Acid uric crescut - Simptome & Cauze - Tratament hiperuricemie

Hiperuricemia, sau nivelul crescut de acid uric în sânge, este o problemă frecvent întâlnită, adesea descoperită în contextul unor complicații precum gută sau pietre la rinichi. Acizii urici se formează atunci când organismul descompune purinele – substanțe prezente în celule și în anumite alimente. În mod normal, acidul uric se dizolvă în sânge și este eliminat prin urină, însă atunci când este produs în exces sau nu este evacuat eficient de rinichi, se poate acumula în organism. 

De regulă, hiperuricemia nu provoacă simptome evidente; în cele mai multe cazuri, este detectată doar când apar complicații. Printre acestea se numără guta — o formă intens dureroasă de artrită — și pietrele la rinichi.

Ce este acidul uric și ce rol are în organism?

Acidul uric este o substanță chimică rezultată în urma descompunerii purinelor – compuși care se găsesc în celulele organismului și în anumite alimente, cum sunt carnea roșie, fructele de mare sau unele băuturi alcoolice. În mod normal, acidul uric se dizolvă în sânge și este eliminat prin rinichi, odată cu urina.

Deși este adesea considerat doar un „reziduu” al metabolismului, acidul uric are și un rol util în organism. El acționează ca antioxidant natural, contribuind la protecția celulelor împotriva stresului oxidativ. Atunci când nivelurile sunt echilibrate, acidul uric nu ridică probleme și face parte din mecanismele normale de funcționare ale organismului.

În situația în care cantitatea de acid uric produsă este prea mare sau rinichii nu reușesc să îl elimine eficient, acesta se poate acumula în sânge (hiperuricemie) și, în timp, să favorizeze apariția gutei, a calculilor renali sau a altor complicații metabolice și cardiovasculare.

Valorile normale ale acidului uric în sânge

Nivelul acidului uric din sânge reflectă echilibrul dintre producerea și eliminarea acestuia. Valorile pot varia ușor în funcție metodă de laborator, dar există intervale de referință generale considerate normale pentru femei, bărbați și copii.

Menținerea nivelului acidului uric în limitele normale contribuie la prevenirea formării cristalelor care pot duce la gută sau la apariția calculilor renali. De asemenea, un nivel echilibrat este asociat și cu o funcționare optimă  a metabolismului.

Intervalele orientative ale acidului uric în sânge:

Acid uric crescut - Cauze

Hiperuricemia se poate instala atunci când organismul produce prea mult acid uric sau atunci când rinichii nu îl elimină eficient. Dezechilibrul poate fi influențat de factori genetici, alimentari, dar și de anumite boli sau medicamente.

Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Dieta bogată în purine – consumul excesiv de carne roșie, organe, fructe de mare, alcool (în special bere) și băuturi îndulcite cu sirop de porumb.
• Producția excesivă de acid uric – poate apărea în urma unor tulburări metabolice sau a degradării masive de celule (de exemplu, în tratamente oncologice).
• Insuficiența renală sau alte boli renale pot încetini procesul de filtrare și excreție.
• Factori genetici și ereditari – unele persoane au predispoziție la hiperuricemie
• Obezitatea și sindromul metabolic – creșterea rezistenței la insulină și dezechilibrele metabolice pot ridica nivelul acidului uric.
• Anumite medicamente – diureticele tiazidice, medicamentele pentru hipertensiune sau unele tratamente pentru cancer pot favoriza acumularea acidului uric.
• Afecțiuni asociate – hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, hipotiroidismul și bolile cardiovasculare pot fi corelate cu valori crescute ale acidului uric.

În multe cazuri, hiperuricemia nu este determinată de o singură cauză, ci de o combinație de factori legați de stilul de viață și de starea generală de sănătate.

Acid uric crescut - Simptome

Hiperuricemia este adesea o boală silențioasă, ceea ce înseamnă că multe persoane nu prezintă simptome chiar dacă au valori peste limitele normale. Din acest motiv, acidul uric crescut este descoperit de multe ori întâmplător, în urma unor analize de rutină.

