Teste de laborator

Pachete de analize medicale

Planșa anatomică

Senzorul de sanatate

Teste de la A la Z A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Teste Laborator
Product categories
Pachete analize Plansa anatomica Quizz
< inapoi la lista

Diagnostic molecular – infecții cu transmitere sexuală (secreție uretrală)

Pret 380.00 lei

SKU: BM327 Durata 4 zile
* estimare valabilă doar pentru centrele din București
secreție uretrală

Această analiză se poate recolta doar în centrele Synevo, conform unui program special: 

  • În centrele din București si împrejurimi: de luni până joi, în timpul programului de recoltare;
  • În centrele din țară: de luni până miercuri, în timpul programului de recoltare.

Informații generale –  Diagnostic molecular – infecții cu transmitere sexuală (secreție vaginală/cervicală) – testare sindromică

Bolile cu transmitere sexuala (BTS) reprezintă un grup de afecțiuni de etiologie bacteriană, virală, fungică sau parazitară, care se transmit preponderent prin contact sexual și ale caror manifestări apar mai ales la nivelul aparatului ano-genital. La nivel global, acestea continuă să reprezinte o problemă importantă de sănătate, din cauza incidenței, morbiditătii și mortalității semnificativ crescute.

În prezent, peste 30 de agenți patogeni au fost identificați ca fiind implicați în apariția bolilor cu transmitere sexuală, iar un numar de opt dintre aceștia par să genereze cea mai mare povară, din punct de vedere al morbidității. În 2016, OMS a estimat că au existat 376,4 milioane de infecții nou-aparute, având ca și etiologie unul dintre cei patru agenti patogeni ce produc BTS curabile: Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoea și Treponema pallidum, acestea reprezintând zilnic, peste un milion de infecții noi 1.

BTS au intrat în centrul atenției în ultimii ani, deoarece sunt asociate cu o gamă largă de simptome, nu numai sub forma acută, ci și cu consecințe pe termen lung asupra sănătății. Acestea includ diferite simptome genitale sau uretrale, afecțiuni ale tractul genital superior, complicații de reproducere (infertilitate, avorturi spontane, sarcina ectopica) și sarcină, naștere prematură, moarte fetală, endometrită postpartum și manifestări extra-genitale.

Prin afectarea fătului şi nou-născut-ului, acestea pot determina afecţiuni importante, unele cu potenţial letal: ex. conjunctivita gonococică (care poate duce la cecitate), pneumonia cu Chlamydia (care poate produce afectare respiratorie cronică), sifilisul congenital, encefalita herpetică.

De asemenea, există dovezi că BTS pot crește atât sensibilitatea achizitionării unei infecții HIV, cât și rata de transmitere a acesteia. Cu toate acestea, o mare parte a BTS sunt asimptomatice, rămânând nedetectate și fără un tratament, administrat în timp util.

Chlamydia trachomatis

Infecțiile cu C. trachomatis reprezintă cea mai mare parte a BTS sunt asimptomatice la aproximativ 70% dintre femei și 50% dintre bărbați. Infecția genitală acută cu Chlamydia (variantele serice D-K) poate provoca conjunctivită și uretrită la bărbați și femei, cervicită la femei și proctită, la bărbați. În lipsa unui tratament, agentul patogen poate acensiona din tractul genital inferior spre tractul genital superior.

La femei, printre posibilele complicații se numără anexita, endometrita și boală inflamatorie pelvină (BIP), care se manifestă prin sensibilitate sau durere pelvină cronică, apariția de cicatrici la nivel tisular, infertilitate de cauză tubară, sarcini extrauterine și, în cazuri rare, perihepatită (sindrom Fitz-Hugh-Curtis). La bărbați, infecția poate produce epididimită si orhită și deci, posibilă infertilitate. La ambele sexe, infecția cu C. trachomatis este asociată cu artrita reactivă, infecția putând să fie implicată în patogeneza spondilartritei cronice nediferențiate1.

Neisseria gonorrhoea

Neisseria gonorrhoeae (Ng) ocupa locul 2 în clasamentul infecțiilor cu transmitere sexuală si determină atât la bărbați, cât și la femei, un procent crescut de infecţii asimptomatice.

La bărbaţi, infecţia simptomatică este asociată cu uretrită anterioară însoţită de o secreţie purulentă. La femei, principala localizare a infecţiei este endocervixul. Se descrie o prevalenţă crescută a coinfecţiilor cu Chlamydia trachomatis şi Trichomonas vaginalis precum şi asocierea cu vaginoza bacteriană. Multe dintre femei rămân asimptomatice şi din acest motiv nu se prezintă la medic. Atunci când apar manifestările clinic, acestea sunt reprezentate de secreţii vaginale modificate, disurie, dispareunie, sângerări intermenstruale.

