Teste de laborator

Pachete de analize medicale

Planșa anatomică

Teste de la A la Z A B C D E F G H I J K L M N O Q R S T U V W X Y Z
Teste Laborator
Product categories
Pachete analize Plansa anatomica
< inapoi la lista

Anticorpi ENA-Blot (SS-A, SS-B, RNP, Scl-70, Jo-1, Sm)

Pret 144,00 lei

SKU: IM281

Informații generale

Bolile autoimune sistemice se caracterizează prin prezența în titruri crescute a autoanticorpilor față de proteine intracelulare și acizi nucleici. Acești autoanticorpi sunt denumiți generic anticorpi antinucleari (ANA) datorită faptului sunt îndreptați predominant împotriva antigenelor nucleare, dar ei includ și anticorpi anticitoplasmatici.

Detectarea ANA are o mare sensibilitate, de aceea este considerat cel mai bun test de screening pentru bolile reumatice sistemice. Prevalența ANA în aceste afecțiuni se situează între 20 și 100%. Pentru identificarea bolilor reumatismale este  foarte importantă diferențierea ANA1;5;6. Astfel, sunt descrise în prezent două categorii principale de anticorpi antinucleari:

  1. Autoanticorpi ce au drept țintă antigenică ADN-ul și histonele;
  2. Autoanticorpi ce au drept țintă antigene nucleare solubile (extractable nuclear antigens = ENA).

Denumirea ENA provine din faptul că aceste antigene au fost extrase inițial din nuclei cu soluție salină. Primii anticorpi ENA identificați au fost cei îndreptați împotriva antigenului Smith (Sm, 1966); ulterior au fost descrise și alte subtipuri ENA în care au fost incluse alături de antigenele nucleare și componente citoplasmatice solubile. Principalele antigene utilizate în mod curent în laboratoarele de imunologie sunt: ribonucleoproteine (RNP), Sm, SS-A /Ro, SS-B/La, Scl-70 și Jo-1. Deși cei mai mulți anticorpi  anti-ENA prezintă asocieri specifice cu anumite boli pot exista uneori suprapuneri semnificative7.

Anticorpii anti-U1nRNP și Sm sunt îndreptați împotriva  unor antigene care aparțin grupului de ribonucleoproteine mici (snRNP). Acestea sunt complexe formate din  ARN  cu un conținut înalt de uridină (U-RNA)  și diverse proteine având o greutate moleculară de 9-70 kDa. Prin cromatografie au fost puse în evidență 5 tipuri de U-RNA: U1, U2, U4, U5 și U6. Particulele de U-nRNP conțin 6 proteine core sau Sm (B, B’, D, E, F, G), iar U1-RNP conține în plus proteine  specifice (70K, A, C). Astfel, anticorpii anti – U1 RNP reacționează cu una sau mai  multe proteine specifice în timp ce anticorpii anti-Sm reacționează cu una sau mai multe proteine core. Acțiunea snRNP este esențială pentru eliminarea intronilor din pre-ARN-ul mesager (procesul de splicing), rezultând ARNm care va fi exportat din nucleu  și implicat in procesul de translație  a proteinelor de la nivelul ribozomilor.

Titruri crescute de anticorpi  anti-U1 RNP se  întâlnesc cu o prevalență de 95-100%  în boala mixtă de țesut conjunctiv (sindromul Sharp), constituind unul din criteriile de diagnostic al acestei afecțiuni. Titrul de anticorpi se corelează de asemenea cu gradul de activitate a bolii. Anticorpii anti-U1 RNP mai pot fi întâlniți și  la pacienti cu LES (15-40%), scleroză sistemică și polimiozită1;3.

Anticorpii anti-Sm  sunt îndreptați  asupra antigenului Sm, denumit astfel după primul pacient (Stephanie Smith) la care a fost pus în evidență. Antigenul Sm face parte din grupul snRNP implicate în procesul de splicing al ARN-ului mesager. Anticorpii anti-Sm sunt întâlniți la 5-40% din  pacienții cu LES având o specificitate înaltă (peste 90%) pentru boala lupică.  Împreună cu anticorpii anti-ADN dublu catenari pot fi considerați patognomonici pentru această condiție clinică și fac parte din criteriile ACR  de diagnostic al LES4.

