Mucusul din urină este o substanță vâscoasă secretată de mucoasa tractului urinar, având rolul de a lubrifia și proteja căile prin care este eliminată urina. O cantitate mică de mucus în urină este normală și reflectă funcția naturală de curățare a vezicii și a uretrei. Totuși, prezența unei cantități excesive poate indica o problemă de sănătate care necesită atenție medicală.

O cantitate crescută de mucus în urină poate avea mai multe semnificații clinice, în funcție de context. Dacă apariția mucusului este însoțită de simptome precum: arsuri, urină tulbure, miros neplăcut poate indica:

  • infecții ale tractului urinar (ITU);
  • infecții cu transmitere sexuală;
  • iritații cauzate de pietre la rinichi;
  • afecțiuni inflamatorii intestinale;
  • contaminare cu secreții vaginale (la femei).

Mucus în urină - Cauze posibile

Producție normală de mucus

Mucusul ajută la lubrifierea și protejarea tractului urinar împotriva germenilor. Unele filamente subțiri și translucide pot fi găsite în urină fără ca acest lucru să reprezinte o problemă.

Infecțiile tractului urinar (ITU)

Reprezintă cauza cea mai comună a mucusului în exces. Inflamația mucoasei vezicii sau uretrei duce la producerea de mucus, adesea însoțită de durere, arsură la urinare, urină tulbure, cu miros neplăcut sau chiar cu sânge.

Infecții cu transmitere sexuală (ITS)

Chlamydia și gonoreea sunt printre cele mai frecvente cauze, iar simptomele asociate includ: secreții uretrale, disconfort genital, mucus albicios sau verzui în urină. Se manifestă mai frecvent la bărbați.  

Pietre la rinichi sau în vezica urinară

Pietrele care traversează tractul urinar pot irita mucoasa și declanșa producția de mucus, adesea însoțită de durere lombară/abdominală, greață, urinare frecventă, sânge în urină.

Boli inflamatorii intestinale (BII): colite ulcerative sau sindromul de colon iritabil.

Inflamația colonului poate produce mucus intestinal care poate ajunge în urină (prin amestec în toaletă), conferind senzația de mucus urinar crescut.

Modificări hormonale (sarcina, menstruația, ovulația)

În sarcină, în perioadele de ovulație, de menstruație sau de utilizare a contraceptivelor, poate crește producția de mucus vaginal, care se poate observa în urină.

Prostatită sau prostată mărită (la bărbați)

Inflamația prostatei poate genera secreții uretrale ce se amestecă cu urina, determinând mucus vizibil, uneori cu dificultăți la urinare și disconfort pelvin.

Ejaculare retrogradă (la bărbați)

Sperma care se reține în vezică poate produce un mucus albicios vizibil în urină imediat după ejaculare.

Cancer de vezică urinară

În cazuri rare, mucusul în urină poate fi semn al unui cancer vezical, aproape întotdeauna însoțit de alte semne și simptome ca: sânge în urină, dificultate la urinare, oboseală inexplicabilă, pierdere în greutate.

Prezența mucusului în urină în timpul sarcinii este frecvent observată și, de cele mai multe ori, nu indică o problemă gravă.

În sarcină, organismul trece prin numeroase modificări hormonale și fiziologice care pot duce la producerea crescută de mucus cervical și vaginal. Acest mucus poate ajunge în proba de urină, mai ales în timpul recoltării, și poate da impresia că este eliminat prin tractul urinar. Acest tip de mucus este în general:

  • clar sau albicios,
  • gelatinos,
  • fără miros puternic,
  • fără alte simptome (fără durere, usturime, sânge etc.).

Dacă mucusul din urină este în cantitate mare, galben-verzui sau cu un miros neplăcut și însoțit de durere la urinare, urinări frecvente și urgente, urină tulbure, sânge, febră sau disconfort pelvin – atunci este posibil să fie vorba despre:

  • infecție urinară (frecventă în sarcină),
  • infecție vaginală (candidoză, vaginoză bacteriană),
  • sau chiar o infecție cu transmitere sexuală (ex. Chlamydia), mai ales în trimestrul I sau II.
  • Infecțiile netratate în timpul sarcinii pot crește riscul de travaliu prematur, ruperea prematură a membranelor sau complicații neonatale.
  • Din acest motiv, medicii solicită deseori analiza de urină de rutină în fiecare trimestru și, uneori, urocultură pentru a identifica infecțiile chiar și în absența simptomelor.

