Virusul sincițial respirator: ghid complet de informații

Cuprins:

• Cum se răspândește virusul sincițial respirator?
• Care sunt simptomele unei infecții cu VSR?
• Categorii cu risc crescut de complicații severe
• Cum se diagnostichează infecția cu VSR?
• RSV și COVID-19

Cum se răspândește virusul sincițial respirator?

VSR, cunoscut și sub denumirea de Respiratory Syncytial Virus (RSV) ori VRS, se răspândește de la o persoană la alta prin intermediul particulelor și picăturilor eliberate în aer atunci când o persoană infectată respiră, vorbește, tușește sau strănută, insa se poate transmite și atunci când picăturile respiratorii aterizează pe suprafețe.

De aici particulele virale ajung pe mâini, ulterior la nivelul nasului, gurii sau ochilor și astfel pot infecta persoanele care vin in contact cu ele. Acesta este un mijloc comun de transmitere pentru copiii mici care ating suprafețele și jucăriile infectate sau le bagă în gură. Contactul apropiat poate, de asemenea, să contribuie la răspândirea virusului.

Care sunt simptomele unei infecții cu VSR?

Semnele și simptomele infecției cu virusul sincițial respirator apar cel mai frecvent la aproximativ patru până la șase zile după expunerea la virus. La adulți și la copiii mai mari, VSR provoacă de obicei semne și simptome ușoare, care pot include:

• Nas congestionat sau rinoree;
• Tuse uscată;
• Febră ușoară;
• Dureri în gât;
• Strănut;
• Dureri de cap.

În cazuri severe, infecția cu VSR se poate răspândi la nivelul tractul respirator inferior, provocând pneumonie sau bronșiolită. Semnele și simptomele pot include:

• Febră;
• Tuse severă;
• Wheezing (respirație șuierătoare);
• Respirație rapidă sau dificultăți de respirație;
• Cianoză (colorația albăstruie a pielii și mucoaselor), din cauza lipsei de oxigen.

Sugarii sunt cel mai grav afectați de virusul respirator sincițial. Semnele și simptomele infecției severe cu VSR la sugari presupun:

• Respirație scurtă, superficială și rapidă;
• Creșterea efortului respirator (tiraj respirator marcat);
• Dificultăți de respirație;
• Tuse;
• Scăderea apetitului;
• Oboseală extremă (letargie);
• Iritabilitate.

Majoritatea copiilor și adulților se recuperează în una sau două săptămâni, deși unii pot avea respirație șuierătoare persistentă. O infecție severă sau care pune în pericol viața și care necesită spitalizare poate apărea la copiii prematuri sau la orice persoană care are probleme cronice cardiace sau pulmonare.

Categorii cu risc crescut de complicații severe

• Bebelușii cu vârsta de până la un an, în special cei sub 6 luni;
• Sugarii născuți prematur;
• Copii mai mici de doi ani cu afecțiuni cardiace congenitale sau boli pulmonare cronice;
• Copiii cu un sistem imunitar slăbit sau care au tulburări neuromusculare;
• Vârstnicii;
• Adulți cu boli pulmonare sau cardiace cronice, cum ar fi astmul, insuficiența cardiacă congestivă sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC);
• Adulți cu un sistem imunitar slăbit, cum ar fi persoanele care primesc transplanturi de organe, persoanele care fac chimioterapie sau persoanele cu HIV/SIDA.

Cum se diagnostichează infecția cu VSR?

Simptomele clinice ale VSR sunt nespecifice și se pot suprapune cu alte infecții respiratorii virale, precum și cu unele infecții bacteriene.

Medicul va efectua examenul clinic și anamneza si in baza acestor informații, poate solicita efectuarea unei hemograme, pentru a verifica numărul de leucocite, sau teste țintite pentru detecția virusului. Dacă medicul suspectează o boală mai gravă, acesta va solicita analize suplimentare din sânge sau din urină sau teste imagistice (radiografii, tomografii computerizate) pentru a verifica statusul plămânilor.

Sunt disponibile mai multe tipuri de teste de laborator pentru confirmarea infecției cu virusul sincițial respirator. Acesta poate fi detectat prin tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction – test care permite detectarea materialului genetic al unui agent patogen)  în probe recoltate din tractul respirator superior și inferior. Tampoanele sau aspiratele nazofaringiene sunt tipurile de probe preferate pentru detectarea materialului genetic viral localizat la nivelul cailor aeriene superioare. Lichidul de lavaj bronhoalveolar, spălătura bronșică, aspiratul endotraheal și sputa sunt probe adecvate, pentru detectarea infecției cu VSR a tractului respirator inferior.

Cele mai utilizate tipuri de teste clinice de laborator pentru VSR sunt:

• RT-PCR (real-time PCR, tehnică PCR în timp real;
• Teste PCR multiplex care inlud mai multe microorganisme, util in diagnosticul diferential al infectiilor respiratorii;
• Identificarea de antigen, care este foarte sensibilă la copii, dar nu și la adulți.

