Cancerul pulmonar - cauze, simptome, diagnostic si tratament recomandat

Cancerul pulmonar reprezintă a doua cauză a mortalității în țările UE, după bolile cardiovasculare. Apariția COVID-19 a accentuat dificultățile cu privire la diagnosticarea și tratamentul cancerului, afectând rata de morbiditate (îmbolnăvire), dar și de mortalitate. Ponderea cazurilor diagnosticate este mai ridicată în rândul bărbaților (54% din totalul cazurilor), decât în rândul femeilor (46% din totalul cazurilor).

Astfel, într-un clasament European din 2022, cancerul pulmonar se situează pe locul 1 cu un procent de 15.2% din totalitatea cazurilor nou diagnosticate de cancer la bărbați, urmat de cancerul de prostată,  (14,2%) () și de cancerul colorectal (10.4%).

 

Care sunt cauzele cancerului pulmonar?

Etiologia acestei forme de cancer nu este cunoscută în totalitate, dar se știu cauzele favorizante, descrise adesea în cadrul acestor cazuri: fumatul, procesele inflamatorii cronice pulmonare, substanțele radioactive (o cauză frecvent întâlnită la cei care își desfășoară activitatea profesională în medii toxice – azbest, uraniu, arseniu, beriliu), istoric familial de cancer pulmonar.

Care sunt tipurile de cancer pulmonar?

Plămânul este un organ pereche, de tip spongios (burete), localizat în cavitatea toracică. Plămânul drept este împărțit în trei segmente, numite lobi, în timp ce plămânul stâng prezintă doar doi lobi, spațiul celui de-al 3-lea lob fiind ocupat de inimă.

Pleura este învelișul protector care acoperă plămânii. Este formată din două foițe – viscerală și parietală - care permit celor doi plămâni să alunece de-a lungul peretelui toracic intern, în timpul respirației. Între cele două foițe se formează o cavitate virtuală în care se află o cantitate mică de lichid pleural. Cele două foițe sunt interaderente, datorită unei presiuni negative aflate în interiorul cavității pleurale.

Sub plămâni se află diafragmul, un mușchi subțire, care separă cavitatea toracică de cea abdmominală, constituind planșeul și, respectiv, plafonul acestora. În timpul procesului respirator, diafragmul se deplasează ca un piston, inferior și superior, forțând aerul să intre și să iasă din plămâni.

În timpul inspirului, aerul pătrunde în plămâni, prin căile aeriene. La nivel cervical (al gâtului), laringele se continuă cu traheea care  se ramifică în două bronhii principale, ce intră în plămâni și apoi se divid în bronhii, din ce în ce mai mici (bronhiole terminale). La rândul lor, bronhiolele terminale se divid pentru a forma ramuri mai mici, numite bronhiole respiratorii. La capătul acestora se află ducte alveolare, ai căror pereți prezintă dilatații în formă de saci – sacii alveolari. Peretele alveolelor este specializat în realizarea schimburilor de gaze, datorită succesiunii ritmice a celor două procese respiratorii – inspir și expir.  

Schimburile principalelor gaze respiratorii (O₂ și CO₂) la nivel pulmonar și tisular se fac pe baza unor legi ale fizicii, unor mecanisme fiziologice și a  menținerii integrității  structurii  celulare aleveolare și a membranelor alveolo-capilare.

Cancerele pulmonare se dezvoltă, de obicei, în celulele din structura bronhiilor, bronhiolelor sau alveolelelor. Aceste celule se înmulțesc necontrolat și cresc într-un ritm mai rapid decât celulele normale, organizându-se într-o formațiune tumorală. Tumorile pot fi benigne sau maligne, celulele tumorale putând invada şi distruge ţesuturi şi organele învecinate, sau extinzându-se la distanță, în alte zone ale corpului.

Există două tipuri principale de cancer pulmonar, care răspund diferit la schemele de tratament.

• Cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC - Non-small cell lung cancer)

85% dintre cancerele pulmonare sunt NSCLC. Acest cancer pulmonar se prezintă sub mai multe forme, evoluția sa fiind în strânsă legătură cu tipul histologic. Astfel, principalele subtipuri de NSCLC sunt: adenocarcinomul, carcinomul cu celule scuamoase și carcinomul cu celule mari.  

