Cumpără online analizele medicale necesare, utilizează codul ONLINE10 și beneficiază de 10% reducere la coșul de cumpărături.
Synevo Programari analize
Cosul meu
Atelierul de sănătate
Sănătatea sub microscop

Bronșiolita: o infecție a căilor respiratorii inferioare

bronsiolita, bronsiolita la copii, bronsiolita acuta, tratament bronsiolita

Bronșiolita este o infecție pulmonară ce apare frecvent la copiii mici și sugari, caracterizată prin inflamație și congestie la nivelul bronhiolelor1.

Această afecțiune apare în epidemii, mai ales în sezonul rece și este cauzată de diverse virusuri, virusul sincițial respirator (VSR) fiind cel mai frecvent agent patogen implicat în infecție. Cu o incidenta mai mică, pot fi implicate și: virusul paragripal tip 3, virusurile gripale de tip A și B, paragripal 1 și 2, adenovirusurile. Foarte rar, etiologia este dată de virusul rujeolic, entero- și rhinovirusuri sau Mycoplasma pneumoniae.

Cuprins:

Bronșiolita la copii – simptome

Afecțiunea începe cu simptome asemănătoare unei răceli obișnuite, apoi progresează cu tuse, respirație șuierătoare și uneori dificultăți de respirație. Simptomele bronșiolitei pot dura de la câteva zile, până la săptămâni. Majoritatea copiilor sunt tratați în ambulatoriu sau la domiciliu, doar un mic procent necesitând spitalizare – 3% dintre copii sunt internați cu această boală în primul an de viață2.

Probabilitatea ca un copil să dezvolte acest tip de infecție crește, dacă acesta a fost alăptat mai puțin de 2 luni sau deloc, dacă a fost expus într-un mediu de fumători, dacă are frați sau surori mai mari, care merg în colectivitate.

Condițiile medicale care cresc probabilitatea unui copil de a dezvolta infecții pulmonare de tipul bronșiolitei sunt: boală cardiacă congenitală, nașterea prematură (înainte de săptămâna 37 de sarcină), boală pulmonară cronică declanșată de prematuritate (atunci când imaturitatea plămânilor se asociază cu tulburări respiratorii pe termen lung)3.

 Bronșita vs. Bronșiolita. Tipuri de bronșiolită.

 Care este diferența dintre bronșită și bronșiolită4? Bronșita este o boală ce poate afecta persoanele de orice vârstă, dar cel mai frecvent poate fi întâlnită la copii – produsă prin inflamarea căilor respiratorii superioare (trahee și partea superioară a bronhiilor). Bronșiolita, în schimb, afectează în general doar copiii cu vârste <2 ani și se manifestă prin iritarea și îngustarea bronhiolelor, cele mai mici căi aeriene de la nivelul aparatului respirator, denumite căi respiratorii inferioare.

 Tipuri de bronșiolită5:

  • Bronșiolita virală (bronsiolita acuta) apare la sugari. Majoritatea cazurilor de bronșiolită virală sunt cauzate de virusul respirator sincițial (VSR). Focarele virale apar în fiecare sezon rece și afectează în general copiii.
  • Bronșiolita obliterantă este o afecțiune pulmonară rară și periculoasă, întâlnită la adulți. Se caracterizează prin apariția unor polipi la nivelul căilor respiratorii superioare, cu blocarea  acestora. Formațiunile polipoide intraluminale caracteristice se formează prin organizarea fibrotică a exudatului inflamator de la nivelul  bronșiolelor.

Această patologie sechelară poate apărea și secundar altor afecțiuni bronhopulmonare, precum bronșiectazia sau fibroza chistică. Inhalarea de substanțe toxice precum oxizi de azot, diacetil, reprezintă o cauză de apariție a bronșiolitei obliterante prin producere inițială a unei bronșiolite de etiologie chimică. Pacienții care au fost supuși unui transplant pot dezvolta această patologie în perioada imediat următoare procedurii, fiind predispuși la aceasta, din cauza unei imunități scăzute.

 Bronșiolita la copii – diagnosticarea rapidă

Diagnosticul se stabilește în context clinic și se confirmă prin prezența simptomelor:  secreții nazale, tuse, febră marcantă, respirație zgomotoasă, vărsături. Copilul poate prezenta semne de deshidratare – o fontanelă moale (la bebeluș), gura și pielea uscate, somnolenţă, oligurie (urinare redusă) sau chiar anurie (absența urinării). În situația în care copilul nu poate fi hrănit corespunzător, este deshidratat sau se constată probleme respiratorii, se recomandă spitalizarea acestuia.

De obicei, nu sunt necesare teste suplimentare pentru diagnosticarea cazurilor de bronșiolită, însă acestea se pot solicita pentru diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni care au o simptomatologie asemănătoare bronșiolitei, cum ar fi fibroza chistică și astmul.

Cultură secreție nazală (cu antibiogramă după caz) este indicat pentru depistarea portajului de germeni patogeni în căile respiratorii superioare, depistare solicitată și indicată în scopuri epidemiologice.

 Virus sincitial respirator (VSR) – antigen – recoltarea se face din exsudat nazal-faringian pentru detectarea prezenței virusului sincițial respirator în secrețiile nazale, în vederea diagnosticării infecției. Testarea antigenului este extrem de sensibilă la copiii mici (vârsta < de 2 ani), dar nu și la copii mai mari sau la adulți.

Virus sincițial respirator (VSR) IgG, IgA – prezența anticorpilor anti VSR IgA indică existența unei infecții active, fie că este vorba de o infecție primară, cronică sau o reinfecție. Prezența anticorpilor anti VSR IgG la sugari presupune existența unei infecții cu VSR anterioare, sau imunizarea transplacentară a unui nou-născut. La adulți, un rezultat pozitiv confirmă trecerea printr-o infecție cu VSR.

Virus sincitial respirator (VSR) ARN este un test PCR care confirmă infecția, putând fi efectuat din diverse produse biologice, cum ar fi: secreție faringiană, secreții recoltate prin spălătură bronșică sau aspirație traheală, secreții recoltate prin aspirație nazofaringiană

 Rezultatul hemogramei este corelat cu concluziile evidențiate la examenul radiologic pulmonar și cu prezența virusului respirator sincițial, pentru a diferenția afecțiunile pulmonare similare. Astfel, câteva studii clinice au centralizat datele medicale ale 120 de sugari VRS-pozitivi cu imaginea radiologică specifică unor afecțiuni pulmonare diferite (adică, pneumonie lobară vs. bronhopneumonie vs. bronșiolită) și cu numărul de leucocite din sânge rezultat în urma efectuării hemogranei. Autorii studiilor au descoperit că un număr al leucocitelor >15 000/µL și un număr de neutrofile >10 000/µL sunt mai frecvent  asociate cu cazurile de pneumonie lobară sau bronhopneumonie, decât cu cele de bronșiolită. Cele 3 categorii de boli au fost definite radiologic6.

 Tratament – bronșiolita

Nu există un tratament specific pentru bronșiolită, conduita terapeutică urmărind ameliorarea simptomelor și creșterea gradului de confort al copilului. Astfel, se pot administra antitermice pentru scăderea febrei, antiinflamatoare pentru reducerea inflamației pulmonare, bronhodilatatoare dacă este prezentă obstrucția căilor respiratorii și expectorante, pentru eliminarea secrețiilor. Menținerea copilului în poziție verticală ușurează respirația. Se recomandă hidratarea și evitarea contactelor în colectivitate, cu scopul reducerii răspândirii virusului. Dacă copilul manifestă accese repetate de bronșiolită, riscul de a dezvolta astm pulmonar, în viitor, poate fi crescut7.


Referințe:

  1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bronchiolitis/symptoms-causes/syc-20351565
  2. https://jamanetwork.com/journals/jamapediatrics/fullarticle/485626
  3. https://www.nhs.uk/conditions/bronchiolitis/causes/
  4. https://jamanetwork.com/journals/jamapediatrics/fullarticle/485626
  5. https://www.nhs.uk/conditions/bronchiolitis/
  6. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/8272-bronchiolitis
  7. https://www.medicoverhospitals.in/articles/bronchiolitis-symptoms
Articole similare
Ultimele articole
Cele mai citite articole
icon-cart-blue

Produsul a fost adaugat in cos

Continuă cumpărăturile
Plasează comanda