Anticorpii anti-SS-A (Ro)sunt  îndreptați împotriva unui antigen care face parte tot din grupul  ribonucleoproteinelor mici (soluble substance A sau Robert antigen).  Acesta este compus dintr-o moleculă ARN (Y1, Y2, Y3, Y4 sau Y5) și o proteină de 60 kDa. Complexul poate asocia și o proteină de 52 kDa (Ro52) ,dar  acest lucru este încă controversat în literatura de specialitate. Diverse studii au arătat că serurile pozitive pentru SS-A conțin întotdeauna anticorpi împotriva proteinei native SS-A  de  60 kDa și adițional pot avea  și anticorpi îndreptați împotriva proteinei Ro52. Diferențierea de anticorpii anti-Ro52 are importanță diagnostică, deoarece aceștia  sunt nespecifici, putând fi detectați într-o multitudine de afecțiuni.

Anticorpii anti-SS-A sunt asociați cu diverse boli autoimune: Sindrom Sjögren (40-95% din  cazuri), LES (20-60%), ciroză biliară primitivă (20%). Trebuie menționat că acești autoanticorpi apar în 100% din cazurile de lupus  neonatal. Pot fi întâlniți de asemenea în hepatitele autoimune sau virale.

Anticorpii anti-SS-B (La)  sunt îndreptați împotriva unei proteine ce deține un rol în transcripția  ARN polimerazei III (soluble substance B sau Lane antigen). La reprezintă probabil un factor de finalizare a transcripției care se leagă de capătul 3′ al produșilor de transcripție nou-generați ai ARN polimerazei III. Anticorpii anti-SS-B apar de obicei împreună cu anti-SS-A, fiind asociați cu aceleași condiții clinice1;6;7.

Anti-Ro52 sunt îndreptați împotriva unui antigen de 52 kDa și au fost descriși ca autoanticorpi nespecifici asociați atât cu boli reumatice cât și non-reumatice. Sunt prezenți într-un procent de 100% la mamele feților sau nou-născuților cu bloc atrio-ventricular congenital sau lupus neonatal1.

Anticorpii anti-Scl-70 sunt îndreptați împotriva unei proteine non-histonice de 70 kDa, izolată inițial din nuclei de celule hepatice provenite de la șobolan. Ulterior, s-a demonstrat că această proteină este un produs de degradare al ADN topoizomerazei I, o clasă de enzime localizate în nucleoplasmă și nucleoli, având funcția de a menține integritatea informațională a ADN (prin  capacitatea de a scinda și de a reuni la loc unul din cele două lanțuri ADN).

Anticorpii anti-Scl-70 se găsesc la 40% din pacienții cu scleroză sistemică forma difuză și la 10% din pacienții cu scleroză sistemică forma limitată, fiind un element de prognostic nefavorabil.

Anticorpii anti-Jo-1 sunt îndreptați împotriva enzimei histidil-t-ARN sintetaza. In vitro acești autoanticorpi se leagă de epitopii conformaționali ai enzimei și îi inhibă activitatea catalitică. Antigenul este sub formă dimerică și este localizat  în citoplasmă; masa moleculară a subunităților este 50 kDa. Anticorpii anti-Jo-1 constituie un marker serologic pentru dermatomiozită/polimiozită, având o prevalență de 20-40%. Prezența acestor autoanticorpi se asociază cu o formă mai severă de boală, cu un prognostic rezervat și recăderi mai frecvente. Autoanticorpii pot fi detectați precoce, uneori precedând debutul simptomelor. La copii anticorpii anti-Jo-1 sunt extrem de rari1;3;6;7.

Recomandări pentru determinarea anticorpilor ENA BLOT  evaluarea pacienților cu  testul ANA  IIF (imunofluorescență indirectă) pozitiv și cu semne clinice sugestive de  afecțiune  reumatismală sistemică. În general nu se recomandă efectuarea ENA în prezența unui rezultat ANA IIF negativ decât dacă pacientul are semne clinice evidente de boală reumatismală și în special de sindrom Sjögren sau polimiozită (testul ANA poate fi uneori negativ în prezența unor anticorpi față de antigene foarte solubile, cum ar fi SS-A/Ro sau față de antigene citoplasmatice exprimate insuficient pe preparatele Hep-2 sau alte țesuturi, cum ar fi Jo-1)5.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese)2.

Specimen recoltat – sânge venos2.

Recipient de recoltare vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator2.

Prelucrare necesară după recoltare se separă serul prin centrifugare2.

