Amigdalita este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL, atât la copii, cât și la adulți. Mulți pacienți ajung la medic cu durere în gât, febră, dificultăți la înghițire și amigdale inflamate, fără să știe dacă este vorba despre o amigdalită virală, bacteriană, o formă cronică sau o amigdalită pultacee, caracterizată prin apariția unor depozite purulente la nivelul amigdalelor.

Deși, în multe cazuri, este o infecție ușoară și tratabilă, uneori amigdalita poate evolua către forme mai severe, cu risc de abces periamigdalian sau de complicații post-streptococice. De aceea, este important să înțelegem de ce apare amigdalita, ce simptome o anunță, cum se stabilește diagnosticul corect și ce presupune un tratament adecvat.

Ce este amigdalita

Amigdalita reprezintă inflamația amigdalelor palatine, organe pereche formate din țesut limfoid (care are în componența sa un număr mare de celule imune), de formă ovalară, situate în zona faringelui, deasupra și în spatele limbii, de o parte si de alta a uvulei palatine ("omușorul").

Ele sunt parte din structura sistemului imunitar și reprezintă prima linie de apărare împotriva infecțiilor, filtrând agenții patogeni care pătrund în organism prin respirație sau alimentație.

Când virusurile sau bacteriile reușesc să depășească mecanismele de  apărare, amigdalele se inflamează și devin dureroase. În unele cazuri, pot apărea depozite albicioase sau purulente la nivelul amigdalelor și pot provoca durere sau disconfort semnificativ la înghițire.

Deși este o patologie foarte frecventă în rândul copiilor, amigdalita poate apărea și la adulți.

Tipuri de amigdalită

Amigdalita acută

Amigdalita acută este forma care se instalează brusc, de obicei în urma unei infecții virale sau bacteriene. Pacienții descriu adesea durere intensă în gât, febră și senzația de „gât blocat”. Amigdalele devin roșii și inflamate, iar ingestia alimentelor este dificilă.

Formele virale sunt mai frecvente, însă amigdalita bacteriană – în special cea produsă de Streptococ beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes)– poate necesita tratament antibiotic.

Amigdalita cronică

Unii pacienți se confruntă cu episoade repetate de inflamație, uneori chiar de 5–7 ori pe an. Amigdalita cronică nu este la fel de spectaculoasă ca forma acută, însă poate provoca:

  • dureri de gât recurente,
  • halitoză (respirație urât mirositoare),
  • senzația de corp străin în gât,
  • oboseală sau stare generală alterată.

Aceste episoade repetate pot afecta calitatea vieții și, uneori, pot avea ca indicație efectuarea unei  amigdalectomii (operația de scoatere a amigdalelor).

Amigdalita pultacee

Când depozitele de puroi devin vizibile la suprafața amigdalelor, sub forma unor pete alb-gălbui, vorbim despre amigdalita pultacee. Este de obicei o infecție bacteriană mai severă, ce asociază  febră ridicată, dureri puternice și risc de complicații, mai ales dacă este ignorată.
Streptococul beta-hemolitic de grup A este principalul agent etiologic, motiv pentru care testul rapid pentru detecția acestuia  este esențial în aceste cazuri.

Amigdalita criptică sau amigdalita cazeoasă

În criptele amigdalelor pot rămâne blocate resturi alimentare, celulare și bacteriene, care se compactează treptat și se pot calcifica, formând dopuri albicioase sau gălbui cunoscute popular drept „pietre pe amigdale”.

Această formă nu este gravă, dar poate provoca:

  • halitoză intensă (respirație urăt mirositoare),
  • gust neplăcut,
  • senzația că ceva „stă în gât”,
  • episoade repetate de amigdalită.

De ce apare amigdalita – Cauze

Amigdalita apare atunci când virusurile sau bacteriile reușesc să depășească bariera de protecție oferită  de amigdale, acestea reprezentând prima linie de apărare în fața diverselor microorganisme. În funcție de agentul etiologic implicat și de statusul imun, inflamația poate fi ușoară, severă sau se poate repeta frecvent, evoluând într-o afecțiune cronică.

Cauze virale ale amigdalitei

Cele mai multe cazuri de amigdalită sunt virale și sunt autolimitante. Printre virusurile implicate se numără:

  • adenovirusuri,
  • rinovirusuri (responsabile și pentru răceală),
  • virusurile gripale,
  • virusul respirator sincitial,
  • coronavirusuri,
  • virusul Epstein-Barr (mononucleoză),
  • herpes simplex,
  • citomegalovirus.