În funcție de sexul biologic, cauzele și semnificația clinică a mucusului în urină pot varia semnificativ. Astfel, dacă la femei este adesea fiziologic sau rezultat al contaminării probei, la bărbați, poate fi un indicator de patologie urologică sau infecțioasă.

În tabelul de mai jos sunt evidențiate posibilele semnificații medicale ale prezenței mucusului, în raport cu aspectele sale și cu sexul biologic al pacientului.

CaracteristicăFemeiBărbați
FrecvențăMai frecventă, de obicei fiziologicăMai rară, de obicei patologică
Cauze frecventeITU, secreții vaginale, sarcinăProstatită, uretrită, ITS, ejaculare retrogradă
Contaminare externă posibilăFrecventă (vaginală)Puțin probabilă
Asociere cu simptomeUneori absentăFrecvent prezentă (durere, secreții, tulburări de urinare)
Indicație de investigațieDacă este simptomatic sau recurentDe regulă necesară, chiar și în absența altor simptome

Cele mai frecvente simptome care pot fi asociate cu prezența mucusului în urină și care indică necesitatea unei evaluări medicale sunt:

  • Tulburări urinare:
  • Disurie (senzație de arsură sau durere la urinare)
  • Polakiurie (urinări frecvente, în cantități mici)
  • Nicturie (nevoia de a urina în timpul nopții)
  • Jet urinar slab sau dificultate la urinare (mai frecvent la bărbați, în caz de prostatită)
  • Aspect modificat al urinei
  • Urină tulbure sau cu filamente albe (mucus vizibil)
  • Prezența sângelui (hematurie)
  • Miros neplăcut sau înțepător
  • Simptome generale sau locale
  • Durere abdominală inferioară sau pelvină
  • Durere lombară (poate indica o infecție renală)
  • Secreții vaginale sau uretrale
  • Senzație de presiune în vezică

Este recomandat să mergi la medic dacă te confrunți cu unul dintre următoarele simptome:

  • Mucusul este vizibil constant sau în cantitate mare
  • Apar simptome de infecție (febră, frisoane)
  • Există disconfort persistent sau modificări recente ale urinei
  • Ești însărcinată sau ai istoric de infecții urinare recurente

Prezența mucusului în urină la copii poate fi un fenomen tranzitoriu și benign, dar în anumite cazuri poate semnala o afecțiune care necesită atenție medicală. Este important să fie evaluat contextul clinic (vârsta copilului, simptomele asociate, istoricul medical).

Cauzele frecvente care pot duce la apariția mucusului în urină la copii sunt:

  • Infecții ale tractului urinar (ITU)
    • Reprezintă cea mai comună cauză patologică de mucus în urină la copii.
    • Pot fi însoțite de simptome precum febră, urinare dureroasă, miros pregnant al urinei sau iritabilitate (la sugari).
  • Contaminare cu secreții genitale
    • Întâlnită mai ales la fetițe, din cauza anatomiei. Poate fi confundat cu mucus urinar, dar provine de fapt din zona vaginală.
    • Nu este patologic, dar igiena locală este esențială.
  • Deshidratarea
    • Urina concentrată poate conține mai mult mucus, apărând tulbure sau cu filamente vizibile.
    • Este reversibil printr-o hidratare adecvată.
  • Alergii alimentare sau intoleranțe
    • Pot influența echilibrul intestinal și determina eliminarea de mucus prin urină, deși este rar.
  • Paraziți intestinali
    • Ocazional, infecțiile parazitare pot duce la inflamație intestinală, cu excreție crescută de mucus, ce poate fi confundată cu mucus urinar.
  • Iritații locale sau dermatite
    • Scutecul, detergenții sau șervețelele umede pot irita zona genitală, ducând la secreții locale confundate cu mucus în urină.
  • Prezența unui corp străin în uretră
    • Situație rară, dar trebuie avut în vedere mai ales la copiii mici care pot introduce obiecte în uretră; poate duce la secreții și inflamație.

Dacă observi mucus persistent în urina copilului sau dacă apar simptome precum febră, durere, modificări de comportament sau alimentație, este recomandat consultul medical. O urocultură de exemplu poate ajuta la stabilirea cauzei.

Prezența persistentă de mucus în urină însoțită de alte simptome poate indica o afecțiune care necesită evaluare medicală.

