Antigen Legionella pneumophila în urină

Informații generale: Antigen Legionella pneumophila în urină

Legionella pneumophila este responsabilă de aproximativ 80-90% dintre cazurile raportate de infecție cu Legionella, iar serogrupul 1 determină peste 70% dintre toate cazurile de legioneloză.

Membrii familiei Legionellaceae sunt răspândiți la nivel mondial în diverse surse acvatice naturale (râuri, lacuri, izvoare etc.). Deoarece tolerează concentrații relativ mari de clor (până la 3 mg/L), speciile de Legionella pot supraviețui în apele tratate și pot coloniza rețelele de apă potabilă, rezervoarele de apă, sistemele de încălzire și răcire cu apă, precum și instalațiile care generează aerosoli. Sistemele de aer condiționat utilizate în autoturisme sau locuințe nu folosesc apă în procesul de răcire și, prin urmare, nu reprezintă surse de infecție cu Legionella.

Transmiterea se realizează în principal prin inhalarea aerosolilor contaminați sau prin aspirarea accidentală a apei contaminate în căile respiratorii, în special la persoanele cu tulburări de deglutiție. Transmiterea interumană nu este considerată, în mod obișnuit, o modalitate relevantă de răspândire a infecției.

Persoanele cu risc crescut pentru infecția cu Legionella includ pacienții imunocompromiși (neoplazii, diabet zaharat dezechilibrat, HIV/SIDA, corticoterapie prelungită, chimioterapie sau imunoterapie), pacienții cu boli pulmonare cronice (BPOC, emfizem pulmonar), precum și pacienții cu insuficiență hepatică sau alte afecțiuni cronice severe.

Metodele convenționale de diagnostic de laborator al pneumoniei cauzate de Legionella pneumophila necesită recoltarea unui specimen respirator (spută expectorată, lavaj bronșic, aspirat transtraheal, biopsie pulmonară) sau a două probe serologice recoltate în faza acută și în convalescență.

Testul de antigen Legionella pneumophila in urina permite diagnosticul precoce al infecției cu Legionella pneumophila serogrup 1 prin evidențierea unui antigen solubil specific prezent în urina pacienților cu boala legionarilor. Antigenul urinar al Legionella pneumophila serogrup 1 poate fi detectat încă din a treia zi de la debutul simptomelor.

Recomandări pentru determinarea antigenului urinar Legionella pneumophila:

• suspiciune clinică de boală a legionarilor (pneumonie comunitară sau asociată asistenței medicale);
• pneumonie severă, în special la pacienții care necesită terapie intensivă;
• pacienți imunocompromiși cu pneumonie;
• eșecul tratamentului antibiotic empiric pentru pneumonie;
• antecedente recente de călătorie sau spitalizare;
• expunere la surse potențiale de contaminare cu Legionella sau existența unui focar cunoscut.

Pregătire pacient:

 se recomandă recoltarea probei înainte de inițierea tratamentului antibiotic, atunci când este posibil din punct de vedere clinic; nu este obligatorie recoltarea primei urini de dimineață.

Specimen recoltat: urină spontană

Recipient de recoltare: recipient de recoltare a urinei (fără conservanți, în special fără acid boric)

Volum probă: minimum de 10 mL de urină

Stabilitate probă: proba de urină spontană este stabilă 24 h la temperatură ambientală și 2 săptămâni la 2–8°C

Cauze de respingere a probei: recipient de recoltare necorespunzător sau scurgerea probei în timpul transportului

Metodă de lucru: imunocromatografie

Valori de referinţă

 absent antigen Legionella pneumophila

Interpretarea rezultatelor:

Testul detectează antigenul urinar al Legionella pneumophila serogrup 1, responsabil pentru majoritatea cazurilor de legioneloză umană. Cu toate acestea, pentru confirmarea diagnosticului se recomandă corelarea cu alte investigații de laborator (cultură și/sau teste serologice), precum și cu datele clinice și epidemiologice ale pacientului.

Un rezultat negativ nu exclude infecția cu Legionella pneumophila, deoarece concentrația antigenului din probă poate fi sub limita de detecție a testului. În cazul unei suspiciuni clinice persistente, se recomandă efectuarea unor investigații suplimentare, inclusiv cultură din probe respiratorii.

Limite și interferențe:

Interpretarea testului este una calitativa si depinde de concentrația antigenului prezent în probă.

Excreția urinară a antigenului Legionella poate varia de la un pacient la altul. Antigenul poate fi detectat încă din primele zile de la debutul simptomelor și poate persista o perioadă îndelungată după infecție. 

Deși testul este compatibil cu probele care conțin acid boric, prezența acestuia poate crește reactivitatea analitică și poate conduce la rezultate fals pozitive. Din acest motiv, acidul boric nu este recomandat ca agent de conservare pentru recoltarea probelor destinate acestei analize.

Bibliografie:

1. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Clinical Guidance for Legionella Infections [Internet]. Atlanta (GA): CDC; 2025 [cited 2026 Aug 17]. Available from: https://www.cdc.gov/legionella/hcp/clinical-guidance/index.html.
2. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Laboratory Testing for Legionella [Internet]. Atlanta (GA): CDC; 2026 [cited 2026 Aug 17]. Available from: https://www.cdc.gov/legionella/php/laboratories/index.html.
3. Metlay JP, Waterer GW, Long AC, Anzueto A, Brozek J, Crothers K, et al. Diagnosis and Treatment of Adults with Community-acquired Pneumonia. An Official Clinical Practice Guideline of the American Thoracic Society and Infectious Diseases Society of America. Am J Respir Crit Care Med. 2019;200(7):e45-e67. (ghidul ATS/IDSA care recomandă testarea pentru Legionella în pneumoniile severe și în prezența factorilor epidemiologici de risc).