• Cancerul pulmonar microcelular (SCLC - Small cell lung cancer)

Aproximativ 15% dintre cazurile de cancer pulmonar sunt SCLC. Acest tip de cancer pulmonar este extrem de agresiv, tinde să se răspândească mai rapid decât NSCLC și este diagnosticat adesea în stadii tardive. Apare mai ales la fumători și se dezvoltă, de obicei, la nivelul bronhiilor ce sunt localizate în zona centrală. Răspunde favorabil la chimioterapie și radioterapie. Din păcate, pentru majoritatea pacienților, SCLC recidivează frecvent.  

Care sunt stadiile cancerului pulmonar?

Stadiile cancerului pulmonar descriu cât de mult s-a extins boala în organism și stabilirea stadiului afecțiunii reprezintă o etapă esențială pentru stabilirea prognosticului și a opțiunilor de tratament.

Stadiile cancerului pulmonar non-microcelular (NSCLC) – forma cea mai frecventă – sunt urmatoarele:

1. Stadiul 0 (Tis, N0, M0) - tumora este foarte incipientă, localizată doar în mucoasa bronșică/traheală, fără invazie în ţesuturile profunde, fără ganglioni afectaţi, fără metastaze;
   1. Stadiul I - tumora se evidențiază la nivelul plămânului, fără răspândire la ganglioni. Divizat adesea în IA, IB, în funcţie de dimensiune/alte criterii;
   1. Stadiul II - tumora este mai mare sau ganglioni regionali sunt afectaţi, dar fără metastaze la distanţă (Ex: N1, M0);
   1. Stadiul III – boala este avansată local/regional: tumora este extinsă, cu invazie în structuri adiacente, ganglioni mediastinali sau pe partea opusă, dar încă fără metastază la distanţă (M0). Se subdivizează în IIIA, IIIB, IIIC;
   1. Stadiul IV  - cancerul prezintă metastaze la distanţă (M1). Poate fi IV-A şi IV-B în funcţie de numărul/locul metastazelor.

În cazul cancerului pulmonar microcelular (SCLC), acesta este caracterizat printr-o evoluție mai rapidă și o abordare terapeutică diferită. Pentru acest tip de cancer se foloseşte adesea o sistematizare mai simplificată:

• “Limited stage” (boală limitată) - boala este prezentă într-un singur plămân, poate cu ganglioni pe aceeaşi parte, dar nu metastaze la distanță.
• “Extensive stage” (boală extinsă) - boala s-a răspândit în afara plămânului iniţial/ganglionilor regionali, sunt prezente metastaze.

După stadializare, medicul poate recomanda si testarea genetică sau determinarea anumitor biomarkeri specifici, care sunt relevanți pentru decizii terapeutice personalizate.

Cancerul pulmonar și fumatul: care este legătura?

Fumatul activ: factor principal de risc

• Fumatul este cel mai important factor de risc pentru cancerul pulmonar.
• Riscul creşte odată cu numărul de ţigări fumate pe zi şi cu durata în ani a fumatului.
• Chiar dacă o persoană a fumat mult timp, renunţarea la tutun reduce semnificativ riscul de cancer pulmonar.
• În România, se estimează că fumatul este responsabil pentru ~90% dintre cazurile de cancer pulmonar la bărbaţi şi ~79% la femei.

Fumatul pasiv (expunerea la fumul de ţigară al altora)

• Expunerea la fum pasiv (second-hand smoke) creşte riscul de cancer pulmonar, chiar dacă persoana nu fumează.
• Studiile de tip meta-analiză arată că expunerea adultă la fum pasiv acasă poate creşte riscul de cancer pulmonar cu ~30%.
• În contextul românesc, ghidurile menţionează explicit fumatul pasiv ca factor de risc pentru cancerul pulmonar (istoric de fumători în gospodărie).

Cum determină fumatul riscul de cancer pulmonar

• Fumul de ţigară conţine numeroşi carcinogeni (substanţe care pot provoca daune ADN-ului şi pot declanşa transformarea malignă a celulelor pulmonare).
• În timp, daunele repetate ale celulelor pulmonare duc la mutaţii, pierderea controlului asupra diviziunii celulare, iar acest lanț poate duce la dezvoltarea cancerului.
• Expunerea combinată (ex: fumat + poluanţi profesionişti/asbești/alte substanţe) adaugă un risc suplimentar.