Este recomandat să mergi la medic dacă observi:

  • Mucus vizibil persistent în urină, chiar și fără alte simptome, sub formă de filamente albe sau gelatinoase.
  • Durere sau usturime la urinare (disurie) - poate semnala o infecție a tractului urinar sau inflamație la nivelul uretrei sau vezicii.
  • Urină cu miros neplăcut sau cu aspect tulbure - pot fi semne de infecție sau inflamație.
  • Febră, frisoane sau dureri de spate - indică o posibilă infecție renală, mai ales dacă aceste simptome sunt însoțite de urinări frecvente și mucus.
  • Sânge în urină (hematurie) - asociat cu prezența mucusului, poate sugera o afecțiune mai serioasă (infecție severă, pietre, traumă sau boli inflamatorii).
  • Disconfort abdominal sau pelvin - poate fi asociat cu probleme ale vezicii urinare sau ale tractului gastrointestinal inferior (ex. boala Crohn).
  • Mucus însoțit de secreții genitale sau mâncărimi - pot indica boli cu transmitere sexuală (ex. Chlamydia, gonoreea).

Consultă un medic de familie sau medic internist pentru o evaluare generală și recomandare de analize. Dacă simptomele persistă sau există suspiciune de afecțiuni urinare, îți recomandăm să mergi la un medic urolog. În cazul femeilor la care este suspectată o sursă vaginală de secreții confundate cu mucus urinar, este indicat ca acestea  să consulte un medic ginecolog.

Nu amâna vizita la medic dacă observi modificări persistente ale aspectului urinei, chiar dacă nu ai durere. Diagnosticul precoce poate preveni complicațiile.

Identificarea corectă a cauzei presupune corelarea aspectului urinei cu istoricul pacientului, simptomele asociate și rezultatele analizelor de laborator. În acest context, efectuarea unor investigații specifice devine esențială pentru a diferenția între o cauză benignă și una potențial gravă, permițând astfel stabilirea unui diagnostic clar și a unui plan de tratament adecvat.

Examen sumar de urină

  • Permite detectarea prezenței mucusului, leucocitelor, hematiilor, proteinelor, bacteriilor etc.
  • Mucusul este raportat ca „prezent în cantitate mică/moderată/mare”.

Urocultura

  • Relevă prezența bacteriilor patogene în cazul unei infecții urinare.
  • Este indicată dacă în sumarul de urină apar semne de infecție (leucocite, nitriți, bacterii).

Adaugă în coș

Examen citologic al urinei

  • Recomandat în cazuri persistente sau cu hematurie, pentru a exclude celule anormale sau canceroase.

În funcție de context, medicul poate recomanda suplimentar și alte analize de laborator:

Examen citologic
Preț: 120.00 lei

Momentan indisponibil

Analize de sânge

Adaugă în coș

Proteina C reactivă (CRP)
Preț: 36.00 lei

Adaugă în coș

Creatinină serică
Preț: 19.00 lei

Adaugă în coș

Uree serica
Preț: 20.00 lei

Adaugă în coș

Teste pentru diagnosticul BTS

Profil screening status hormonal femei

Este recomandat în anumite contexte clinice specifice, cum ar fi: sarcina, infecții urinare recurente legate de ciclul menstrual ori în dezechilibre hormonale care afectează mucoasa vaginală sau urinară.

Adaugă în coș

Investigații imagistice

Cistoscopie - examinare endoscopică a vezicii urinare – se recomandă în cazuri persistente, recurente sau în prezența hematuriei.

 Tipul și ordinea analizelor se stabilesc în funcție de:

  • Simptomele asociate (durere, febră, modificări de culoare/miros ale urinei)
  • Vârsta și sexul pacientului
  • Istoricul medical (infecții urinare recurente, afecțiuni ginecologice/urologice)

Prevenirea infecțiilor urinare joacă un rol esențial în reducerea episoadelor recurente de mucus crescut în urină și a disconfortului asociat.

