Cumpără online analizele medicale necesare, utilizează codul ONLINE10 și beneficiază de 10% reducere la coșul de cumpărături.
Synevo Programari analize
Cosul meu
Atelierul de sănătate
Sănătatea sub microscop

Amigdalita și adenoidita la copii

amigdalita, amigdale, amigdale inflamate, amigdalita simptome, puroi in gat, rosu in gat

Amigdalita este o afecțiune infecto-contagioasă produsă atât de virusuri, cât și de bacterii, mai frecvent întâlnită la preșcolari și preadolescenți, însă poate afecta și adulții. Boala are o incidență crescută, în special în lunile reci de toamnă și iarnă, fiind contagioasă și ușor transmisibilă prin contact direct.

Cuprins:

Cum apare amigdalita?

Amigdalele (tonsilele palatine) și vegetațiile adenoide (polipii) sunt formațiuni alcătuite din țesut limfoid, similar cu cel din ganglionii limfatici, făcând parte dintr-un sistem de apărare împotriva infecțiilor, inelul lui Waldeyer – care înconjoară partea posterioară a faringelui. În funcţie de localizare, amigdalele pot fi: faringiene (adenoide, polipi), tubare (localizate în jurul orificiului trompei lui Eustachio), linguale (la baza limbii) și palatine, având în componența lor un număr mare de limfocite B. Acestea produc anticorpi care au rolul de a proteja organismul de o gamă largă de microorganisme.  

Amigdalele și polipii sunt componente ale sistemului imunitar, elemente importante în apărarea împotriva infecțiilor bacteriene și virale, prin stimularea formării de anticorpi. Cu toate acestea, funcția lor este importantă doar în primii ani de viață, neexistând dovezi care să susțină un rol semnificativ al amigdalelor și polipilor în imunitate. Există studii care au arătat că îndepărtarea lor la copii, nu impactează gradul de imunitate sau capacitatea de apărare împotriva infecțiilor și rolul lor în apărarea anti-infecțioasă scade pe masură ce înaintăm în vărstă, acest țesut protector atrofiindu-se progresiv.  

Amigdalita – simptome

Semnele infecției amigdalelor sau ale vegetațiilor adenoide includ:

  • durere în gât;
  • febră, respirație urât mirositoare;
  • dificultate la înghițire;
  • inflamația ganglionilor limfatici de la nivelul gâtului;
  • abces peritonsilar (colecție de puroi);
  • congestie nazală și rinoree;
  • cefalee;
  • dureri abdominale.

În cazul adenoiditei respirația nazală poate fi dificilă, iar simptomele pot include: febra, respirația orală, în special la copii, zgomotoasă în timpul zilei, sforăit în timpul somnului, voce nazonată.

Simptomele pot fi diferite și în funcție de tipul bolii: acute, recurente, cronice sau hipertofice.

  • Amigdalita acută este o infecție cauzată de anumite tipuri de bacterii sau virusuri. Simptomele pot apărea brusc sau pot debuta treptat, cu dureri în gât, însoțite de obicei de febră. Alte semne și simptome ale amigdalitei acute includ: dificultate la înghițire, dureri ale urechii la înghițire, respirație urât mirositoare, roșu în gât, inflamație la nivelul ganglionilor limfatici de la nivel farinigian, febră.
  • Amigdalita streptococică este o infecție cauzată de streptococ care poate provoca leziuni secundare ale valvelor cardiace (febră reumatică) și rinichilor (glomerulonefrită). De asemenea, poate produce o erupție cutanată (scarlatina), sinuzită, pneumonie și infecții ale urechii.

Virusul Epstein-Barr provoacă mononucleoză acută și poate duce la o infecție faringiană foarte severă, caracterizată prin mărirea rapidă a amigdalelor, polipilor și ganglionilor limfatici locali. De asemenea, pot produce o stare de rău și oboseală extremă. Durerea în gât (faringita) și inflamația la nivelul ganglionilor, pot dura între o săptămână și o lună și acestea nu răspund la tratament cu antibiotice.

  • Amigdalita cronică este o infecție persistentă a amigdalelor. Infecțiile repetate pot provoca formarea de mici buzunare (cripte) la nivelul amigdalelor, care adăpostesc bacterii. Frecvent, în interiorul acestor cripte se dezvoltă mici detritusuri urât mirositoare (amigdaliți) care conțin cantități mari de sulf. Prin zdrobire, acestea emană mirosul caracteristic (ou stricat) și produc senzația de corp străin, la nivel faringian.
  • Abces peritonsillar sau așa-numitul puroi în gât, ce apare la nivelul amigdalelor, poate determina deplasarea acestora spre uvulă (”omușor” – țesutul moale proeminent situat în cavitatea bucală, superior și posterior). În general, este foarte dureros și este asociat cu scăderea capacității de mobilizare a cavității bucale. Netratată, infecția se poate extinde, generând complicații, inclusiv obstrucția căilor respiratorii, care pot pune viața în pericol, la copilul mic.
  • Hipertrofia amigdalelor și adenoidita – Obstrucția respiratorie, datorată inflamării amigdalelor și vegetațiilor adenoide, poate provoca sforăit și tulburări de somn, care pot duce la apariția apneei în somn.