Totuși, atunci când nivelul acidului uric devine foarte ridicat sau se menține crescut timp îndelungat, pot apărea manifestări specifice:

• Durere și inflamație la nivelul articulațiilor – cel mai adesea la degetul mare de la picior (gută), dar și la glezne, genunchi, coate sau încheieturi. Crizele de gută apar brusc, cu dureri intense, roșeață și senzație de căldură locală.
• Pietre la rinichi (litiază renală) – acumularea cristalelor de urat poate determina formarea calculilor renali, însoțită de colici renale, durere intensă lombară sau sânge în urină.
• Nefropatie urică – în cazuri severe, acumularea acidului uric în rinichi poate afecta funcția renală.
• Noduli subcutanați (tofi gutoși) – depuneri de cristale de urat sub piele, vizibile în special la nivelul articulațiilor sau pavilionului urechii, în formele cronice de gută.

Este important de subliniat că nu toate persoanele cu acid uric crescut dezvoltă simptome. Doar o parte dintre pacienți vor dezvolta complicații precum gută sau calculi renali, iar identificarea precoce prin analize de sânge este importantă pentru prevenție.

Boli și riscuri asociate cu acidul uric crescut

Menținerea nivelului de acid uric peste limitele normale pentru o perioadă îndelungată poate duce la apariția unor boli sau complicații care afectează atât articulațiile, cât și rinichii și chiar sistemul cardiovascular. Nu toate persoanele cu hiperuricemie dezvoltă aceste probleme, însă riscul crește odată cu valorile persistente ridicate.

Cele mai frecvente boli și riscuri asociate sunt:

• Guta – cea mai cunoscută complicație a hiperuricemiei. Este o formă de artrită inflamatorie caracterizată prin durere intensă, roșeață și inflamație la nivelul articulațiilor, provocată de depunerea cristalelor de urat.
• Tofi gutoși – depuneri de cristale de acid uric sub piele, vizibile ca noduli duri, care apar în special în formele cronice și netratate de gută.
• Litiaza renală (pietre la rinichi) – formarea calculilor renali din cristale de urat poate provoca colici renale, dureri lombare și infecții urinare recurente.
• Nefropatia urică – acumularea excesivă de acid uric poate afecta funcția rinichilor, ducând la insuficiență renală cronică în cazurile severe.
• Sindrom metabolic și boli cardiovasculare – studiile arată că hiperuricemia este frecvent asociată cu hipertensiunea arterială, obezitatea, diabetul zaharat de tip 2 și creșterea riscului de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
• Afecțiuni hematologice și oncologice – în situații precum leucemia, limfomul sau tratamentele chimioterapice, degradarea rapidă a celulelor poate crește brusc nivelul acidului uric, generând complicații renale (sindrom de liză tumorală).

De aceea, monitorizarea valorilor acidului uric prin analize periodice este importantă chiar și în lipsa simptomelor, pentru a preveni complicațiile pe termen lung.

Acid uric crescut - Posibile complicații

Când nivelul acidului uric rămâne ridicat pe termen lung, există un risc real de complicații, chiar dacă la început nu apar simptome evidente. Aceste manifestări pot afecta articulațiile, rinichii și sistemul cardiovascular, cu implicații serioase asupra sănătății.

Iată principalele complicații asociate hiperuricemiei:

• Guta și inflamația articulară cronică: Depunerea cristalelor de acid uric în articulații poate declanșa atacuri dureroase de gută, frecvent la degetul mare de la picior. Dacă nu este tratată, guta poate deveni cronică, afectând mobilitatea și provocând ulterior leziuni articulare.
• Formarea tofilor: În formele cronice de gută, apar depozite vizibile de cristale sub piele, numite "tofi", care pot fi dureroase.
• Pietre la rinichi: Cristalele de urat pot forma calculi renali, provocând dureri intense, sânge în urină și, uneori, infecții urinare.
• Nefropatie urică acută sau cronică: Acumularea acidului uric în rinichi poate duce la dificultăți de filtrare, insuficiență renală progresivă sau chiar la nefropatie acută urică în contextul unor situații grave (p. ex. tratament oncologic).
• Exacerbarea bolilor cardiovasculare și metabolice: Hiperuricemia este strâns legată, prin studii, de hipertensiune arterială, boală arterială coronariană, steatoză hepatică și sindrom metabolic — toate acestea crescând riscul de diabet de tip 2, infarct sau accident vascular cerebral.
• Accelerarea osteoartritei: Chiar în absența gutei, nivelurile ridicate de acid uric pot accelera deteriorarea articulațiilor, contribuind la progresia osteoartritei.

De ce este important să conștientizăm aceste riscuri?

Deși unii pot trăi mult timp cu hiperuricemie fără simptome evidente, complicațiile apar adesea fără avertisment. Detectarea timpurie prin analize de rutină permite intervenții preventive — inclusiv ajustarea dietei, hidratării, tratamentelor medicamentoase — care pot preveni evoluția către forme grave.

Acid uric crescut - Analize recomandate 

Pentru o evaluare completă a hiperuricemiei, primul pas este măsurarea nivelului de acid uric seric la care se pot adăuga, după caz, teste de excreție urinară și investigații suplimentare. Alegerea analizelor potrivite, corelate cu simptomele și contextul medical, ajută la un diagnostic precis și la un plan de tratament personalizat.

1. Acid uric seric - este analiza de bază pentru a măsura nivelul circulant al acidului uric. Testarea este utilă pentru:

• evaluarea hiperuricemiei sau insuficienței renale;
• monitorizarea tratamentului gutei sau citostaticelor;
• urmărirea evoluției în toxemia de sarcină.

2. Acid uric urinar - oferă informații despre cantitatea de acid uric eliminată prin urină — utilă în diagnosticarea gutei sau a litiazei renale (pietre la rinichi).

3. Purine și pirimidine urinare

Recomandate când se suspectează tulburări ale metabolismului purinelor/pirimidinelor, hipermetabolism primar sau secundar. Pot oferi indicii asupra cauzelor genetice sau metabolice ale hiperuricemiei.

4. Teste complementare (pentru diagnostic diferențial)

Pentru a exclude sau confirma alte cauze de inflamație sau afectare articulară (gută vs. alte afecțiuni reumatologice sau metabolice), sunt utile:

• Hemogramă (cu formulă leucocitară) - este o analiză din sânge de bază care oferă informații esențiale despre starea generală de sănătate, prin evaluarea principalelor componente ale sângelui: globule roșii, globule albe și trombocite. Aceasta poate ajuta la depistarea unor infecții, inflamații, anemii sau alte afecțiuni hematologice.

• VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) - este un test de sânge ale cărui valori crescute pot indica inflamație, infecții sau alte afecțiuni cronice.
• CRP (proteina C reactivă) - test din sânge care detectează prezența inflamației în organism. Nivelurile ridicate pot semnala infecții, boli autoimune sau alte stări inflamatorii acute sau cronice.
• Markeri autoimuni: ANA, factor reumatoid, anticorpi anti-CCP
• Parametri biochimici generali:
  • Creatinină - evaluează funcția rinichilor. Nivelurile crescute pot semnala insuficiență renală sau afectare a filtrării, fiind util și pentru monitorizarea pacienților cu acid uric crescut.
  • Calciu - esențial pentru sănătatea oaselor, funcția musculară și transmiterea impulsurilor nervoase. Dezechilibrele pot indica probleme renale, metabolice sau hormonale.
  • Fosfor (în special util în contextul litiazei) - important pentru sănătatea oaselor și metabolismul energetic. Nivelurile anormale pot semnala tulburări renale sau metabolice.

5. Analiza chimică a calculilor urinari

În cazul în care există pietre renale, analiza compoziției lor (inclusiv acid uric) poate ghida tratamentul și prevenția viitoarelor episoade.

