Varicela, o boală contagioasă a copilăriei

Cuprins:

• Ce este varicela?
• Varicela (vărsat de vânt) – perioada de incubație
• Varicela (vărsat de vânt) și stabilirea diagnosticului
• Varicela – complicații și tratament

Varicela este o viroză eruptivă a copilăriei, extrem de contagioasă, ce survine sezonier şi în epidemii.

Calea de transmitere este aeriană, prin intermediul picăturilor Flügge eliminate prin vorbire, strănut sau tuse, de către persoanele contaminate. Agentul patogen pătrunde în sânge pe cale respiratorie și se localizează apoi la nivelul tegumentelor, unde produce  leziuni caracteristice.

Persoanele afectate (în special copii) reprezintă sursa de infecţie în perioada de incubaţie (10 – 21 zile) şi în primele zile de boală. Leziunile cutanate pe cale de vindecare (crustele) permit rareori izolarea virusului.

Varicela se caracterizează printr-o erupție cutanată pruriginoasă, maculo-papulară, veziculară, care evoluează cu apariția de cruste uscate neinfecțioase, de-a lungul unei perioade de 3 – 7 zile.

Virusul rămâne latent în ganglionii neuronali și în aproximativ 10-20% dintre cazuri este reactivat, producând herpes zoster, mai ales la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani, sau la persoanele imunodeprimate¹.

Mecanismul reactivării VZV care rezultă în apariţia herpes zosterului este necunoscut; reactivările apar  la intervale de timp care depăşesc de obicei mai multe decade şi se pot produce ca urmare a scăderii imunităţii prin stress, oboseală, traume, senescenţă, medicamente imunosupresoare.

Herpesul zoster debutează printr-o durere acută într-un teritoriu cutanat aferent unui ganglion senzitiv. Durerile sunt însoţite ulterior de apariţia  unei erupţii veziculare unilaterale limitate la acelaşi areal cutanat, prin migrarea VZV reactivat de-a lungul traiectului nervos până la nivelul dermului. Nevralgia post herpes-zoster poate persista mult timp după vindecarea leziunilor eruptive, uneori chiar toată viaţa.

Varicela (vărsat de vânt) – perioada de incubație

Varicela la copii are un debut lent și o perioadă de incubație cuprinsă între 10 – 21 de zile. Primele două zile reprezintă perioada pre-eruptivă, în care copilul prezintă febră moderată, cefalee, indispoziție, un ușor catar respirator și uneori o erupție trecătoare.

Perioada de stare (eruptivă) durează 2 – 3 săptămâni. Aceasta este caracterizată prin erupție mai abundentă, descrisă în etape: inițial apare macula (leziune elementară a pielii caracterizată printr-o modificare de culoare a pielii), care se transformă în aceeași zi în papulă (mică proeminență circumscrisă pe suprafața pielii, cu diametrul sub 1 cm, neindurată, având un conținut solid, de culoare roșie-violacee), iar apoi vezicula cu lichid clar, înconjurată de o zonă de culoare roșie, care dă aspectul caracteristic ‚ „în picături de rouă”.

Acestea apar pe pielea capului, pe mucoase (în cavitatea bucală, în ureche și chiar pe cornee), sunt pruriginoase (caracterizate prin mâncărime intensă a pielii); iar uneori erupția este abundentă, mai ales la copiii mai mari și la tineri.

Treptat conținutul veziculelor se modifică, transformându-se în pustule care se usucă, produc cruste și se elimină după a-10-a zi de boală, fără a lăsa cicatrice (în cazul în care  nu au fost infectate prin scărpinare). În primele 5 – 7 zile apar noi elemente eruptive, febra cedează și încep sa dispară progresiv toate celelalte simptome ale bolii (astenia, indispoziția, cefaleea).

Varicela (vărsat de vânt) și stabilirea diagnosticului

Diagnosticul se stabilește pe baza tabloului clinic și cu ajutorul testelor de laborator.

Virusul poate fi izolat din spălătură nazo-faringiană, sânge, lichidul vezicular și pustule, urmat de inoculare pe culturi de țesuturi, metoda care este folosită doar în laboratoarele de referință și în principal în studii de cercetare.

Diagnosticul serologic al infecțiilor cu virusul varicelo-zosterian are la bază depistarea anticorpilor IgG și IgM. Testele serologice sunt utile pentru evaluarea statusului imun post infecție sau pentru evaluarea eficienței imunizării prin vaccinare. Detectarea anticorpilor VZV-IgG post-vaccinare confirmă eficiența imunizării.

Diagnosticul prin metoda PCR rămâne cel mai precis în confirmarea infecției cu virusul varicelo-zosterian. Recoltarea se poate face din diverse produse: lichid vezicular din leziunile cutanate sau mucoase, sânge, lichid amniotic, LCR, etc.

Varicela – complicații și tratament

Cele mai frecvente complicații ale varicelei sunt:

• La copii: infecții bacteriene ale pielii și țesuturilor moi;
• La adulți: pneumonie.

Complicațiile severe cauzate de virus includ ataxia cerebeloasă, encefalita, pneumonia virală și afecțiunile hemoragice. Alte complicații severe sunt cauzate de suprainfectarea bacteriană masivă și includ: septicemie, sindromul de șoc toxic, fasceita necrozantă, osteomielita, pneumonia bacteriană, artrită septică.

Tratamentul și izolarea se fac la domiciliu, pentru formele ușoare de boală. Se recomandă repaus la pat, igienă, aplicarea unor pudre mentolate, pentru calmarea pruritului și antitermice pentru scăderea febrei. Atunci când leziunile cutanate se suprainfectează, se recomandă antibioterapia, sub supravegherea medicului.

Cu toate că varicela este o boală uşoară a copilăriei, există copii care dezvoltă forme grave, cu complicaţii ce pot fi fatale sau pot cauza dizabilităţi permanente. Vaccinul elimină riscul complicaţiilor provocate de boala vărsat de vânt şi împiedică infectarea altor copii din comunitate.

Referințe:

1. https://www.who.int/teams/health-product-and-policy-standards/standards-and-specifications/vaccine-standardization/varicella
2. https://www.cdc.gov/chickenpox/hcp/index.html
3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chickenpox/symptoms-causes/syc-20351282
4. https://emedicine.medscape.com/article/231927-overview