Cancerul pulmonar: semne de alarmă care necesită consult medical

Cancerul pulmonar poate fi asimptomatic în stadii incipiente, de cele mai multe ori fiind diagnosticat mult prea târziu. Din păcate, mai mult de două treimi dintre pacienții cu cancer pulmonar sunt diagnosticați într-un stadiu tardiv. În ciuda progreselor recente, rata de supraviețuire la 5 ani pentru cancerul pulmonar este scazută, în comparație cu alte tipuri de cancer, în special formele diagnosticate în stadiu avansat.

Semnele și simptomele cancerului pulmonar pot include: tuse persistentă, hemoptizie (tuse cu expectorație sanghinolentă), respirație scurtă, șuierătoare, durere pectorală, răgușeală, scădere ponderală marcantă, dureri osoase sau cefalee.

Semne și simptome care pot indica prezența unui cancer pulmonar

Când trebuie solicitat consult medical

• Dacă tusea persistă sau se modifică fără o cauză clară.
• Dacă apare hemoptizie (tuse cu sânge).
• Dacă există durere toracică, dispnee sau răgușeală persistentă.
• Dacă apar simptome generale inexplicabile – slăbiciune, pierdere în greutate, lipsa poftei de mâncare.
• Dacă sunteți fumător sau ați fost expus îndelung la fum pasiv ori la substanțe toxice (azbest, radon, poluanți industriali).

Este recomandat ca orice simptom respirator nou sau persistent să fie evaluat medical, mai ales la persoanele cu factori de risc. Diagnosticul precoce (prin radiografie, CT, teste genetice sau citologice) oferă cele mai bune șanse de tratament curativ.

Este cancerul pulmonar vindecabil?

Depistarea precoce – cheia tratamentului eficient

Cancerul pulmonar poate fi vindecabil, însă șansele de recuperare depind în mare măsură de stadiul în care este diagnosticat, de tipul histologic (non-microcelular sau microcelular) și de caracteristicile moleculare ale tumorii. Tratamentul este cel mai eficient atunci când boala este descoperită în stadiu incipient, înainte de a se răspândi la alte organe.

Cancer pulmonar non-microcelular (NSCLC)

• Reprezintă aproximativ 85% dintre cazuri.
• În stadiile I și II, când tumora este localizată și nu există metastaze, intervenția chirurgicală de rezecție completă poate fi curativă.
• În stadiul IIIA, combinația de chirurgie + chimioterapie / radioterapie poate aduce șanse de vindecare parțială.
• În stadiile IIIB și IV, tratamentul are scop de control și prelungire a vieții, dar noile terapii țintite (ex. terapii cu viză pe mutațiile EGFR, ALK, ROS1, PD-L1) și imunoterapia au îmbunătățit semnificativ supraviețuirea.

Cancer pulmonar cu celule mici (SCLC)

• Are evoluție rapidă și se răspândește devreme.
• Poate fi controlat prin chimioterapie și radioterapie, mai ales dacă este descoperit în stadiul limitat (doar într-un plămân).
• În stadiul extins, tratamentul nu mai este curativ, dar poate reduce simptomele și prelungi viața.
  

Șanse de supraviețuire și recuperare (valori orientative)

Rolul screening-ului în detecția timpurie

De ce este important screening-ul?

Cancerul pulmonar este una dintre principalele cauze de mortalitate prin cancer atât la nivel mondial, cât și în România. Conform Institutului Național de Sănătate Publică (Analiza situației cancerului 2021), peste 70% dintre cazuri sunt diagnosticate în stadii avansate (III–IV), când opțiunile curative sunt limitate. Scopul screening-ului este identificarea bolii în stadii incipiente, înainte de apariția simptomelor evidente, când tratamentul are cele mai mari șanse de succes.

Cine ar trebui să facă screening pulmonar?

Screening-ul pentru cancer pulmonar este recomandat persoanelor cu risc crescut, în special:

• Persoane cu vârsta între 50 și 74 de ani;
• Fumători activi sau foști fumători (care au fumat cel puțin 20 de pachete/an);
• Persoane expuse pe termen lung la fumat pasiv, poluare, radon, azbest sau alte substanțe toxice profesionale;
• Pacienți cu istoric familial de cancer pulmonar.

