Testare genetică din țesut tumoral (mutații somatice) gene RAS (NRAS, KRAS) – PCR

Informațiile generale: Testare genetică din țesut tumoral (mutații somatice) gene RAS (NRAS, KRAS) – PCR 

Context Clinic

Familia genei RAS (all RAS) cuprinde trei izoforme principale: KRAS, NRAS și HRAS, fiecare codificând proteine G mici implicate în căile de semnalizare MAPK și PI3K-AKT. Aceste gene pot exista sub două forme: wildtype (normală, fără mutații) sau mutantă (cu modificări de secvență care alterează funcția proteinei).

Genele din familia RAS sunt printre cele mai frecvent mutate în cancerele umane, iar KRAS este de departe cea mai des implicată în patogeneza tumorilor solide. Mutațiile în KRAS sunt raportate în până la 90–95% dintre cancerele pancreatice, în aproximativ 35–45% dintre cancerele colorectale și în proporții variabile în alte tipuri de tumori, cum ar fi cele pulmonare sau endometriale.

Prezența mutațiilor activatoare în KRAS sau NRAS este asociată frecvent cu un fenotip tumoral mai agresiv, răspuns slab la anumite terapii țintite (cum ar fi inhibitorii receptorilor de tip EGFR) și un prognostic nefavorabil. Aceste mutații conferă o activare constitutivă a semnalizării celulare, independent de stimulii extracelulari, ceea ce promovează proliferarea celulară, invazia tisulară și metastazarea.

Din punct de vedere clinic, testarea moleculară a mutațiilor RAS a devenit esențială în managementul personalizat al pacienților oncologici. Este utilizată în special pentru:

• selecția pacienților care pot beneficia de terapii anti-EGFR (ex. cetuximab, panitumumab),
• evaluarea prognosticului tumoral,
• monitorizarea eficienței tratamentelor țintite și adaptarea acestora,
• identificarea rezistenței primare sau dobândite la tratament.

Conform ghidurilor internaționale (ex. ESMO, NCCN), testarea se concentrează pe regiunile hotspot din genele KRAS și NRAS, în special în exonii 2 (codonii 12 și 13), 3 (codonii 59 și 61) și 4 (codonii 117 și 146), acolo unde apar majoritatea mutațiilor cu relevanță clinică.

Identificarea precoce a acestor mutații contribuie semnificativ la stratificarea pacienților și alegerea unui tratament personalizat, eficient și cu riscuri reduse de toxicitate inutilă.

Condiții de recoltare:

Specimen recoltat – țesut inclus în blocuri de parafină

Stabilitate probă – timp îndelungat, în mediu ambiental, protejate de umezeală și radiațiile solare

Metoda – PCR

Testarea va fi efectuată numai după consimțământul informat al pacienților.

Raportarea si interpretarea rezultatelor

Un rezultat negativ inseamna ca in proba evaluata nu este prezenta niciuna dintre variantele investigate.

Un rezultat pozitiv va mentiona varianta detectata conform nomenclaturii actuale HGVS, urmat de recomandarea medicala.

Limitarile metodei

• Degradarea ADN poate afecta capacitatea testului de detectie.
• Cantitatea insuficienta de celule tumorale, respectiv ADN, in proba analizata, poate furniza un rezultat fals-negativ.
• Variante genice adiacente mutatiilor investigate, dar pentru care metoda nu a fost validata, pot interfera cu rezultatul.

Bibliografie:
1. [internet] https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK564800/
2. Ning-ning Yue et al., Therapeutic potential of gene therapy for gastrointestinal diseases: Advancements and future perspectives, Molecular Therapy -Oncolytics, Volume 30, 2023, Pages 193-215, ISSN 2372-7705, https://doi.org/10.1016/j.omto.2023.08.007