1. Antigen RSV – exsudat nazal

Recomandări pentru determinarea antigenului din exsudat al virusului sincițial respirator^2,6

• Diagnosticul infecției cu virus sincițial respirator, în perioadele specifice, și anume primăvara și toamna, pentru persoanele simptomatice

• Virus sincitial respirator (RSV) ARN

Recomandări pentru determinarea virusului sincițial respirator (RSV) ARN

• Detectarea virusului respirator sincițial (RSV) în probele tractului respirator superior sau inferior de la persoane cu risc de infecție^1,

Testul este specific pentru detectarea RSV, iar rezultatele pozitive ale testelor nu exclud posibilitatea infecției concomitente cu alte virusuri respiratorii, cum ar fi sindromul respirator acut sever coronavirus 2 (SARS-CoV-2), gripa A și virusuri gripale B.

• Diagnostic molecular infecții respiratorii virale (inclusiv SARS-CoV-2) – testare sindromică

Testare sindromică a fost adoptată recent în microbiologia clinică pentru a descrie o modalitate de diagnostic de laborator rapid ce permite detectarea simultană, în cadrul aceluiași test, a agenților patogeni cel mai frecvent implicați în etiologia unui grup de boli infecțioase, cum sunt și infecțiile respiratorii.

În cazul Diagnosticului molecular infecții respiratorii virale (inclusiv SARS-CoV-2) vor fi analizați următorii agenți patogeni:

• Virusul gripal A (Influenza A virus)
• Virusul gripal B (Influenza B virus)
• Virusul paragripal (Human parainfluenza virus)
• Adenovirus
• Rhinovirus
• Metapneumovirus
• Virusul respirator sincițial
• SARS-CoV-2 (genele S/N și RdRP)

• Virus sincitial respirator (VSR) IgG, IgA

Prezența anticorpilor anti RSV IgA indică existența unei infecții active, fie că este vorba de o infecție primară, cronică sau reinfecție. Prezența anticorpilor anti RSV IgG la sugari indică existența unei infecții anterioare sau imunizarea transplacentara a unui nou-nascut, înainte de naștere, de la mamă. La adulți, un rezultat pozitiv semnalizează faptul că aceștia au trecut printr-o infecție cu RSV.

Recomandări pentru determinarea virusului sincițial respirator (VSR) IgG, IgA

• Validarea diagnosticului bolilor respiratorii acute produse de virusul sincițial respirator.

Tratamentul pentru infecția cu VSR

Cazurile ușoare de VSR nu necesită, de obicei, niciun tratament, deoarece organismul se recuperează singur după câteva zile. Sugarii sub șase luni pot necesita o spitalizare pentru monitorizarea respirației și a saturației în oxigen. În cazurile severe, tratamentul intraspitalicesc poate include îngrijire de susținere, asistență respiratorie și medicație antivirală, alături de tratamente specifice ale complicațiilor care pot apărea.

În unele cazuri, copiilor cu vârste sub 2 ani li se pot administra medicamente pentru a reduce riscul de îmbolnăvire gravă în situațiile în care infectia este documentată.

Tratamentul pentru infecția severă cu VSR

Tratamentul pentru aceste cazuri poate include:

• Aportul de oxigen cu ajutorul unei măști, a unor prisme nazale sau a unui aparat de respirație (ventilator);
• Administrarea de lichide prin perfuzie intravenoasă;
• Îndepărtarea mucusului din căile respiratorii (aspirare);
• Administrarea de medicamente antivirale.

Doar aproximativ 3% dintre copiii cu infecție RSV necesită o internare în spital, iar majoritatea copiilor pot pleca acasă din unitatea medicală în câteva zile.

Antibioticele tratează infecția cu virusul sincițial respirator?

Antibioticele nu sunt o opțiune de tratament pentru infecțiile virale precum aceasta. Medicul curant poate  prescrie antibiotice dacă simptomatologia clinică sugerează și investigațiile paraclinice indică o suprainfecție bacteriană.

RSV și COVID-19

Deoarece coronavirusul și virusul sincițial respirator intră în categoria virusurilor respiratorii, unele simptome ale infecțiilor cu cei doi agenți etiologici pot fi similare. La copii, COVID-19 determină adesea simptome ușoare, cum ar fi febră, rinoree și tuse. În cazul adulților cu COVID-19, simptomele pot fi mai severe și pot include probleme de respirație.

Infecția cu VSR poate scădea imunitatea și crește riscul de a face COVID-19 – pentru copii și adulți. Iar aceste infecții e posibil să apară împreună, ceea ce poate accentua gravitatea bolii COVID-19.

Referințe:

1. RSV (Respiratory Syncytial Virus) | CDC
2. Respiratory syncytial virus (RSV) – Symptoms & causes – Mayo Clinic
3. Learn About Respiratory Syncytial Virus (RSV) | American Lung Association
4. RSV — Respiratory Syncytial Virus: Symptoms & Causes (clevelandclinic.org)
5. Respiratory syncytial virus (RSV) (europa.eu)