Alte posibile localizări ale infecţiei gonococice pot fi rectul, faringele, conjunctiva oculară; rareori pot să apară și infecţii diseminate. Copiii născuţi din mame infectate, pot prezenta conjunctivită. În absenţa tratamentului antibiotic adecvat se pot dezvolta complicaţii acute sau cronice, cum ar fi epididimita sau prostatita, la bărbaţi și boală inflamatorie pelvină, perihepatită, infertilitate și sarcini ectopice, la femei2.

Trichomonas vaginalis

Infecţiile cu Trichomonas vaginalis (TV) determină la femeie vaginite, uretrite sau cervicite. În tractul genitourinar pot fi prezente secreţii sau mici leziuni hemoragice. Complicaţiile infecţiilor pot include naştere prematură, greutate mică a fătului la naştere, rupere prematură a membranelor, infecţii postabortum sau posthisterectomie. Au fost raportate şi asocieri cu boala inflamatorie pelvină, infertilitatea tubară şi cancerul cervical, după episoade anterioare de infecţie cu TV. Simptomatic, femeile cu trichomoniază prezintă de obicei o secreţie seroasă vulvovaginală cu miros neplăcut şi/ sau iritaţie locală. Disuria poate fi de asemenea prezentă4;5.

La bărbaţi infecţia cu TV este responsabilă de 5-15% din cazurile de uretrită non-gonococică; a fost asociată şi cu epididimita, prostatita, balanita6.

În plus, studiile au arătat că infecţia cu TV creşte riscul de transmitere a infecţiei HIV, atât la bărbaţi, cât şi la femei (risc relativ: 2 – 2.5)4;5.

Se estimează că 10-50% dintre infecțiile cu TV sunt asimptomatice la femeie, în timp ce la bărbat proporţia poate fi chiar mai mare5.

Candida spp

Candidoza este o infecție fungică produsă de fungi din genul Candida. Există peste 20 de specii ale genului care pot cauza infecții la om, dintre care cea mai comună este Candida albicans. Alte specii care produc ocazional infecție sunt: C.tropicalis, C.parapsilosis, C.glabrata și C.krusei1. Candida albicans este cea mai răspândită specie fungică din microbiota umană, aceasta colonizând în mod asimptomatic multe zone ale organismului uman (intestin, vagin, mucoasa bucală, piele), în special tractul gastrointestinal și genito- urinar, la indivizii sănătoși.

Una dintre caracteristicile principale ale C. Albicans este adaptabilitatea sa, fiind capabilă să se dezvolte în condiții extrem de diferite ale gazdei. Se estimează că ~75% dintre femei suferă cel puțin o dată în viață de candidoză vulvovaginală (CVV), 40-50% experimentând cel puțin un episod suplimentar de infecție. Factorii predispozanți pentru CVV includ: diabetul zaharat, utilizarea de antibiotice, contracepția orală, sarcina și terapia hormonală dar aceste condiții sunt neletale. Cu toate acestea, candidoza sistemică este asociată cu o rată ridicată a mortalității.

Candida albicans este prezentă in mod fiziologic la nivelul vaginului, într-un procent de 15 – 20% dintre femei, ajungând la 30%, în trimestrul al III-lea de sarcină. Prin urmare, în cadrul unei infecții candidozice, colonizarea masivă a vaginului este semnificativă. 2

Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum

Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum sunt implicate într-o gamă variată de afecţiuni urogenitale: boala inflamatorie pelvină, sterilitate, avort septic, uretrite nongonococice la bărbaţi, rar orhiepididimite, sindrom uretral la femei, infecţii puerperale acute (subacute şi cronice), pielonefrite, peritonite, sindrom Reiter. Anumite serotipuri sunt implicate în etiopatogenia infertilităţii4.

Din totalul uretritelor nongonococice, 20-25% sunt provocate de M. hominis, U. urealyticum şi M. genitalium. Aceşti agenţi colonizează vaginul femeilor care au contact cu mai mulţi parteneri. Din punct de vedere clinic, aceste pot produce vaginite, cervicite, bartholinite, febră puerperală şi chiar sterilitate. Dismicrobismul vaginozelor include frecvent şi M. hominis. Tot M. hominis poate declanșa, rareori, vaginite prepubertare1.