Cauze bacteriene ale amigdalitei

Aproximativ 15–30% dintre cazurile de amigdalită la copii și 5–15% la adulți sunt bacteriene.

Cel mai frecvent implcat este Streptococul beta-hemolitic de grup A, responsabil și pentru faringita streptococică.

Alte bacterii implicate pot fi: Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus (inclusiv MRSA), Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae sau Bordetella pertussis.

Factori favorizanti ai amigdalitei

Oricine poate dezvolta amigdalită, însă anumite condiții pot crește semnificativ riscul de apariție a acesteia. Contactul cu persoane infectate, expunerea la fumat pasiv, scăderea imunității sau frecventarea colectivităților pot favoriza apariția infecțiilor la nivelul amigdalelor.

De asemenea, igiena orală deficitară sau timpul petrecut în spații aglomerate, precum școli sau birouri, pot facilita transmiterea agenților patogeni. La unele persoane, episoadele repetate de infecție pot duce la amigdalită recurentă, cu reapariția frecventă a simptomelor.

Cum se manifestă amigdalita – Simptome

Amigdalita nu trece, de obicei, neobservată. În majoritatea cazurilor, debutează cu durere în gât care se accentuează la înghițire, iar pe măsură ce inflamația se instalează pot apărea febra, oboseala și senzația de constricție la nivelul gâtului.Simptomele pot varia în funcție de cauza infecției și de forma bolii, însă există câteva semne caracteristice care indică inflamația amigdalelor și necesitatea unei evaluări medicale.

Simptomatologia este simlară la adulți și copii și este in principal determinată de forma afecțiunii.

Simptome comune ale amigdalitei

Simptomele pot varia în funcție de forma bolii (acută, cronică sau abces peritonsilar), însă cele mai multe persoane resimt:

  • durere în gât ce se agravează la înghițire,
  • febră și frisoane,
  • amigdale roșii, inflamate,
  • depozite albicioase sau galbene,
  • ganglioni dureroși la nivelul gâtului.

Alte simptome ale amigdalitei

În unele cazuri apar și:

  • halitoză,
  • dureri iradiate în urechi,
  • greață,
  • inapetență (lipsa poftei de mancare),
  • voce răgușită,
  • dificultăți respiratorii (mai ales la copii).

Când trebuie mers la medic pentru amigdalită

Deși multe episoade de amigdalită se pot ameliora de la sine, există situații în care evaluarea medicală nu trebuie amânată. Dacă febra depășește 38°C și persistă, dacă durerea în gât este atât de intensă încât înghițirea devine dificilă sau dacă apar probleme de respirație, este important să soliciți un consult medical. La fel, inflamația și hipertrofia amigdalelor sau lipsa unei îmbunătățiri după 3–5 zile de tratament simptomatic pot indica o infecție bacteriană sau o formă complicată.

Un semnal de alarmă îl reprezintă și durerea puternică resimțită pe o singură parte a gâtului, însoțită de dificultatea de a deschide gura — semnele tipice ale unui posibil abcesperiamigdalian, care necesită evaluare medicală imediată.

Cum se pune diagnosticul pentru amigdalită

Pentru a trata corect amigdalita, este esențial ca medicul să identifice mai întâi cauza exactă a inflamației. Deși simptomele sunt similare indiferent de cauză, doar un consult ORL și testele potrivite pot face diferența între o amigdalită virală, una bacteriană sau un episod recurent. Diagnosticul corect nu doar ghidează tratamentul, ci previne complicațiile care pot apărea atunci când o infecție streptococică rămâne nediagnosticată.

Examinarea clinică a amigdalitei

Medicul ORL va face o anamneză  pacientului, va evalua vizual starea urechilor, nasului, a amigdalelor și ganglionilor limfatici, în vederea identificării unei inflamații sau depistării unei infecții.

Analize și teste pentru amigdalită

Dacă va fi suspectată o infecție bacteriană, se va recomanda cultură din exsudat faringian, ASLO și confirmarea prezenței de antigen streptococ betahemolitic grup A. În cazul în care rezultatul pentru streptococ hemolitic grup A este negativ se solicită hemograma, evaluarea leucocitelor putând fi un element important în vederea stabilirii cauzei infecțioase.

Pentru identificarea cauzei amigdalitei, medicul poate recomanda teste moleculare specializate, precum:
Panel molecular pentru infecții respiratorii virale - util pentru detectarea virusurilor care pot provoca amigdalită (adenovirus, rinovirus, virus gripal etc.).