Măsuri eficiente pentru prevenirea infecțiilor urinare:

  • Consumul adecvat de apă (cel puțin 1,5–2 litri pe zi), pentru a menține fluxul urinar și a elimina bacteriile
  • Igiena intimă corectă, cu evitarea produselor iritante sau parfumate
  • Golirea completă a vezicii urinare, mai ales după contactul sexual
  • Evitarea amânării urinării
  • Ștergerea din față spre spate (în cazul femeilor), pentru a preveni migrarea bacteriilor din zona anală
  • Purtarea de lenjerie intimă din bumbac și evitarea hainelor foarte strâmte
  • Evitarea utilizării excesive a antibioticelor fără recomandare medicală
  • Administrarea profilactică de probiotice sau D-manoză, în cazurile de infecții recurente, la recomandarea medicului.

De ce apare mucusul în urină în timpul sarcinii?

Prezența mucusului în urină în timpul sarcinii este relativ frecventă și poate avea cauze fiziologice sau patologice. Modificările hormonale specifice sarcinii, secrețiile vaginale crescute și adaptările anatomice ale tractului urinar pot contribui la apariția mucusului în urină, fără să indice neapărat o afecțiune. Totuși, în anumite cazuri, mucusul poate fi un semn al unei infecții urinare sau vaginale, motiv pentru care este importantă corelarea cu simptomele clinice și, la nevoie, efectuarea unor analize suplimentare.

Mucusul în urină la copii e periculos?

Mucusul în urină la copii nu este întotdeauna un motiv de îngrijorare și, în multe cazuri, poate apărea tranzitoriu, fără să indice o afecțiune gravă. Tractul urinar și sistemul digestiv al copiilor pot elimina ocazional mici cantități de mucus, mai ales în contextul unei ușoare iritații sau al unei igiene intime necorespunzătoare.

Totuși, dacă mucusul apare în mod repetat sau este însoțit de simptome precum durere la urinare, febră, urină tulbure sau cu miros neplăcut, poate semnala prezența unei infecții urinare, a unei inflamații sau a altor probleme care necesită evaluare medicală. În general, este important ca părinții să observe modificările persistente în aspectul urinei copilului și să solicite sfatul medicului pentru a exclude eventualele afecțiuni care pot necesita tratament.

Mucusul în urină poate să apară din cauza deshidratării?

Da, mucusul în urină poate apărea și din cauza deshidratării, deși nu este una dintre cele mai frecvente cauze. Când organismul este deshidratat, volumul de urină scade, iar aceasta devine mai concentrată. În acest context, mucusul prezent în mod normal în tractul urinar poate deveni mai vizibil. De asemenea, deshidratarea poate irita ușor mucoasa tractului urinar, determinând o secreție ușor crescută de mucus ca mecanism de protecție.

Menținerea unei hidratări adecvate este esențială pentru sănătatea rinichilor și a tractului urinar, contribuind la diluarea urinei și la eliminarea bacteriilor și a altor particule iritante.

Mucusul în urină poate să apară la menopauză?

Da, mucusul în urină poate să apară la menopauză, iar în multe cazuri este legat de schimbările hormonale care afectează mucoasa tractului urinar și genital. Scăderea nivelului de estrogen duce la uscăciune vaginală, subțierea mucoaselor și o mai mare susceptibilitate la iritații și infecții, cum ar fi vaginitele sau infecțiile urinare recurente.

Aceste modificări pot favoriza secreția de mucus, care poate ajunge în urină. De asemenea, la unele femei, simptomele pot fi discrete sau absente, iar mucusul poate fi singurul semn vizibil al unui dezechilibru local sau al unei inflamații ușoare. În astfel de cazuri, este utilă o evaluare ginecologică și urologică, mai ales dacă mucusul persistă sau apar și alte simptome (usturime, disconfort, miros neplăcut al urinei).

Este ingrijorător mucusul în urină în lipsa altor simptome?

Prezența mucusului în urină, în absența altor simptome, nu este, de cele mai multe ori, un motiv de îngrijorare. Mici cantități de mucus pot fi eliminate în mod natural de organism, deoarece mucoasa tractului urinar produce mucus pentru a proteja împotriva infecțiilor și iritațiilor.

Totuși, dacă aspectul mucusului persistă sau se accentuează în timp, este recomandată monitorizarea și, eventual, investigarea cauzelor. Chiar dacă nu apar simptome precum usturime la urinare, durere abdominală sau modificări ale frecvenței urinării, mucusul persistent poate semnala o afecțiune latentă, precum o infecție ușoară, inflamație sau o problemă digestivă care afectează tranzitoriu tractul urinar. O analiză de rutină a urineipoate ajuta la excluderea cauzelor patologice.


Referințe: