Panel alergeni – alergeni de casa (indoor allergens)

Informații generale Panel alergeni – alergeni de casa (indoor allergens)

O alergie respiratorie este o reacție de hipersensibilitate a sistemului imunitar la un alergen inhalat, care determină inflamația și iritarea căilor respiratorii. Aceasta poate afecta diferite părți ale tractului respirator, mai frecvent afectate fiind nasul (rinita alergică) și bronhiile (astmul alergic) dar și sfera oftalmologică determinând conjunctivita alergică.

Cele mai frecvente manifestări clinice ale alergiilor respiratorii sunt astmul alergic și rinita alergică. Rinita alergică, cunoscută și sub denumirea de „febra fânului,” se manifestă prin simptome precum rinoree, prurit la nivelul nasului, gurii, gâtului și ochilor, strănut frecvent, congestie nazală, lacrimare excesivă și apariția cearcănelor. Aceste simptome sunt cauzate de expunerea la alergeni inhalanți, precum polenul sau praful, și apar sezonier sau peren, în funcție de tipul alergenului implicat.

Astmul alergic, pe de altă parte, este caracterizat prin inflamația cronică a căilor respiratorii și poate provoca simptome precum dispnee, tuse persistentă, în special pe parcursul nopții, wheezing și senzație de apăsare la nivelul toracelui.

Alergenii care pot declanșa aceste afecțiuni sunt variabili, unii fiind prezenți sezonier, în timp ce alții se întâlnesc pe tot parcursul anului (alergeni pereni). Polenul, unul dintre cei mai comuni alergeni sezonieri, este predominant în timpul primăverii și al toamnei, atunci când anumite plante sunt în plină polenizare. În schimb, alergenii pereni, cum ar fi acarienii din praf, părul și mătreața animalelor de companie, mucegaiul și latexul, pot cauza simptome pe tot parcursul anului, deoarece sunt constant prezenți în mediul înconjurător.

În România, studiile arată că aproximativ 25% din populație prezintă simptome de rinită alergică. Această prevalență este în creștere, reflectând o tendință globală legată de urbanizare, poluare și schimbări în stilul de viață, aspecte care favorizează expunerea la alergeni și dezvoltarea sensibilizării alergice.

Alergiile de interior sunt adesea cauza menținerii simptomelor specifice pe tot parcursul anului (alergii perene). Acestea sunt cauzate de expunerea la alergeni specifici, cei mai des întâlniți fiind:

Acarienii din praful de casă (Dermatophagoides pteronyssinus și Dermatophagoides farinae) reprezintă un factor declanșator frecvent al simptomelor specifice alergiilor și astmului. Sensibilizarea la acarienii din praful de casă este predictibilă pentru respirația șuierătoare persistentă și exacerbările la copiii diagnosticați cu astm.

• Părul de animale (câine, pisică)

Contrar opiniei generale, nu există rase “hipoalergenice” de câini sau pisici, alergia nefiind declanșată de fapt, de părul de câine sau pisică, ci de substanțe care se găsesc în saliva și scuamele acestora. Alergenii asociați contactului cu animalele de companie sunt unii dintre cei mai importanți alergeni de interior care provoacă alergii pe tot parcursul anului. Atacurile de astm la pacienții sensibilizați la alergeni proveniți de la câine sau pisică sunt asociate cu expunerea la niveluri ridicate ale acestor alergeni.

Simptomele alergiei la animalele de companie apar, de obicei, în câteva minute, în cazul expunerii pe termen scurt, dar, pentru unele persoane, acestea se agravează și devin mai severe la 8-12 ore după contactul cu animalul. În cazul unei expuneri îndelungate, simptomele pot apărea treptat.

• Mucegaiuri (Cladosporium herbarum, Alternaria alternata, Aspergillus fumigatus)

Pentru a se dezvolta, mucegaiurile de interior au nevoie de umezeală. De aceea, sunt întâlnite, de obicei, în subsoluri, băi sau oriunde există scurgeri. Sensibilizarea la mucegaiuri poate provoca astm, rinită alergică, dermatită atopică prin contactul direct cu sporii de fungi. Sensibilizarea la speciile de mucegai este asociată cu exacerbări ale astmului care pun viața în pericol și cu o morbiditate ridicată în rândul pacienților astmatici.

• Insecte (Blatella germanica – gândacul de bucătărie)

Gândacii sunt adesea găsiți în locuințele din zonele urbane dens populate, în școli sau în clădiri comerciale, însă aceștia se pot întâlni aproape oriunde. Acest lucru nu înseamnă că aveți o casă sau o zonă de locuit murdară. Copiii sensibilizați și expuși la niveluri ridicate de alergeni de gândaci au o incidență crescută a astmului.