Transmiterea se poate face prin contactul direct între gazde, vertical de la mamă la făt, în cadrul unor infecţii nosocomiale şi în urma unui transplant. Ureaplasma poate cauza inflamaţii ale placentei, poate invada sacul amniotic, provocând infecţii persistente şi astfel, o serie de complicaţii, la naştere. Mycoplasma hominis şi Ureaplasma urealyticum au fost izolate, în aproximativ 10% din cazuri, din sângele femeilor cu febră puerperală sau avort, dar nu şi de la femeile afebrile care au avut avorturi sau la gravidele sănătoase.

La persoanele cu un sistem imun intact, M. hominis şi U. urealyticum sunt, de obicei, germeni comensali ai mucoasei tractului genital inferior, prezenţa lor nefiind asociată cu manifestări clinice. Virulenţa lor este scăzută, aceștia fiind deci, germeni oportunişti. Prezenţa acestora în procente diferite dar și modul lor de manifestare, este condiționată de statutul economic, comportamentul sexual şi numărul de parteneri sexuali5.

Infecţiile cu M. hominis şi U. urealyticum, alături de Chlamydia trachomatis evoluează cronic şi produc o serie de complicaţii, afectând calitatea vieţii individului. Aceste persoane pot rămâne mult timp “purtători sănătoşi” ai infecţiei si astfel, surse în vehicularea agenţilor infecţiosi pe cale sexuală.

HSV

Virusul Herpes simplex, tipurile 1 si 2 (HSV-1, HSV-2) este responsabil de o varietate largă de afecțiuni, de la infectii cutaneo-mucoase, pana la infectii SNC și infecții ocazionale ale organelor viscerale, unele dintre acestea cu potențial letal. HSV-1 este asociat în principal cu infecții oculare si orale, în timp ce HSV-2 produce leziuni genitale.

Infectia primară (primoinfectia) poate fi adesea asimptomatică; în acelasi timp, ambele tipuri virale pot cauza infecții genitale si orofaciale. Cazurile severe de infecție primară sunt însoțite de simptome și semne, la nivel sistemic, asociază atât leziuni ale mucoaselor, cât și ale regiunilor extramucoase, prezintă o rată mai mare de complicații și o durată mai lungă a manifestărilor clinice.

În cazul herpesului genital, varsta medie de apariție, pentru ambele sexe, este de 20-24 ani. Leziunile veziculo-ulcerative sunt localizate la nivelul vulvei, vaginului, colului uterin, la femei, penis la barbati, precum și în regiunile perianală sau anală. Printre complicațiile herpesului genital se numară fenomenul de meningism (28% din cazuri) și meningita aseptică (5% din cazuri)3;4;6.

Nou-nascutii dobandesc infecția HSV prin contactul cu secrețiile infectate, cel mai adesea în decursul travaliului. Un procent de 90% din cazurile de herpesul neonatal este contractat perinatal, 5-8% este congenital, un numar mic de cazuri fiind dobandite postnatal, prin interacțiunea fizică cu membri ai familiei sau personalul sanitar, care prezintă o infecție HSV-1 oro-labiala simptomatică sau asimptomatică. Un procent de 70% din cazurile de herpes neonatal sunt cauzate de HSV-2 și dobandite majoritar în cursul travaliului. Herpesul congenital este produs aproape invariabil de infecțiile materne primare, atat cu HSV-1 cît și cu HSV-2; nou-nascuții afectați prezintă microcefalie, hidrocefalie și corioretinită3;5;6.

Treponema pallidum

Sifilisul este o boala infecțioasă și contagioasă, determinată de Treponema pallidum, spirochetă patogenă care se transmite prin contact sexual sau pe cale transplacentară (5 – 10%), exceptional prin contact sanguin (ințepatura, transfuzie)4. Riscul transmiterii transplacentare a infecției cu Treponema pallidum a sporit interesul pentru depistarea bolii, la femeile gravide.

În cazul în care gravida prezintă o formă de sifilis primar sau secundar, dobândită, netratată, infecția poate fi transmisă la făt, iar consecințele pot fi reprezentate de avortul spontan sau afectare fetală gravă (sifilis congenital)3. În unele cazuri, forma congenitală de sifilis, inițial asimptomatică, se poate manifesta dupa o perioadă cuprinsă între 7 și 19 ani. Tehnicile moleculare de depistare a infectiei cu Treponema pallidum joacă un rol major în diagnostic și monitorizarea eficienței tratamentului, în cazul bolii sifilis4,5.