Amigdalita și adenoidita – cauze și factori de risc

Cea mai frecventă etiologie este infecția cu Streptococcus pyogenes (streptococul de grup A), atât pentru amigdalită, cât și pentru adenoidită.  Factorii de risc sunt vârsta fragedă (copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani sunt cei mai afectați) și expunerea frecventă la germeni (copiii de vârstă școlară aflați în colectivitate sunt adesea expuși la virusuri sau bacterii care pot provoca această afecțiune).

Orice afecțiune care declanșează iritație și inflamația pe termen lung a căilor nazale sau a sinusurilor, cum ar fi infecțiile sau alergiile, poate crește riscul de a dezvolta adenoidita.

Amigdalita si adenoiditacomplicații

Aceste patologii produc situații agravante, cum ar fi:

  • Infecții cronice ale urechii și surditate – rezultă din blocarea trompei lui Eustachio și acumularea de lichid în urechea medie.
  • Infecții recurente ale sinusurilor – sinuzita.
  • Apnee obstructivă în somn: unii copii sforăie și își opresc respirația pentru perioade scurte în timpul somnului. Ca urmare, nivelurile de oxigen din sânge pot fi scăzute, iar copiii se pot trezi frecvent noaptea și dorm doar în timpul zilei. Rareori, apneea obstructivă în somn cauzată de amigdalele mărite și adenoide produce complicații grave, cum ar fi hipertensiunea arterială pulmonară și tulburări cardiace datorate acesteia (cord pulmonar).
  • Scăderea în greutate sau lipsa creșterii în greutate: este posibil ca unii copii să nu se hranească suficient din cauza durerii sau pentru că respirația necesită un efort fizic constant, epuizant.

Stabilirea diagnosticului în amigdalita sau adenoidita

Academia Americană de Otolaringologie definește infecțiile repetate la copii ca fiind apariția a 7 episoade într-un an, sau mai mult de 5 episoade apărute în fiecare din ultimii doi ani sau mai mult de 3 episoade, apărute în fiecare din ultimii trei ani de viață.

Diagnosticul de amigdalită și adenoidită se stabilește pe baza istoricului medical și a unui examen fizic al copilului care va include inspecția gâtului, foselor nazale și a timpanului, a unei posibile erupții cutanate (scarlatina), care este asociată în unele cazuri cu faringite streptococice, evidențierea prin palpare a ganglionilor limfatici inflamați, auscultația pulmonară și identificarea unor zgomote patologice.

Dacă simptomele sugerează faringita streptococică, se recomandă efectuarea de cultură exsudat faringian sau detecția de antigen Streptococ beta hemolitic grup A. Un test pozitiv confirmă o infecție bacteriană, iar un rezultat negativ sugerează cel mai probabil o infecție virală.

Dacă există suspiciunea că virusul Epstein-Barr este cauza amigdalitei, se recomandă un test de confirmare a mononucleozei infectioase – dozarea anticorpilor IgM și IgG Virus Epstein-Barr (EBV).

 Hemograma oferă de asemenea informații indirecte, legate de etiologia infecției.

Alte metode de diagnosticare includ: endoscopie nazală (examinarea detaliată a cavității nazale și a sinusurilor), CT (computer tomograf) pentru a vizualiza zonele mai profunde ale sinusurilor precum și pentru evaluarea gradului de inflamație, panel alergeni respiratori (în adenoidita cronică), diagnosticul de fibroză chistice, în cazul unui copil cu polipi nazali.

Tratamentul în amigdalita și adenoidita

Inflamația de cauză virală poate fi tratată prin asigurarea hidratării, controlul febrei și administrarea de medicamente simptomatice. Antibioticele nu sunt recomandate în infecțiile virale.

Pentru tratarea amigdalitei de cauză bacteriană se recomandă tratamentul cu antibiotice.

În amigdalita sau infecția adenoidă mai severă, recurentă sau în formele cronice, se poate recomanda intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea amigdalelor sau a vegetațiilor adenoide (amigdalectomie sau adenoidectomie).

Pe lângă tratamentul medicamentos există și unele remedii naturale ce pot fi instituite la domiciliu, în scopul ameliorării simptomelor acute: spray-uri și pastile antiseptice pentru gât, gargară cu apă sărată, consumul de ceaiuri calde, fiind însă necesară prudență și acordul medicului, pentru folosirea acestora.


Referințe:

  1. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15250-nasal-polyps
  2. https://www.medicinenet.com/adenoids_and_tonsils/article.htm
  3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nasal-polyps/symptoms-causes/syc-20351888
  4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nasal-polyps/diagnosis-treatment/drc-20351894https://www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/ear-nose-and-throat-disorders-in-children/enlarged-tonsils-and-adenoids-in-children?query=Adenoid%20Disorders
Articole similare
Ultimele articole
Cele mai citite articole
icon-cart-blue

Produsul a fost adaugat in cos

Continuă cumpărăturile
Plasează comanda