• Epiteliile de animale (hamster)

În timp ce mătreața și saliva sunt sursa alergenilor de la pisici și câini, urina este sursa alergenilor de la iepuri, hamsteri, șoareci și porcușori de Guineea. În plus, există studii care au arătat că persoanele care lucrează în laboratoarele de cercetare și se ocupă cu studiul animalelor și care au folosit mănuși, măști, halate de laborator și aparate de respirat au prezentat o reducere a simptomelor specifice cu 58%.

Prin urmare, istoricul familial de alergii, expunerea timpurie și constantă la alergeni, coabitarea în zone urbane cu poluare crescută precum și umiditatea ridicată în locuințe reprezintă factorii de risc care pot declanșa o alergie de interior.

Simptomele alergiilor de interior pot varia de la ușoare la severe și includ:

• Strănuturi frecvente;
• Rinoree;
• Congestie nazală;
• Mâncărimi la nivelul nasului, ochilor și gâtului;
• Lăcrimare excesivă;
• Tuse;
• Dificultăți respiratorii;
• Erupții cutanate sau urticarie.

Simptomele pot fi prezente pe tot parcursul anului, dar pot fi mai intense în anumite perioade, cum ar fi toamna sau iarna, când oamenii petrec mai mult timp în interior.

Alergiile sezoniere, cunoscute și sub denumirea de rinite alergice sezoniere sau „febra fânului,” sunt reacții alergice care apar în anumite perioade ale anului, de obicei primăvara, vara sau toamna. Aceste alergii sunt declanșate de alergeni din mediul înconjurător.

Polenul atmosferic este alergenul cel mai răspândit în zona temperată fiind răspunzător, în funcţie de arealul geografic, de un număr relativ mare de rinite intermitente, rino-conjunctivite şi astm bronşic. 

Sezoanele polinice încep primăvara devreme cu polenul arborilor și arbuștilor timpurii și se extind până toamna târziu, când predomină polenul de buruieni. Polenul este eliberat în aer în special dimineața devreme, atingând concentrații maxime în a doua parte a zilei, iar seara nivelul începe să scadă, odată cu depunerea sa.

În țara noastră, sezoanele polinice sunt structurate astfel:

• Polen de arbori și arbuști timpurii (februarie – mai): În această perioadă predomină polenul arborilor și arbuștilor care nu fac flori vizibile, cum ar fi alunul, arinul, mesteacănul, plopul și salcia.
• Polen de cereale și graminee (mai – iulie): Acest sezon este dominat de polenul gramineelor sălbatice, precum firuța, timoftica, păiușul roșu, și de cel al gramineelor cultivate, cum ar fi secara, ovăzul, orzul și grâul.
• Polen de buruieni (iulie – septembrie): În această perioadă, polenul de buruieni, precum ambrozia, măcrișul mărunt, pătlagina îngustă, urzica mare și pelinul negru (pelinarița), este predominant în aer.

Rinita alergică sezonieră se manifestă prin strănuturi frecvente, secreții nazale abundente, lăcrimare, și prurit la nivelul cerului gurii, faringelui, ochilor sau urechilor. De asemenea, se poate instala o tuse seacă și iritativă, rezultată din iritarea mucoasei nazale și a sinusurilor (frontale, maxilare sau etmoidale). Această afecțiune este provocată de expunerea la polenul provenit din fân, flori de grădină sau câmp, pomi, particule de praf din atmosferă, mucegaiuri (ciuperci) și acarieni. Rinita alergică sezonieră se manifestă de obicei pe parcursul primăverii, verii și toamnei, dar simptomele pot persista aproape pe tot parcursul anului, în funcție de expunerea la alergeni.

Diagnosticul alergiilor respiratorii se stabilește în context clinic, coroborând informațiile obținute în urma unei anamneze riguroase, a examinării clinice și a efectuării testelor cutanate (prick test) și analizelor de sânge specifice.  Interpretarea rezultatelor obţinute va ţine cont de tipul expunerii, natura simptomelor şi caracteristicile bolii (sezonieră vs. perenă).

În prima etapă sunt recomandate testele cutanate ce implică expunerea pielii la cantități mici de alergeni trigger suspectați și observarea reacțiilor.

Testele serologiceIgE specifice reprezintă un instrument adjuvant în procesul de diagnosticare a alergiilor, care măsoară concentrația acestor anticorpi specifici din sânge. Orice nivel detectabil de IgE specifice indică o sensibilizare la un anumit alergen. Chiar și un nivel scăzut de sensibilizare poate fi semnificativ dacă este asociat cu simptome atunci când a avut loc expunerea la alergenul specific.

