Ziua Mondială de Conștientizare a Bolii Alzheimer

Începând cu anul 2012, data de 21 septembrie este recunoscută la nivel internațional ca Ziua Mondială de Conștientizare a Bolii Alzheimer. Activitățile de educare și informare dedicate acestei patologii se desfășoară pe durata lunii septembrie, astfel încât întreaga perioadă a preluat denumirea de Luna Internațională de Conștientizare a Bolii Alzheimer.

Campania are ca principal scop educarea și sensibilizarea opiniei publice și își concentrează eforturile pentru conștientizarea și îndepărtarea stigmatului social care însoțește demența asociată bolii Alzheimer.

Deși impactul activităților dedicate conștientizării simptomatologiei bolii Alzheimer este în creștere, stigmatizarea și dezinformarea rămân probleme globale care necesită o abordare concentrată, de lungă durată și care să cuprindă mai multe niveluri.

Boala Alzheimer

Două din trei persoane consideră că înțelegerea acestei afecțiuni este minimă sau absentă în țara lor. Majoritatea pacienților diagnosticați cu această boală au vârste peste 65 de ani, iar un număr foarte mare de persoane consideră că boala Alzheimer face parte din procesul normal de îmbătrânire.

În ultimii ani s-a constatat însă scăderea vârstei persoanelor care suferă de Alzheimer, ceea ce modifică perspectivele atât pentru abordarea și tratarea acestei patologii, cât și impactul profund la nivel social.

Cauzele și mecanismele de producere ale bolii

Cauzele și mecanismele de producere ale acestei afecțiuni nu se cunosc cu exactitate și în totalitate, însă au apărut pe parcursul timpului diferite mituri și prejudecăți referitoare la factorii care pot influența apariția bolii și cei care pot proteja împotriva îmbolnăvirii. Printre obiectivele acestei campanii se găsesc și clarificarea unor astfel de opinii, de idei preconcepute și temeri.

Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează semnificativ memoria, comportamentul și numeroase funcții cognitive, interferând cu desfășurarea activităților cotidiene. Este o boală cu debut lung, asemănătoare cu demența senilă, fiind diagnosticată de cele mai multe ori în stadii avansate și este cauzată, printre altele, de un deficit metabolic ce duce la acumularea în celulele nervoase a unei substanțe numite beta amiloid.

Primele modificări apar în creierul persoanelor afectate de Alzheimer cu 15 – 20 de ani mai devreme de momentul diagnosticului, fără a fi însoțite de manifestări clinice.

Boala Alzheimer începe cu:

modificări minime ale memoriei;

confuzie;

capacitatea de judecată alterată;

tulburări de limbaj, de comportament și de personalitate;

pierderea abilității de a gândii corect și de a efectua activtitățile zilnice;

agitație;

halucinații.

În prezent se estimează că la nivel global trăiesc peste 46 de milioane de persoane diagnosticate cu boala Alzheimer, iar la fiecare trei secunde diagnosticându-se un nou pacient care suferă de această boală. În Europa sunt înregistrate anual între 14.000 – 15.000 de cazuri noi cu această patologie.

Numărul celor afectați de boala Alzheimer este așteptat să crească la peste 131 de milioane până în anul 2050.

Costurile globale ale îngrijirilor de sănătate și sociale destinate bolii Alzheimer au fost estimate în 2018 la aproximativ 818 miliarde de dolari americani. Dacă aceste costuri ar reprezenta venitul unei țări, ar fi a optsprezecea economie a lumii și dacă ar reprezenta profitul anual al unei companii, ar fi pe locul întâi în clasament, depășind Apple (742 miliarde de dolari) și Google (368 miliarde de dolari).

Acestea sunt însă doar costuri financiare, neputându-se evalua impactul real social, emoțional, familial.

Demența Alzheimer este adesea ascunsă, trecută sub tăcere sau ignorată, atât de pacienți cât și de către familie și prieteni, în realitate persoana care suferă de Alzheimer pe lângă un tratament și îngrijire de specialitate, are cea mai mare nevoie de sprijin din partea familiei, prietenilor și a comunității.

Stigma socială este consecința informații insuficiente privind demența Alzheimer și poate avea numeroase consecințe pe termen scurt și lung, cum ar fi:

• înstrăinarea în cadrul familiilor sau a grupului social de prieteni;
• acordarea de îngrijiri insuficiente pacienților;
• întârzierea diagnosticului;
• refuzul sprijinului de specialitate;
• depersonalizarea individului afectat.

În România, în anul 2016 exista un număr de aproximativ 300.000 de persoane diagnosticate cu Alzheimer, însă numărul pacienților estimați a avea acest diagnostic este mult mai mare.

Referințe:

1. https://www.worldalzmonth.org/, accesat la 31 iulie 2019
2. https://www.alz.co.uk/world-alzheimers-month/dementia-facts, accesat la 31 iulie 2019
3. https://www.descopera.ro, accesat la 31 iulie 2019