Gușa tiroidiană și cum poate fi diagnosticată

Ce este gușa?

Gușa este o afectiune caracterizată prin hipertrofia glandei tiroide, indiferent de etiologie şi de caracterele locale.

În majoritatea cazurilor gușa este benignă, nu este cauzată de inflamație și este asociată cu producția normală de hormoni tiroidieni (gușa însoțită de eutiroidie). Carenţa iodată constituie cea mai frecventă cauză de apariție a guşii. Aportul iodat normal se situează între 150-300 μg/zi. În anumite condiţii fiziologice, considerate perioade critice (vârsta 0-3 ani importantă pentru neurogeneză, pubertate, sarcină, lactaţie), necesarul de iod al organismului creşte. Aportul alimentar real din România variază între 60-130 μg/zi.

Gușa endemică și populația predispusă la acest tip de afecțiune

Guşa endemică este definită ca fiind acea disfuncție a glandei tiroide care afectează populația dintr-o anumită zonă geografică (în România – regiunea din podișul Transilvaniei, zona Maramureșului sau nordul Moldovei) cu deficit de iod (zonă endemică), când peste 5% dintre copiii de 6-12 ani dintr-o comunitate au volum tiroidian mărit, clinic și ultrasonografic. Repartiţia pe sexe pentru guşa cu eutiroidie este de aproximativ 5:1 pentru femei. Carenţa iodată (aport iodat sub 50μg/zi) constituie cea mai frecventă cauză a guşii cu eutiroidie. Când aportul scade sub 25μg/zi, hipotiroidismul congenital (HC) este frecvent. În condiţiile unui deficit iodat sever (aport <20μg/zi) apare boala numită cretinismul endemic.

Deoarece nu toți indivizii dintr-o regiune cu deficit de iod fac gușă, se presupune implicarea și a altor factori de mediu sau a unei predispoziții genetice. Factorii de mediu implicați pot fi:

• exogeni pot fi precipitațiile abundente, inundațiile care reduc iodul din sol, consumul în exces de alimente gușogene care inhibă utilizarea iodului la nivel tiroidian: conopida, gulie, ridichie, hrean, varza, brocoli, apa potabilă din zonele miniere de cărbune (aceasta poate conține fenoli care reduc absorbția iodului).
• endogeni pot fi reprezentați de perioadele cu nevoi crescute de iod în organism (pubertatea, sarcina, menopauza, stresul) și de anumite tratamente cu antitiroidiene de sinteză, litiu, fenilbutazonă, expectorante cu conținut de iod, amidodaronă, etc.¹.

O guşă se evaluează prin: mărime; circumferinţa gâtului; aspect (difuză, nodulară); caractere: consistenţă, localizare (cervicală, intratoracică); mobilitate la deglutiţie; complicaţii locale.

În cazul pacienților cu gușă endemică, creșterea volumului tiroidian este un proces foarte lent, spre deosebire de creșterile tumorale, care se produc relativ rapid.

Gușa micronodulară – cauze, simptomatologie și diagnostic

Gușa micronodulară sau Gușa nodulară definește orice creștere în dimensiuni, simetrică sau asimetrică, a tiroidei. Gușa nodulară se poate decela clinic, la palpare sau la evaluările morfologice, de obicei ecografic.

Gușa nodulară poate fi cauzată decarența de iod, boala tiroidiană autoimună, dishormonogenezii sau uz cronic de substanțe gușogene, cum ar fi: fenoli, glicozide cianogene, goitrină (semințe, varză de Bruxelles, rapiță), ftalați, piridine, hidrocarburi poliaromatice.

Sursa imagine: Mayo Clinic

Semnele și simptomele sunt sistematizate astfel:

• cele induse de compresiunea pe structurile învecinate;
• semne de disfuncție tiroidiană: semne tipice de hipotiroidie și hipertiroidie cu intensitatea proporțională cu severitarea disfuncției tiroidiene.
• sugestive pentru malignitate;

În caz de suspiciune clinică, etapele de diagnostic implică evaluarea: morfologică, a fenomenelor de compresiune, a substratului etiopatogenetic și funcțională – dozarea TSH, FT3, și FT4, puncție cu ac fin în cazurile selectate.

Gușa – profilaxie și tratament

Profilaxia gușei endemice se realizează prin introducerea în alimentație a sării iodate şi a unor alimente bogate în acest mineral sau administrarea de comprimate cu iod.

Având în vedere mecanismele etiopatogenetice, tratamentul presupune:

• combaterea carenței de iod cu preparate de iod 100-200 mcg/zi – introducerea în alimentație a iodului (sare iodata sau alte preparate);
• tratamentul disfuncției tiroidiene (hipo/hipertiroidie);
• supravegherea nodulilor cu celularitate benignă confirmată;
• intervenție chirurgicala (tiroidectomie) – în caz de compresie/ plonjare a tiroidei sau de autonomie funcțională circumscrisă și/ sau malignitate.

Tratamentul curativ presupune intervenție chirurgicală, cu indicații clare în situațiile menționate în literatura de specialitate, iar urmărirea activă reprezintă o evaluare periodică ultrasonografică, cu repetarea, la nevoie a puncției cu ac fin.

Referințe:

1. Curs de Endocrinologie Clinică, UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “VICTOR BABEŞ” Timişoara Editura Victor Babeş, 2018.
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Gland%C4%83_tiroid%C4%83#Afec%C8%9Biuni_corelate
3. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/thyroid-nodules/symptoms-causes/syc-20355262
4. https://cnmrmc.insp.gov.ro/images/informatii/Ghid-RESANMED.pdf