Investigațiile utilizate în depistarea precoce

1. CT toracic cu doză redusă (Low-Dose CT – LDCT)

• Este singura metodă de screening recomandată în prezent pentru cancerul pulmonar.
• Folosește o doză scăzută de radiații, detectând noduli pulmonari mici, chiar înainte ca aceștia să devină simptomatici.
• Studiile arată că LDCT reduce mortalitatea prin cancer pulmonar cu 20–25% la persoanele cu risc crescut.
• Este recomandat anual, ca parte a programelor de prevenție.

2. Radiografia toracică simplă

• Poate fi folosită ca investigație orientativă, dar nu este suficient de sensibilă pentru screening, deoarece nu detectează leziunile mici sau timpurii.
• Utilă doar în evaluarea inițială a simptomelor respiratorii, nu ca metodă de prevenție.

Beneficiile screening-ului

• Detectarea leziunilor mici, potențial curabile;
• Creșterea șanselor de supraviețuire la peste 70% în stadiile I–II;
• Reducerea costurilor asociate tratamentelor în faze avansate;
• Motivarea renunțării la fumat prin conștientizarea riscurilor.

Limitări și precauții

• Screening-ul este util numai la persoanele cu risc crescut; aplicarea nejustificată poate duce la expuneri inutile la radiații sau la rezultate fals-pozitive.
• Interpretarea imaginilor trebuie realizată de specialiști în imagistică toracică, iar cazurile suspecte trebuie urmate de investigații suplimentare (CT de înaltă rezoluție, bronhoscopie, biopsie).

Cancer pulmonar: etapele diagnosticării

Diagnosticul de certitudine este pus prin corelarea datelor clinice, anamnezei, cu testele de laborator, investigațiile imagistice, completate de biopsia pulmonară.

Evaluarea imagistică este recomandată atât înainte, cât și după diagnosticul de cancer pulmonar, scopul său fiind acela de a analiza zonele suspecte, pentru a determina aria de răspândire a celulelor tumorale, pentru a evalua eficiența tratamentului în cazul unui cancer deja diagnosticat sau pentru a depista recidivele. Astfel, pot fi efectuate radiografii pulmonare, computer tomograf (TC), RMN, PET scan. 

Bronhoscopia este o investigație cu ajutorul căreia se poate preleva aspirat bronșic pentru citologie sau biopsie. Analiza histopatologică si imunohistochimică a fragmentului de țesut pulmonar prelevat ajută la stabilirea diagnosticului de cancer pulmonar.

Teste pentru explorarea funcțională respiratorie – spirometria, testele de reversibilitate bronșică, măsurarea gazelor sanguine și a echilibrului acido-bazic, testarea cardio-pulmonară complexă la efort – sunt necesare pentru a măsura capacitatea pulmonară și pentru a evalua funcționalitatea plămânului, atât preoperator, cât și postoperator. 

Teste de laborator

Cel mai relevant examen de laborator, cu ajutorul căruia sunt analizate celulele tumorale, este examenul de spută, în special pentru diagnosticarea cancerelor pulmonare cu celule scuamoase. Acest examen citologic permite diagnosticul în 90% dintre cazuri.

VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) și Proteina C reactivă (CRP) sunt markeri nespecifici de inflamație, adesea crescuți în procesele tumorale.

Hemograma - testare repetată în mod regulat în timpul tratamentului, deoarece multe medicamente antineoplazice pot afecta celulele hematopoietice, produse de măduva osoasă. Totodată, hemograma poate evidenția anemie, leucocitoză sau trombocitoză, frecvent asociate proceselor inflamatorii sau neoplazice.

Biomarkerii tumorali serologici: 

Cyfra 21-1 (Cytokeratin 19 fragment) - este un biomarker care se află în concentrații crescute în carcinoamele pulmonare, astfel că acest test este considerat cel mai sensibil marker pentru cancerul pulmonar, altul decât cel cu celule mici (non-small cell lung cancer-NSCLC). 

NSE (Neuron specific enolase) este un biomarker specific pentru monitorizarea tratamentului şi evoluţiei bolii în cancerul pulmonar cu celule mici (small cell lung cancer-SCLC).

CEA (Antigen carcinoembrionic) – testul este recomandat pentru monitorizarea pacienţilor cu diferite neoplazii, printre care și cancerul pulmonar - răspuns la tratament, posibil indicator al recurenţei tumorale şi al prognosticului de boală. 

CA19-9 - valori crescute ale acestui biomarker sunt întâlnite în 70-80% dintre cazurile de carcinom pancreatic, 50-60% dintre cancerele gastrice, precum şi la unii pacienţi cu neoplasm mamar, ovarian, prostatic și pulmonar. 

Pro-GRP (Gastrin Releasing Peptide) – are un rol complementar în diagnosticul cancerului pulmonar cu celule mici, valorile sale corelându-se bine cu extinderea tumorii (o sensibilitate de 95,5%). 

Teste genetice:

Cauzele genetice de apariție a cancerului pulmonar sunt evidențiate la nivelul unor  gene, care sunt implicate în creșterea celulară fiziologică (normală). Atunci cand apar modificări (mutații)  la nivelul acestor gene, celulele se multiplică în mod necontrolat (haotic), se transformă structural și astfel se va dezvolta în timp tumora malignă. Există o serie de teste moleculare care identifică aceste mutații.

Mutația BRAF V600E în tumori – în NSCLC se raportează o frecvență a mutației de 1-4%. În această formă de cancer mutația BRAF V600E este prezentă mai frecvent la femei, fiind asociată cu o formă histologică agresivă și cu un prognostic rezervat.

Mutația ALK (receptorul tirozin kinazei limfomului anaplazic) - pentru diagnosticul pozitiv al adenocarcinoamele NSCLC, în special la femeile cu vârste de peste 50 de ani, nefumătoare; identificarea acestei mutații indică un raspuns favorabil la tratamentul selecționat (inhibitorii de ALK).

Mutația PD-L1 (Programmed Cell Death Ligand 1) - test recomandat pentru evaluarea cazurilor de NSCLC care pot beneficia de imunoterapie țintită.

Mutația ROS-1 - mutație care apare în gena ROS1 de pe cromozomul 6. Se consideră că această oncogenă este prezentă în subtipul NSCLC (1-2%) la o vârstă medie de 50,5 ani. Testarea este utilă pentru evaluarea eficienței la imunoterapia țintită, de ultimă generație.

Mutațiile prin fuziune, tip NTRK (Neurotrophic Tyrosine Receptor Kinase) pentru depistarea cancerelor „fusion” pozitive și instituirea unui tratament personalizat, în tipul NSCLC.  

Prognosticul pacienților diagnosticați cu o formă de cancer pulmonar diferă de la un caz la altul, în funcție de stadiul în care se depistează tumora și de bolile asociate de care suferă pacientul. Totodată, planul de tratament este stabilit de o echipă multidisciplinară și depinde de tipul de cancer. Tratamentele cancerului au înregistrat progrese importante în ultimii ani, ca urmare a numeroaselor studii și cercetări, care s-au reflectat în posibilitatea predicţiei răspunsului la tratament şi în dezvoltarea unor terapii ţintite. 

Cancer pulmonar: tratamente moderne și inovații medicale

În ultimele două decenii, tratamentul cancerului pulmonar a trecut printr-o transformare majoră, datorită progreselor în terapiile țintite, imunoterapie și diagnosticul molecular. Aceste descoperiri au transformat cancerul pulmonar dintr-o boală adesea fatală într-una tratabilă pe termen lung, mai ales în formele depistate precoce. Terapiile sunt personalizate în funcție de tipul histologic al tumorii, stadiul bolii și profilul molecular identificat prin testare genetică si pot fi:

 1. Terapia țintită (targeted therapy) – acționează asupra mutațiilor genetice specifice care determină creșterea celulelor canceroase (EGFR -  Epidermal Growth Factor Receptor, ALK - Anaplastic Lymphoma Kinase, ROS1 - cromozom 6q22-23, BRAF V600E și Inhibitori specifici de generație nouă - MET, RET, NTRK, KRAS G12C). Testarea moleculară a tumorii a devenit esențială pentru alegerea tratamentului potrivit.

Terapia țintită prezintă urmatoarele avantaje:

• Tratament personalizat, cu efecte secundare reduse față de chimioterapie.
• Răspuns tumoral rapid și remisiuni prelungite.
• Posibilitatea de monitorizare prin teste genetice repetate și biopsii lichide pentru ajustarea terapiei.

2. Imunoterapia – a devenit una dintre cele mai importante inovații medicale în tratamentul cancerului pulmonar avansat. Ea folosește medicamente care stimulează sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele canceroase, blocând mecanismele prin care tumora „se ascunde” de apărarea organismului. Principalele tipurideimunoterapie sunt:

• Inhibitori PD-1 / PD-L1
• CTLA-4 inhibitors
• Terapie combinată - Imunoterapie + chimioterapie / terapie țintită

Ca și rezultate clinice, în cancerul pulmonar non-microcelular metastatic, pacienții cu expresie crescută a PD-L1 >50% pot avea o rată de supraviețuire medie de peste 3–5 ani cu imunoterapie.

În combinație cu chimioterapia, imunoterapia îmbunătățește semnificativ calitatea vieții și controlul tumoral.

3. Tratamentul multimodal, o abordare integrată care combină mai multe tipuri de tratamente pentru a obține cele mai bune rezultate. Aceasta poate include intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii, radioterapia care acționează local asupra celulelor canceroase, chimioterapia care le distruge la nivelul întregului organism și, în unele cazuri, imunoterapia sau terapiile țintite, care acționează asupra mecanismelor moleculare ale bolii. Scopul acestei abordări integrate este nu doar tratarea cancerului, ci și menținerea unei calități a vieții cât mai bune pentru pacient. Această strategie permite tratamente personalizate, adaptate profilului molecular, stadiului bolii și stării generale a pacientului.

Tratamentele moderne au schimbat radical evoluția cancerului pulmonar:

• Terapia țintită oferă precizie genetică;
• Imunoterapia reactivează sistemul natural de apărare al organismului;
• Combinația dintre aceste terapii și diagnosticul molecular precoce duce la o rată de supraviețuire mai mare și la transformarea bolii într-o afecțiune cronică gestionabilă.

În România, extinderea accesului la testare genetică, screening CT cu doză redusă și inovarea continuă a terapiilor oncologice sunt pași esențiali pentru reducerea mortalității prin cancer pulmonar.

Viața după cancerul pulmonar: recuperare și monitorizare

Odată finalizat tratamentul, începe o nouă etapă — recuperarea și monitorizarea post-terapeutică. Aceasta este o parte esențială a procesului de vindecare, care are scopul de a reda pacientului calitatea vieții, de a preveni recidivele și de a gestiona efectele secundare.
1. Monitorizarea medicală regulată

După tratament, pacienții trebuie urmăriți îndeaproape pentru a detecta recidiva sau efectele tardive ale terapiei.

Protocol de urmărire:

• Primii 2 ani: control la fiecare 3–6 luni;
• Anii 3–5: control la fiecare 6–12 luni;
• După 5 ani: anual, dacă nu apar semne noi.

La fiecare vizită se pot recomanda:

• Examen clinic complet;
• Radiografie toracică sau CT pentru monitorizarea recidivei;
• Teste de laborator pentru evaluarea funcției hepatice, renale și hematologice;
• Evaluare psihologică și nutrițională.

2. Reabilitarea fizică și respiratorie

Tratamentul oncologic (chirurgie, radioterapie, chimioterapie) poate afecta funcția pulmonară. Reabilitarea are rolul de a restabili capacitatea respiratorie și rezistența fizică.

Recomandări:

• Participarea la programe de reabilitare pulmonară, care includ exerciții de respirație controlată, gimnastică ușoară și antrenament gradual;
• Renunțarea definitivă la fumat – crește eficiența tratamentului și reduce riscul de recidivă;
• Menținerea unei greutăți optime prin alimentație echilibrată;
• Evitarea expunerii la poluanți, praf sau fum pasiv;
• Consult periodic la medicul pneumolog și nutriționist.

3. Consiliere psihologică și reintegrare socială

Cancerul pulmonar afectează nu doar corpul, ci și starea emoțională. Mulți pacienți se confruntă cu anxietate, depresie sau teama de recidivă.

Sfaturi pentru echilibrul psihologic:

• Discută deschis cu echipa medicală despre temerile tale;
• Participă la grupuri de sprijin pentru pacienți oncologici;
• Începe activități relaxante – mers pe jos, yoga, meditație, terapie ocupațională;
• Cere sprijinul familiei și al prietenilor pentru activitățile zilnice în perioada de refacere.

4. Stil de viață sănătos după cancerul pulmonar

Adoptarea unui stil de viață echilibrat este esențială pentru menținerea sănătății pe termen lung:

• Alimentație bogată în legume, fructe și proteine slabe;
• Evitarea alcoolului și a tutunului;
• Activitate fizică moderată (plimbări, înot, exerciții ușoare);
• Somn regulat și menținerea unui program echilibrat;
• Vaccinarea antigripală și antipneumococică pentru prevenirea infecțiilor respiratorii.