Determinarea anticorpilor IgE specifici se poate face atât pentru alergeni individuali (ex: ambrozie, pelin, păr pisică sau câine), cât şi pentru paneluri de alergeni.

Panelurile de alergeni oferă o abordare mai cuprinzătoare și eficientă în diagnosticarea alergiilor. Un panel de alergeni permite evaluarea simultană a sensibilizării pacientului la mai mulți alergeni comuni, reducând astfel timpul și costurile asociate efectuării mai multor teste individuale. Această metodă este utilă pentru situațiile în care istoricul clinic al pacientului sugerează expunerea la o gamă largă de alergeni potențiali, cum ar fi în rinită alergică sau dermatită atopică.

Mai mult de 80% dintre copiii care suferă de astm sunt sensibilizați la cel puțin un alergen pe tot parcursul anului, iar sensibilizarea IgE la alergeni proveniți de la acarieni din praful de casă, gândaci, rozătoare, animale de companie (câini și pisici) și mucegai este strâns asociată cu dezvoltarea rinitei și a astmului, precum și a simptomelor cutanate.

În plus, panelurile de alergeni ajută la identificarea unor tipare de sensibilizare, care pot ghida ulterior managementul terapeutic și strategia de evitare a alergenilor. Utilizarea unui panel oferă, de asemenea, o imagine mai clară asupra riscului de reacții încrucișate între alergeni înrudiți, lucru care nu ar fi posibil prin teste IgE specifice individuale. Această abordare integrată contribuie la un diagnostic mai rapid și mai precis, facilitând un plan de tratament personalizat și eficient.

Aceste tipuri de determinări pot fi efectuate încă din primele zile de viață ale nou-născutului, la gravide dar și la persoanele cu antecedente de șoc anafilactic sau leziuni cutanate extinse și pentru care efectuarea testelor prick nu reprezintă o opțiune viabilă.

Rinita alergică sau “febra fânului” este o afecțiune inflamatorie a mucoasei nazale, declanșată de expunerea la alergeni specifici, cum ar fi polenul, acarienii din praf, părul de animale și mucegaiul.

La copii, această afecțiune poate fi uneori dificil de diagnosticat și gestionat și este esențial să acționăm rapid pentru a le asigura o respirație ușoară și un stil de viață sănătos. Cei mai mulți copii au simptome ușoare, de tipul strănutului, lăcrimării și rinoreei.Totuși această afecțiune le poate afecta considerabil calitatea vieții prin severitatea și persistența simptomelor: strănuturi frecvente, mâncărime persistentă la nivelul nasului, gâtului și ochilor, congestie nazală și secreții apoase, umflarea și roșeața ochilor, tuse uscată sau productivă.

Testele de laborator dedicate alergiilor respiratorii de interior măsoară anticorpii imunoglobulinei E (IgE) produși în sânge ca răspuns la anumiți alergeni din interior, precum: acarienii din praful casnic, mucegaiurile, părul și pielea de animale (cum ar fi de la pisici, câini), polen de la plante de interior (ex. “Craciunita”), căpușe de pat, fragmente descuamate de piele umană și animală, particule de mucegai din aer (spori). Ca răspuns la contactul cu acești alergeni pot apărea următoarele simptome: strănut frecvent, congestie nazală, mâncărime la nivelul nasului, gâtului sau ochilor, secreție nazală apoasă, ochi înroșiți, inlacrimati sau mâncărime, tuse, de obicei seacă și persistentă, senzație de presiune sau durere în zona feței, respirație șuierătoare sau dificultate în respirație, dureri de cap.

Panelul alergeni de casa (indoor allergens) este un instrument valoros în diagnosticarea și gestionarea afecțiunilor legate de expunerea la alergeni de interior. Prin identificarea alergenilor specifici care cauzează simptomele unui pacient, medicii pot dezvolta strategii de tratament țintit pentru a îmbunătăți rezultatele pacientului. Mai mult de 80% dintre copiii care suferă de astm sunt sensibilizați la cel puțin un alergen pe tot parcursul anului, iar sensibilizarea IgE la alergeni proveniți de la acarieni din praful de casă, gândaci, rozătoare, animale de companie (câini și pisici) și mucegai este strâns asociată cu dezvoltarea rinitei și a astmului, precum și a simptomelor cutanate.