Volum probă – minim 0.5 mL ser2.

Cauze de respingere a probei ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian2.

Stabilitate probă serul separat este stabil 14 zile la 4°C; timp mai îndelungat la -20 °C2.

Metodăimunoblot. Testul utilizează 7 antigene native si recombinate purificate, care sunt fixate  in cip-uri paralele pe membrana unui strip. Antigenele sunt reprezentate, în ordinea fixării pe strip, de:

– nRNP/Sm: antigen nativ purificat
– Sm: antigen nativ purificat
– SS-A: antigen nativ purificat
– Ro 52: antigen recombinat
– SS-B: : antigen nativ purificat
– Scl-70: antigen nativ purificat
Jo-1: antigen nativ purificat

Într-o primă etapă strip-ul încărcat cu antigenele purificate este incubat împreună cu serul diluat al pacientului. Dacă în ser sunt prezenți anticorpi specifici aceștia se vor lega de antigenele corespunzătoare de pe strip. După o etapă de spălare, strip-ul este incubat cu un conjugat anti-IgG uman marcat cu fosfataza alcalină. Conjugatul se va atașa la porțiunea IgG a complexului antigen-anticorp. După îndepărtarea prin spălare a conjugatului nelegat se adaugă soluția de colorare (substratul enzimei) – un sistem de detecție enzimatică colorimetrică . Dacă este prezent conjugatul legat reacția enzimatică va genera un produs colorat albastru-închis la nivelul benzilor ocupate de anticorpi specifici. Astfel, benzile vizualizate la nivelul stripului sunt rezultatul legării  anticorpilor specifici de antigenele individuale de la nivelul strip-ului.

Pe fiecare strip  există o bandă de control intern. Apariția unei reacții de culoare intense la acest nivel certifică faptul că toate etapele testului imunoblot au fost executate corect.

Valori de referință  și interpretarea rezultatelor

Interpretarea definitivă a rezultatelor testului se face cu ajutorul unui software (după scanarea strip-urilor) care în funcție de intensitatea semnalului, acordă un punctaj pentru fiecare bandă a strip-ului, astfel:

 

EVALUARE SEMNAL

INTENSITATE  SEMNAL

REZULTAT

  Fără  bandă                   0-5                0             NEGATIV
 Bandă slabă                  6-10                 (+)       ECHIVOC
Bandă medie-intensă    11-25 sau 26-50            +,++       POZITIV
Bandă foarte intensă               >50            +++      INTENS POZITIV
În final este calculată suma  punctelor acordate și se va genera rezultatul testului.
Un rezultat pozitiv confirmă prezența anticorpilor specifici .
Un rezultat echivoc indică faptul că prezența auto- anticorpilor  este incertă; în funcție de contextul clinic al pacientului testul va fi repetat la un interval de 1-2 luni.
Un rezultat negativ indică absența auto-anticorpilor specifici2.

Valori de referință2

– nRNP/Sm: negativ
– Sm: negativ
– SS-A: negativ
– Ro 52: negativ
– SS-B: negativ
– Scl-70:negativ
– Jo-1:negativ

 

Bibliografie

1.    Carlos Alberto von Mühlen, Robert M. Nakamura. Clinical and laboratory Evaluation of Systemic Rheumatic Diseases. In Henry´s Clinical Diagnosis and Management By  Laboratory Methods, Ed.Saunders, 2007, 924-928.
2.    Laborator Synevo. Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2012. Ref Type: Catalog.
3.    Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Antinuclear Antibodies. www.labcorp.com  2012. Ref Type: Internet Communication.
4.    Soto ME, et al. Gender impact in systemic lupus erythematosus. In Clin Exp Rheumatol 22 (2004), 713-721.
5.    Tozzoli et al. Guidelines for the Laboratory Use of Autoantibody Tests in the Diagnosis and Monitoring of Autoimmune Rheumatic Diiseases. In Am Clin J Pathol 2002, 117, 316-324.
6.    van Venrooji WJ et al. The consensus workshop for the detection of autoantibodies to intracellular antigens in rheumatic diseases. In J Immunol Methods 5 (1991), 181-189.
7.   Yashwant Kumar et al. Antinuclear antibodies and their detection methods in diagnosis of connective tissue diseases: a journey revisited. In Diagnostic Pathology, 2009, 4:1.
< inapoi la lista

Pret 144,00 lei