5. Importanța testelor de monitorizare și a medicinei personalizate

După tratament, unele persoane pot beneficia de teste moleculare de control (de exemplu, detectarea ADN-ului tumoral circulant sau reevaluarea mutațiilor EGFR, ALK, ROS1), pentru a decide dacă este nevoie de terapie țintită de întreținere. Acest tip de monitorizare face parte din conceptul de „medicină personalizată”, care urmărește să adapteze tratamentul evoluției individuale a pacientului.

Cum poți preveni cancerul pulmonar?

Prevenția – cea mai eficientă „terapie” împotriva cancerului pulmonar

Deși tratamentele moderne pot prelungi semnificativ viața pacienților, cea mai eficientă strategie rămâne prevenția, având în vedere faptul că peste 80–90% dintre cazurile de cancer pulmonar sunt cauzate de fumat și pot fi prevenite prin modificarea stilului de viață și reducerea expunerii la factori de risc.

1. Renunțarea la fumat – cel mai important pas

• Fumatul activ este principalul factor de risc pentru cancerul pulmonar. Substanțele carcinogene din tutun afectează ADN-ul celulelor pulmonare, determinând mutații ce duc la apariția cancerului.
• Chiar și după ani de fumat, renunțarea reduce semnificativ riscul: la 10 ani după renunțare, riscul de cancer pulmonar scade cu aproape 50%.
• Fumatul pasiv (expunerea la fumul altora) crește și el riscul de cancer pulmonar cu aproximativ 20–30%.

2. Evită expunerea la radon și alte substanțe toxice

• Radonul este un gaz radioactiv natural care poate fi prezent în locuințe, mai ales în zonele montane sau în casele cu fundație veche.
• Testarea nivelului de radon și instalarea sistemelor de ventilație pot reduce expunerea.
• La locul de muncă, protejează-te de substanțe dovedit cancerigene: azbest, arsen, nichel, crom, siliciu.

3. Adoptă un stil de viață sănătos pentru plămâni

• Alimentație echilibrată: consumă zilnic fructe, legume și alimente bogate în antioxidanți (vitamina C, E, carotenoide) care susțin regenerarea celulară.
• Activitate fizică regulată: exercițiile moderate îmbunătățesc capacitatea pulmonară și funcția imunitară.
• Menține o greutate sănătoasă și un somn adecvat.
• Evită poluarea și fumul pasiv: limitează timpul petrecut în spații cu aer poluat sau fum de țigară.

 4. Fă controale medicale periodice

• Consultă medicul pneumolog sau medicul de familie dacă apar simptome persistente: tuse, durere toracică, respirație grea, hemoptizie.
• Dacă ai fumat mai mult de 20 pachete/an, discută despre screening anual prin CT cu doză redusă (Low-Dose CT) – metoda recomandată pentru detectarea timpurie a cancerului pulmonar.

5. Susține-ți sistemul imunitar

• Vaccinarea antigripală și antipneumococică reduce riscul de infecții respiratorii care pot afecta plămânii.
• Evită automedicația și solicită sfatul medicului înainte de a lua suplimente alimentare sau terapii alternative.

Prevenirea cancerului pulmonar se bazează în primul rând pe renunțarea la fumat, dar și pe monitorizarea sănătății respiratorii, evitarea expunerilor toxice și adoptarea unui stil de viață echilibrat.
Prin campanii de educație, screening și sprijin activ pentru renunțarea la fumat, putem reduce semnificativ incidența cancerului pulmonar în România.

Referințe:

1. https://www.cancer.org/cancer/types/lung-cancer/detection-diagnosis-staging/staging-nsclc.html
2. https://www.mskcc.org/cancer-conditions/lung-cancer/diagnosis-types-stages
3. https://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2021/05/Analiza-situatie-cancer-2021.pdf
4. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lung-cancer/symptoms-causes
5. https://www.cancer.org/cancer/lung-cancer/detection-diagnosis-staging/how-diagnosed.html
6. https://radiopaedia.org/articles/ros1-mutation
7. https://lcfamerica.org/lung-cancer-info/types-lung-cancer/ros1-positive-lung-cancer/