Panel molecular pentru infecții respiratorii – ajută la identificarea bacteriilor implicate, inclusiv a celor care pot cauza amigdalită acută severă.

Adaugă în coș

Antistreptolizina O (ASLO)
Preț: 33.00 lei

Adaugă în coș

Adaugă în coș

Adaugă în coș

Adaugă în coș

Adaugă în coș

Tratament pentru amigdalită

Vestea bună este că majoritatea formelor de amigdalită se tratează eficient, iar recuperarea poate fi rapidă atunci când este urmată schema potrivită de tratament. Totul pornește însă de la identificarea cauzei: dacă inflamația este provocată de un virus, abordarea este diferită față de o amigdalită bacteriană, care necesită adesea administrarea de antibiotic. Tratamentul nu înseamnă doar medicamente — include repaus, hidratare, îngrijire locală și, în unele situații, intervenții chirurgicale menite să prevină recurențele. Scopul este simplu: să reducem durerea, să scădem inflamația și să prevenim complicațiile, astfel încât să revii cât mai rapid la starea ta de bine.

Tratament medicamentos pentru amigdalită

Tratamentul amigdalitei depinde în primul rând de cauza infecției, respectiv dacă aceasta este de origine virală sau bacteriană. În formele virale, acolo unde antibioticele nu ajută, medicul recomandă în principal măsuri pentru reducerea durerii și febrei. Acestea includ antialgice și antipiretice, precum paracetamol sau ibuprofen, care ameliorează disconfortul și ajută organismul să lupte cu infecția. Spray-urile antiseptice, pastilele de gât și gargarismele cu soluții blânde pot diminua inflamația locală și senzația de arsură.

Dacă infecția este confirmată ca fiind bacteriană – în special când este vorba despre streptococ grup A –, medicul poate prescrie antibiotice. Cele mai utilizate sunt penicilina sau amoxicilina, iar în caz de alergie, macrolidele reprezintă o alternativă eficientă. Este important ca tratamentul să fie urmat complet, chiar dacă simptomele dispar rapid, pentru a preveni recidivele și complicațiile post-streptococice.

Pe lângă medicamente, sunt esențiale și măsurile generale de îngrijire: hidratarea constantă, repausul, alimentele ușor de înghițit și evitarea iritanților (fumat, alcool, aer uscat). Acestea susțin vindecarea rapidă și reduc disconfortul din timpul bolii.

Tratament chirurgical al amigdalitei (amigdalectomie)

În anumite cazuri, amigdalita poate evolua către o formă recurentă, caracterizată prin episoade repetate pe parcursul unui an, cu impact asupra calității vieții. Când discutăm despre o frecvență de minim 7 episoade/an, când apare un abces periamigdalian sau când amigdalita cronică provoacă simptome persistente, medicul ORL poate recomanda amigdalectomia, intervenția chirurgicală prin care amigdalele sunt îndepărtate.

Operația este una frecventă și sigură, realizată de obicei sub anestezie generală. Există mai multe tehnici moderne – metoda clasică, laserul sau radiofrecvența –, iar alegerea depinde de istoricul pacientului și de recomandările specialistului. Pentru persoanele care suferă de episoade repetate sau complicații, amigdalectomia poate însemna o ameliorare semnificativă și o calitate a vieții mult îmbunătățită.

Complicațiile amigdalitei

De cele mai multe ori, amigdalita se vindecă fără probleme, mai ales atunci când este tratată corect și la timp. Totuși, anumite forme — în special cele bacteriene netratate — pot duce la complicații care necesită intervenție medicală rapidă.

Cea mai frecventă complicație este abcesul periamigdalian, o colecție purulentă care se dezvoltă în între capsula amigdalei și peretele faringian și provoacă dureri intense pe o singură parte a gâtului, dificultate la deschiderea gurii și probleme la înghițire sau vorbire. Dacă infecția se extinde, poate apărea flegmonul faringian, o situație rară, dar serioasă, care afectează țesuturile din jurul gâtului și necesită tratament în spital.

Infecțiile streptococice netratate pot avea consecințe la distanță, precum febra reumatică (reumatism articular acut) sau glomerulonefrita post-streptococică, afecțiuni care pot determina afectare cardiacă sau renală. De asemenea, amigdalita poate favoriza dezvoltarea de otite, mai ales la copii, din cauza comunicării directe dintre gât și ureche prin trompa lui Eustachio.

Deși aceste complicații sunt rare, este important să nu ignorăm simptomele severe și să cerem ajutor medical atunci când evoluția bolii nu este favorabilă.

Cum prevenim apariția amigdalitei

Prevenția amigdalitei este în mare parte legată de adoptarea unor obiceiuri simple, dar extrem de eficiente pentru protejarea gâtului și întărirea imunității. Igiena riguroasă a mâinilor este primul pas: virusurile și bacteriile se transmit ușor prin contact direct, mai ales în sezonul rece sau în mediile aglomerate precum școlile și birourile.

Menținerea unei igiene orale corecte reduce încărcătura bacteriană și previne inflamațiile repetate ale amigdalelor. De asemenea, evitarea fumatului pasiv — unul dintre iritanții majori ai gâtului — poate reduce semnificativ riscul de episoade recurente.

O alimentație bogată în vitamine, hidratarea adecvată și un somn odihnitor contribuie la menținearea unei funcții imune eficiente, ajutând organismul să facă față infecțiilor. În sezonul rece, umidificarea aerului poate fi un ajutor important, deoarece aerul uscat irită mucoasa gâtului și o face mai vulnerabilă.

Pentru persoanele cu episoade repetate, consultul periodic la medicul ORL și tratarea promptă a infecțiilor respiratorii sunt esențiale. Cu atenție și câteva măsuri simple, amigdalita poate fi prevenită sau, cel puțin, ținută sub control.

Întrebări frecvente despre amigdalita

Cât durează o amigdalită acută?

De obicei, o amigdalită acută durează între 3 și 7 zile, iar simptomele se ameliorează treptat cu tratament adecvat.

Cum se transmite amigdalita?

Amigdalita este cauzată de virusuri sau bacterii care se transmit prin salivă, tuse, strănut sau contact apropiat cu o persoană infectată. Obiectele contaminate pot facilita, de asemenea, transmiterea.

Care sunt diferențele intre amigdalita virala si amigdalita bacteriana?

Amigdalita virală: simptome mai blânde, apare adesea în răceli, nu necesită antibiotice.

Amigdalita bacteriană: simptome mai severe (febră mare, depozite de puroi), necesită adesea antibiotice; Streptococul de grup A este cauza principală.

Ce antibiotice se folosesc pentru amigdalită?

Medicul poate recomanda penicilină, amoxicilină sau, în caz de alergie, cefalosporine sau macrolide (azitromicină, claritromicină). Antibioticele se administrează numai în formele bacteriene confirmate.

Poate fi tratată amigdalita fără antibiotice?

Da, amigdalita virală se tratează doar cu antialgice, antipiretice, hidratare și repaus. Antibioticele sunt utile doar dacă infecția este bacteriană.

Când trebuie scoase amigdalele în cazul amigdalitei cronice?

Amigdalele pot fi îndepărtate dacă apar ≥7 episoade/an, episoade repetate timp de mai mulți ani, abcese periamigdaliene sau simptome persistente care afectează calitatea vieții.

Este amigdalita contagioasă?

Da, atât formele virale, cât și cele bacteriene sunt contagioase, în special în primele zile de boală.

Cum pot preveni recidiva amigdalitei?

Prin igienă riguroasă a mâinilor, evitarea fumatului pasiv, tratarea corectă a infecțiilor respiratorii, întărirea imunității și igiena orală adecvată. La persoanele cu episoade frecvente, un consult ORL este recomandat.

Ce alimente sunt recomandate în timpul tratamentului pentru amigdalita?

Alimentele moi și ușor de înghițit, precum supele, piureurile, iaurtul, smoothie-urile și ceaiurile călduțe. Evită alimentele picante, crocante sau foarte fierbinți.

Poate amigdalita cauza respirație urât mirositoare (halitoza)?

Da. Inflamația amigdalelor și acumularea de resturi în cripte pot provoca halitoză, mai ales în amigdalita criptică sau pultacee.

Ce legătură există între amigdalită și febra reumatică?

Infecțiile cu streptococ netratate pot duce la febră reumatică, o afecțiune care poate afecta inima, articulațiile și sistemul nervos.

Cum se tratează amigdalita la copii?

La copii, tratamentul include hidratare, antialgice, antipiretice și, la nevoie, antibiotice pentru formele bacteriene. Febra înaltă sau dificultățile respiratorii necesită consult medical imediat.

Este periculoasă amigdalita netratată?

Da, poate duce la complicații precum abces periamigdalian, otită, reumatism articular acut sau glomerulonefrită.

Poate apărea amigdalita la adulți tineri?

Da. Deși este mai frecventă la copii, amigdalita poate afecta oricare categorie de vârstă, inclusiv adolescenții și adulții tineri.

Referințe: