoree, infertilitate. 50% din femeile cu galactoree foloseau contraceptive orale cu conţinut crescut de estrogeni.

Prolactina – hormon al supravieţuirii speciilor. <br />Hiperprolactinemiile – o problemă pentru femeile între 20-50 ani. - Synevo
Ce trebuie să faceți?

să vă cunoaşteţi propriul organism şi la primele simptome care atrag atenţia asupra unei tulburări să vă prezentaţi la medicul de familie

dacă secreţia lactată se prelungeşte mai mult de 18 luni după naştere să vă prezentaţi la medicul endocrinolog sau ginecolog

să nu luaţi contraceptive orale decât la recomandarea medicilor, iar dacă apar manifestări neplăcute după începerea administrării acestora să semnalaţi acest lucru medicului care a prescris anticoncepţionalele

în cazul în care doriţi să aveţi copii, iar acest lucru întârzie deşi nu folosiţi nici un mijloc de contracepţie să vă prezentaţi (ambii parteneri) la medicul ginecolog şi/sau endocrinolog

în cazul în care băiatul dumneavoastră (sub 18 ani) prezintă brusc ginecomastie (mărirea sânilor) şi/sau galactoree să vă prezentaţi la medicul pediatru şi/sau endocrinolog

în cazul unor dureri de cap (cefalee) care se repetă prea des şi care în general nu cedează la antialgice obişnuite consultaţi medicul de familie

dacă vi se pare că simptomele pe care le prezentaţi seamănă cu cele descrise mai sus (dar nu aveţi timp să vă prezentaţi la medic) şi doriţi să vă determinaţi prolactina, o puteţi face adresându-vă laboratorului, urmând ca apoi rezultatele să le prezentaţi medicului endocrinolog

Atenție

Hiperprolactinemiile trebuie tratate chiar dacă sunt funcţionale (excepţie face hiperprolactinemia din timpul sarcinii sau alăptării). Tratamentul şi durata tratamentului (3-6 luni) o stabileşte medicul endocrinolog. Medicamentele utile în acest caz (Bromcriptina, Dostinex, etc.) vor fi însoţite pe perioada administrării de un mijloc de contracepţie pentru a evita o sarcină (care ar impune oprirea administrării tratamentului ceea ce nu este de dorit).

Dr. Liliana Lup,
Medic specialist laborator
Laborator Synevo Satu-Mare