facebook

Test de toleranță la glucoză per os (75g)

45 Lei

Informatii generale

La indivizii sanatosi, dupa administrarea orala a unei cantitati mari de glucoza raspunsul insulinic apare rapid, atingand un maximum dupa circa 30-60 minute. Atunci cand exista o cantitate suficienta de insulina pentru a metaboliza glucoza administrata la inceputul testului, concentratiile de glucoza revin la normal in aproximativ 3 ore3.

Eliberarea insuficienta de insulina sau rezistenta periferica la actiunile insulinei va determina o crestere semnificativa a glicemiei1.

Daca se obtin valori modificate pentru glicemia bazala (à jeun) sau postprandiala, acest test poate sustine sau infirma diagnosticul de diabet zaharat3.

Recomandari pentru efectuarea testului de toleranta la glucoza pacienti cu glicemie bazala modificata (impaired fasting glucose, IFG); antecedente familiale de diabet zaharat; obezitate; istoric de infectii recurente (cutanate sau urinare); episoade inexplicabile de hipoglicemie; paciente cu avorturi spontane, nasteri premature, nasteri de feti morti sau macrosomi; glicozurie tranzitorie sau hiperglicemie in cursul sarcinii, dupa interventii chirurgicale, traumatisme, stres, infarct miocardic sau administrare de ACTH3.

Contraindicatiile testului 

Testul nu trebuie efectuat la pacientii cu paralizie hipokaliemica periodica1. De asemenea testul nu este indicat in caz de: hiperglicemie bazala  ≥ 126 mg/dL la doua determinari; valori ale glicemiei bazale constant normale; valori ale glicemiei  postprandiale ≥200mg/dL la doua determinari; diabet zaharat clinic manifest; diabet secundar (ex. dupa administrare de hormoni)3.

Pregatirea pacientului 

Ultimul consum de alimente trebuie sa fie cu cel putin 8 ore (nu mai mult de 16 ore1) inaintea efectuarii testului; este permisa ingestia unor cantitati mici de apa. Pacientul trebuie sa aiba o dieta normala in ultimele 72 ore (>150g glucide/zi si abstinenta de la alcool)1;4. Este interzis fumatul si efortul fizic pe durata efectuarii testului3.

Efectuarea testului

Va rugam verificati in laboratorul Synevo din orasul dumneavoastra conditiile de efectuare ale acestui test.

Adulti: Se vor administra in interval de 5 minute 75g glucoza anhidra dizolvata in apa rece.

Copii: Cantitatea de glucoza administrata este in functie de greutatea pacientului: 1.75g/kg corp – maximum 75g.

Se vor recolta 2 probe de sange: imediat inainte de administrarea glucozei si dupa 120 minute1;4.

In anumite situatii clinice, la solicitarea medicului, se pot recolta mai multe probe la: 30, 60, 90, 120, 180 minute4.

Reactii adverse: unele persoane pot prezenta greata sau pot avea simptome vaso-vagale in cursul efectuarii testului1. 

Interpretarea rezultatelor

Interpretarea valorilor glicemiei bazale si in cadrul testului de toleranta la glucoza se efectueaza conform criteriilor ADA (American Diabetes Association):

Normoglicemie

Conditii asociate cu risc crescut de diabet zaharat

Diabet zaharat

Glicemie bazala

<100 mg/dL (<5.6 mmol/L)

100-126 mg/dL (5,6-6,9

mmol/L) (glicemie bazala

modificata)

≥126 mg/dL

(7.0 mmol/L)

Glicemie la 2 ore dupa administrarea a 75g glucoza

<140 mg/dL

(7.8 mmol/L)

140-200 mg/dL (7.8-11.1

mmol/L) (intoleranta la

glucoza)

≥200 mg/dL

(≥11.1 mmol/L)

Pentru diagnosticul de diabet zaharat sunt necesare cel putin doua valori anormale ale testului de toleranta la glucoza.

Testul de toleranta la glucoza este util nu numai in diagnosticul diabetului zaharat, ci si in identificarea pacientilor cu intoleranta la glucoza (impaired glucose tolerance, IGT).

Persoanele cu IFG, ca si cele cu cele cu IGT, fac parte dintr-un grup intermediar, care, desi nu indeplineste criteriile de diagnostic ale diabetului zaharat, prezinta niveluri ale glucozei prea mari pentru a fi considerate normale. Acestea persoane au fost incadrate anterior ca avand „prediabet”. Conform noilor recomandari ADA (2010), IFG si IGT nu trebuie considerate entitati clinice de sine-statoare, ci mai degraba categorii de risc crescut pentru diabet si afectiuni cardiovasculare. IFG si IGT se asociaza cu obezitate (in special abdominala), hipertensiune arteriala si dislipidemie (trigliceride crescute si HDL-colesterol scazut). Cresterea activitatii fizice, scaderea ponderala si administrarea anumitor agenti farmacologici previn sau intarzie dezvoltarea diabetului la persoanele cu intoleranta la glucoza6.

Alte conditii clinice asociate cu modificarea tolerantei la glucoza:

• Scaderea tolerantei la glucoza cu valori crescute ale glicemiei poate aparea: postgastrectomie, in ingestia excesiva de glucoza, hiperlipidemie tipurile III, IV si V, hemocromatoza, boala Cushing, leziuni SNC.

• Scaderea tolerantei la glucoza cu hipoglicemie poate aparea in: boala von Gierke, boli hepatice severe, niveluri crescute de epinefrina.

• Cresterea tolerantei la glucoza cu aplatizarea curbei (obtinuta din valorile glicemiei la 30, 60, 90, 120, 180 minute) poate aparea in: hiperplazie sau tumori ale celulelor insulare pancreatice, malabsorbtie (sprue, boala celiaca, boala Whipple), boala Addison, hipopituitarism, hipoparatiroidism, hipotiroidie, boli hepatice1.

Limite si interferente

Testul are valoare limitata in diagnosticul diabetului zaharat la copii si este rar indicat in acest scop.

Fumatul poate creste nivelurile de glucoza. Dieta alterata (ex. regim pentru scaderea in greutate) poate scadea toleranta la glucoza si sugera un „fals diabet”. Bolile infectioase si interventiile chirurgicale pot afecta toleranta la glucoza, de aceea testul se recomanda a fi efectuat la un interval de 2 saptamani de la episodul acut. Repausul prelungit la pat poate de asemenea sa afecteze rezultatele testului; atat cat este posibil, testul se va efectua doar la pacienti ambulatori.

Alte conditii patologice care pot genera rezultate fals patologice la testul de toleranta la glucoza: ulcer duodenal, gastrectomie, hipokaliemie, hipermagneziemie5.

• Medicamente

Cresterea tolerantei la glucoza: atenolol, clofibrat, gliburid, fenitoin, guanetidina, lisinopril, inhibitori MAO, metformin, metoprolol, nandrolol, octreotid, prazosin2.

Scaderea tolerantei la glucoza: acebutolol, acid nicotinic, atenolol, betametazona, calcitonina, clorpromazina, clofibrat, contraceptive orale, estrogeni conjugati, cortizon, danazol, dexametazona, diazoxid, dietilstilbestrol, foscarnet, furosemid, hormon de crestere, hidroclorotiaziad, imipramina, interferon alfa-2a, litiu, medroxiprogesteron, metilprednisolon, metoprolol, naproxen, niacinamida, nifedipin, pindolol, prednisolon, prednison, prometazina, spironolactona, streptozocin, triamcinolon, triamteren, verapamil2.

Daca este posibil, medicatia trebuie intrerupta cu cel putin 3 zile inainte de test (in special contraceptive orale, diuretice tiazidice, corticosteroizi, fenotiazine)3.

 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed. 2009, 352-356.

2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed. 2009, 1241.

3. Julian H Barth, Garry E Butker, Peter Hammond. Glucose Tolerance Test for Diabetes Mellitus. In Biochemical Investigations in Laboratory Medicine. Association of Clinical Biochemists, London, 2001, 146-147.

4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

5. Lothar Thomas. Oral Glocose Tolerance Test. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed. 1998, 140-142.

6. Standards of Medical Care in Diabetes – 2010. American Diabetes Association.

Abonează-te la Newsletter