Acid uric crescut - Tratament

Tratamentul hiperuricemiei depinde de valoarea acidului uric, de prezența simptomelor și de riscul de complicații. În multe cazuri, dacă nivelul este moderat și nu există simptome, se poate începe cu măsuri non-medicale.

1. Modificări ale stilului de viață

Dietă echilibrată: reducerea consumului de carne roșie, organe, fructe de mare și alcool (în special bere) și limitarea băuturilor îndulcite cu fructoză.

Hidratare corespunzătoare: consumul adecvat de apă ajută la eliminarea acidului uric prin rinichi.

Menținerea greutății optime: obezitatea crește riscul de hiperuricemie și gută.

Exerciții fizice regulate, moderate, fără efort excesiv.

2. Medicație (doar la recomandarea medicului)

Inhibitori de xantinoxidază (de exemplu alopurinol, febuxostat) – reduc producția de acid uric.

Uricozurice – favorizează eliminarea acidului uric prin urină.

Tratament simptomatic pentru gută: antiinflamatoare nesteroidiene, colchicină sau corticosteroizi, în caz de atac acut.

3. Monitorizare regulată

Analize periodice din sânge și urină pentru a urmări nivelul acidului uric și funcția renală.

Ajustarea tratamentului în funcție de rezultatele testelor de laborator și toleranța pacientului.

Este important ca tratamentul să fie individualizat, iar orice medicament să fie administrat doar sub supravegherea medicului, pentru a preveni complicațiile și interacțiunile nedorite.

Dieta recomandată pentru reducerea acidului uric

O alimentație echilibrată poate ajuta la menținerea nivelului de acid uric în limite normale și la prevenirea atacurilor de gută sau a altor complicații. Scopul este de a reduce aportul de purine, de a favoriza eliminarea acidului uric și de a menține o greutate sănătoasă.

Alimente care scad acidul uric

Consumul regulat al următoarelor alimente poate contribui la reducerea nivelului de acid uric:

• Fructe proaspete – cireșe, căpșuni, citrice
• Legume proaspete – morcovi, castraveți, roșii, ardei
• Produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi – lapte degresat, iaurt, brânză slabă
• Cereale integrale – ovăz, orez brun, pâine integrală
• Leguminoase – linte, mazăre, fasole (cu moderatie)
• Apă și alte lichide neîndulcite – hidratarea corespunzătoare ajută rinichii să elimine acidul uric
• Ceai verde și infuzii de plante, fără zahăr

Fructele și legumele nu conțin purine în cantități care să crească acidul uric și, dimpotrivă, pot avea efect antiinflamator.

Ce să nu mănânci în caz de acid uric mărit

Unele alimente și băuturi pot crește nivelul acidului uric sau favoriza formarea cristalelor de urat:

• Carne roșie și organe (ficat, rinichi, inimă)
• Fructe de mare – sardine, hering, anșoa, scoici
• Băuturi alcoolice – bere, vin roșu, lichioruri
• Băuturi îndulcite cu fructoză sau sirop de porumb
• Sosuri concentrate, extracte de carne, bulion industrial
• Alimente bogate în grăsimi saturate – prăjeli, mezeluri grase, untură

Evitarea acestor alimente reduce riscul de atacuri de gută și ajută la menținerea unui nivel normal de acid uric.

Hiperuricemie - Cum se poate preveni?

Prevenirea hiperuricemiei se bazează pe menținerea unui stil de viață sănătos, care ajută la menținerea nivelului de acid uric în limite normale și la reducerea riscului de gută sau complicații renale. Chiar dacă unele cauze sunt genetice sau medicale și nu pot fi controlate, există mai multe măsuri eficiente:

• Hidratare corespunzătoare – consumul a cel puțin 1,5–2 litri de apă pe zi favorizează eliminarea acidului uric prin rinichi.
• Alimentație echilibrată – reducerea cărnii roșii, a fructelor de mare și a băuturilor alcoolice, precum și creșterea consumului de fructe, legume și produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi.
• Menținerea unei greutăți sănătoase – scăderea excesului ponderal ajută la prevenirea acumulării acidului uric.
• Exerciții fizice regulate, moderate, fără efort intens și prelungit care poate crește temporar acidul uric.
• Limitarea consumului de zaharuri și băuturi îndulcite – fructoza poate crește nivelul acidului uric.
• Monitorizarea periodică a analizelor – mai ales dacă există antecedente familiale de gută sau alte boli metabolice, pentru detectarea timpurie a creșterii acidului uric.