De ce acești alergeni:

Alergeni de tip artropode

• Sensibilizarea la acarienii din praful de casă este predictibilă pentru respirația șuierătoare persistentă și exacerbările la copiii diagnosticați cu astm.
• Copiii care suferă de astm și care prezintă alergie la acarieni au profiluri mai largi de recunoaștere a IgE pentru alergenii acarieni și niveluri semnificativ mai ridicate de IgE decât copiii fără astm.
• Până la 55% dintre copiii și tinerii cu simptome alergice pot prezenta teste cutanate pozitive la alergenii gândacilor.
• Copiii sensibilizați și expuși la niveluri ridicate de alergeni de gândaci au o incidență crescută a astmului.

Alergeni de origine animală

• Alergenii asociați contactului cu animalele de companie sunt unii dintre cei mai importanți alergeni de interior care provoacă alergii pe tot parcursul anului.
• Atacurile de astm la pacienții sensibilizați la alergeni proveniți de la câine sau pisică sunt asociate cu expunerea la niveluri ridicate ale acestor alergeni.
• Concentrațiile de alergeni de la pisică sau câine pot fi chiar mai mari în praful colectat din instituțiile de învățământ și din mijloacele de transport în comun decât în locuințe.
• Alergenii de la șoareci pot duce la apariția astmului și a rinitei și reprezintă o cauză importantă a simptomelor legate de astm în zonele urbane și suburbane. Principalul alergen asociat cu prezența șoarecilor poate deveni aeropurtat și poate migra prin clădiri.

Alergeni de mucegai

• Sensibilitatea la mucegaiuri poate provoca astm, rinită alergică, dermatită atopică prin contactul direct cu sporii de ciuperci.
• Sensibilizarea la speciile de mucegai este asociată cu exacerbări ale astmului care pun viața în pericol și cu o morbiditate ridicată în rândul pacienților astmatici.
• Astmul clinic în rândul elevilor poate fi asociat cu expunerea la mucegai în sălile de clasă. Simptomele pot dispărea în timpul vacanțelor.
• O creștere a exacerbărilor de astm la copiii din întreaga lume a fost corelată cu expunerea la niveluri ridicate de spori de mucegai.

Recomandare testare Panel alergeni de casă (indoor allergens):

• astm și rinită, care se agravează în sezonul rece;
• răceli frecvente și prelungite în timpul iernii;
• nas înfundat în timpul somnului și strănut dimineața;
• absența simptomelor vara și în aer liber;
• simptome combinate de dermatită atopică și rinită perenă\asma perenă. 

Testarea de IgE specifice în cadrul panelului de alergeni de interior poate ajuta la identificarea alergenilor “trigger” – responsabili de manifestările clinice – dintr-un set de 9 alergeni comuni, întâlniţi în interiorul locuinţelor. În interpretarea rezultatelor obţinute se va ţine cont de tipul expunerii, natura simptomelor şi caracteristicile bolii.

Panel alergeni – alergeni de casa (indoor allergens), IgE specifice:

1. Par Pisica, IgE specific
2. Par Caine, IgE specific
3. d1 Dermatophagoides pteronyssinus, IgE specific
4. d2 Dermatophagoides farinae, IgE specific
5. Cladosporium herbarum IgE (m2)
6. Alternaria alternata IgE (m6)
7. Aspergillus fumigatus IgE (m3)
8. Epitelii de hamster, IgE specific
9. Blatella germanica (gandacul de bucatarie), IgE specific

Pregătirea pacientului – nu este necesară respectarea condițiilor à jeun (pe nemâncate), nu e necesară întreruperea tratamentului cu antihistaminice.

Specimen recoltat – sânge venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/ fără gel separator..

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic.

Stabilitate probă – serul separat este stabil: 7 zile la 2-8°C; termen îndelungat la – 20°C. A se evita congelarea și decongelarea repetată

Metodă: FEIA (imunoenzimatică cu detecţie fluorimetrică) sau CLIA (chemiluminiscență)

Interpretare rezultate Panel alergeni – alergeni de casa (indoor allergens)

1. Metodă: FEIA – Phadia

2. Metodă: CLIA – Immulite 2000

Referințe:

1. https://www.forskasverige.se/wp-content/uploads/WAO-WhiteBook-2013.pdf
2. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18331513/
3. https://www.aaaai.org/tools-for-the-public/conditions-library/allergies/indoor-allergens-ttr
4. https://www.thermofisher.com/phadia/wo/en/resources/allergen-encyclopedia/e84.html#:~:text=In%20sensitized%20individuals%2C%20allergic%20symptoms,angioedema)%2C%20and%20even%20anaphylaxis.