Testul de diagnostic molecular al infectiilor cu transmitere sexuală – testare sindromică

Este recomandat pentru detectarea și identificarea simultană a următoarelor:

Diagnostic molecular – infecții cu transmitere sexuală (secretie vaginala/ cervicala)

    • Chlamydia trachomatis
    • Trichomonas vaginalis
    • Neisseria gonorrhoea
    • Mycoplasma genitalium
    • Mycoplasma hominis
    • Candida albicans
    • Candida glabrata
    • Candida parapsilosis
    • Candida krusei
    • Candida tropicalis
    • Treponema pallidum
    • HSV-1
    • HSV-2

Diagnostic molecular – infecții cu transmitere sexuală (secretie uretrala):

    • Chlamydia trachomatis
    • Trichomonas vaginalis
    • Neisseria gonorrhoea
    • Mycoplasma genitalium
    • Mycoplasma hominis
    • Candida albicans
    • Candida glabrata
    • Candida parapsilosis
    • Candida krusei
    • Candida tropicalis
    • Treponema pallidum
    • HSV-1
    • HSV-2
    • Ureaplasma urealyticum
    • Ureaplasma parvum

Specimen recoltat – secretie vaginală, cervicală, uretrală.

Recipient de recoltare – tampon uscat (fara mediu de transport)9

Stabilitate proba probele se pastrează refrigerate (2°C–8°C) timp de 2 zile, dacă nu pot fi procesate în aceasta perioadă, acestea se pot congela (-20°C) timp de 30 de zile51

Metodă – PCR multiplex automat52

Interpretarea rezultatelor, limite şi interferenţe Rezultatele testului se raportează calitativ, astfel:

  • Nedetectabil-Negativ
  • Detectabil-Pozitiv
  • Neconcludent

Sensibilitate analitică- kit CLART® STDs 9:

MicroorganismNr. copii virale/5µL
Neisseria gonorrhoeae102
Chlamydia trachomatis102
Mycoplasma genitalium102
Candida albicans102
Candida glabrata102
Candida parapsilosis102
Treponema pallidum102
HSV-2102
Mycoplasma hominis102
Ureaplasma parvum102
Chlamydia trachomatis LGV10
Chlamydia trachomatis NLGV10
Trichomonas vaginalis10
HSV-110
Candida krusei104
Ureaplasma urealyticum103
Candida tropicalis103

Limitarile metodei:

Detectarea acidului nucleic viral și bacterian este influențată de modul de recoltare al probelor, de manipularea, transportul și pregătirea acestora. Nerespectarea procedurilor corecte pentru oricare dintre aceste etape, poate duce la eliberarea unor rezultate eronate. Există un risc de rezultate fals pozitive sau fals negative, ca urmare a recoltării, transportării sau manipulării incorecte a probelor.

Interferențe:

Nu s-au evidentiat interferente cu sânge, mucus/secreții, fluide sau aplicații topice, diferite tampoane și medii de transport pentru prelevarea eșantioanelor, substanțe utilizate pentru curățarea, decontaminarea sau dezinfectarea spațiilor de lucru.

Bibliografie

  1. Ellinor Anna Wolf, Hannah Clara Rettig, Mariia Lupatsii , Britta Schlüter, Kathrin Schäfer , Dirk Friedrich , Simon Graspeuntner , Jan Rupp Culturomics Approaches Expand the Diagnostic Accuracy for Sexually Transmitted Infections Int J Mol Sci. 2021 Oct 6;22(19):10815.
  2. Systematic Literature Review and Quantitative Analysis of Health Problems Associated with Sexually Transmitted Neisseria gonorrhoeae Infection Jane Whelan, Jennifer Eeuwijk, Eveline Bunge, Ekkehard Beck Infect Dis Ther. 2021 Dec;10(4):1887-1905.
  3. Smith DV. Trichomoniasis. emedicine.medscape.com. June 2012. Ref Type: Internet communication.Centers for Disease Control and Prevention. Sexually Transmitted Diseases (STDs). Trichomoniasis – CDC Fact Sheet, 2012.
  4. Garber The laboratory diagnosis of Trichomonas vaginalis. Can J Infect Dis Med Microbiol. 2005 Jan-Feb; 16(1): 35–38.
  5. Joshua T. Schiffer. Herpes Simplex Virus. In Mandell, Douglas,and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 1943-1955.
  6. Laborator Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2022. Ref Type: Catalog.
  7. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog Herpes Simplex Virus (HSV), Molecular Detection, PCR. mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
  8. Michael Costello, Margaret Yungbluth. Viral Infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 980-989.
  9. CLART® STDs DETECTION and GENETIC IDENTIFICATION of PATHOGENS CAUSATIVE of SEXUALLY TRANSMITED INFECTIONS, STDs, for IN VITRO DIAGNOSIS- by Genomica
< inapoi la lista

Pret 380.00 lei