Adoptarea acestor măsuri nu doar previne hiperuricemia, ci contribuie și la sănătatea generală, reducând riscul de boli metabolice, cardiovasculare și renale.

Întrebări frecvente despre acidul uric crescut

Nivelul crescut al acidului uric poate ridica multe întrebări, mai ales că uneori hiperuricemia este asimptomatică. Iată câteva informații generale care răspund celor mai frecvente nelămuriri:

Ce alimente cresc acidul uric?

Anumite alimente și băuturi pot determina creșterea nivelului de acid uric, mai ales dacă sunt consumate frecvent sau în cantități mari. Creșterea acidului uric poate favoriza apariția gutei sau formarea pietrelor la rinichi.

Alimente care cresc acidul uric:

• Carne roșie și organe – ficat, rinichi, inimă, carne de miel sau vită
• Fructe de mare și pește gras – sardine, hering, anșoa, scoici, creveți
• Băuturi alcoolice – bere, vin roșu, lichioruri
• Băuturi și produse bogate în zahăr – sucuri îndulcite, sirop de porumb, dulciuri concentrate
• Sosuri și concentrate de carne – bulion industrial, extracte de carne
• Alimente bogate în grăsimi saturate – mezeluri grase, untură, prăjeli

Evitarea acestor alimente sau limitarea consumului lor contribuie semnificativ la menținerea nivelului de acid uric în limite normale și la prevenirea atacurilor de gută.

Ce complicații poate provoca hiperuricemia netratată?

Hiperuricemia netratată sau necontrolată poate duce la mai multe probleme de sănătate, chiar dacă inițial nu provoacă simptome. Nivelurile ridicate de acid uric pot afecta articulațiile, rinichii și sistemul cardiovascular.

Principalele complicații ale hiperuricemiei netratate:

• Guta – depunerea cristalelor de acid uric în articulații, cauzând durere, inflamație și rigiditate, frecvent la degetul mare de la picior.
• Tofi – depozite de cristale sub derm, vizibile și palpabile, care apar în formele cronice de gută.
• Pietre la rinichi (litiază urică) – formarea de calculi renali, cu durere intensă și risc de infecții urinare.
• Insuficiență renală – acumularea acidului uric poate deteriora funcția rinichilor pe termen lung.
• Creșterea riscului cardiovascular și metabolic – hipertensiune arterială, boli coronariene, sindrom metabolic și diabet de tip 2.
• Accelerarea osteoartritei – nivelurile ridicate de acid uric pot contribui la deteriorarea articulațiilor chiar și fără atacuri de gută.

Detectarea și monitorizarea timpurie a nivelului de acid uric, împreună cu măsuri preventive și tratament corespunzător, pot preveni aceste complicații pe termen lung.

Există remedii naturiste eficiente pentru acidul uric crescut?

Pe lângă tratamentul medicamentos și modificările stilului de viață recomandate de medic, anumite remedii naturiste pot sprijini menținerea nivelului de acid uric în limite normale. Este important însă ca aceste metode să fie complementare și să nu înlocuiască recomandările medicale.

Măsuri naturiste care pot ajuta:

• Hidratare corespunzătoare – consumul de apă și ceaiuri neîndulcite ajută la eliminarea acidului uric prin rinichi.
• Fructe și legume bogate în antioxidanți – cireșe, fructe de pădure, citrice, roșii, castraveți. Cireșele, în special, pot reduce riscul de atac de gută.
• Produse lactate degresate – lapte și iaurt cu conținut scăzut de grăsimi pot contribui la reducerea nivelului de acid uric.
• Alimente bogate în fibre – cereale integrale, leguminoase, fructe și legume care favorizează eliminarea acidului uric.
• Ceai verde și infuzii din plante – pot avea efect antiinflamator și diuretic ușor.
• Menținerea greutății și exerciții fizice moderate – ajută la prevenirea acumulării excesive de acid uric.

Deși aceste metode pot sprijini controlul nivelului de acid uric, ele nu sunt suficiente în cazurile cu hiperuricemie severă sau gută cronică. Consultarea medicului rămâne esențială pentru un plan de tratament eficient.

Ce rol are hidratarea în scăderea acidului uric?

Hidratarea corespunzătoare este unul dintre cei mai simpli și eficienți factori ce contribuie la menținerea nivelului de acid uric în limite normale. Consumul adecvat de apă ajută susține funcția renală și facilitează  eliminarea acidul uric prin urină, reducând astfel riscul de formare a cristalelor care pot provoca gută sau pietre la rinichi.

Beneficiile unei bune hidratări:

• Crește eliminarea acidului uric – consumul regulat de apă diluează urina și facilitează excreția acidului uric.
• Prevenirea litiazei renale – reduce riscul formării calculilor renali de acid uric.
• Susține funcția renală – rinichii pot elimina mai eficient toxinele și produsele metabolice.
• Reduce riscul atacurilor de gută – nivelurile mai scăzute de acid uric în sânge scad probabilitatea cristalizării în articulații.

Se recomandă consumul a 1,5–2 litri de apă pe zi, ajustat în funcție de greutate, temperatură ambientală și activitate fizică, pentru a sprijini sănătatea generală și controlul hiperuricemiei.

Ce alimente trebuie evitate daca ai acidul uric crescut?

Pentru a menține nivelul acidului uric în limite normale și a preveni atacurile de gută sau complicațiile renale, este recomandat să eviți alimentele bogate în purine și băuturile care pot crește acidul uric.

Alimente și băuturi de evitat:

• Carne roșie și organe – ficat, rinichi, inimă, carne de vită, miel sau porc
• Fructe de mare și pește gras – sardine, hering, anșoa, scoici, creveți
• Băuturi alcoolice – bere, vin roșu, lichioruri
• Băuturi și alimente bogate în zahăr – sucuri îndulcite, sirop de porumb, dulciuri concentrate
• Sosuri și concentrate de carne – bulion, extracte industriale de carne
• Alimente bogate în grăsimi saturate – mezeluri grase, untură, prăjeli

Limitarea acestor alimente ajută la reducerea nivelului de acid uric și la prevenirea atacurilor de gută, menținând sănătatea articulațiilor și rinichilor.

Cum afectează acidul uric articulațiile?

Nivelurile ridicate de acid uric în sânge pot avea un impact direct asupra sănătății articulațiilor. Când acidul uric depășește limitele normale, se pot forma cristale de urat care se depun în articulații, provocând inflamație și durere.

Efectele asupra articulațiilor:

• Durere și inflamație – atacurile de gută apar frecvent la degetul mare de la picior, dar pot afecta și genunchii, gleznele, încheieturile sau alte articulații.
• Rigiditate și limitarea mobilității – inflamația cronică poate reduce flexibilitatea articulațiilor afectate.
• Depozite de cristale sub piele (tofi) – în formele cronice, cristalele pot forma noduli vizibili și dureroși la nivelul articulațiilor.
• Deteriorarea pe termen lung – atacurile repetate pot conduce la leziuni articulare permanente și osteoartrită secundară.

Monitorizarea nivelului de acid uric și intervenția timpurie prin dietă, hidratare și tratament medicamentos pot preveni deteriorarea articulațiilor și apariția complicațiilor pe termen lung.

Referințe:

1. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17808-hyperuricemia-high-uric-acid-level

2. https://www.mayoclinic.org/symptoms/high-uric-acid-level/basics/causes/sym-20050607

3. https://www.arthritis.org/diseases/more-about/high-low-uric-acid-symptoms-how-stay-in-safe-range