Benzi oligoclonale in lichid cefalorahidian

Informatii generale - Benzi oligoclonale in lichid cefalorahidian

Electroforeza cu voltaj crescut sau focalizarea izolectrica a unui lichid cefalorahidian (LCR) concentrat prezinta utilitate in depistarea benzilor oligoclonale, definite ca doua sau mai multe benzi discrete distincte in regiunea gamma, ce sunt absente sau de intensitate mai redusa la electroforeza proteinelor serice efectuata simultan. Aceste benzi corespund unor gamaglobuline anormale produse de un numar limitat de clone celulare imunocompetente, fiecare dintre acestea sintetizand imunoglobuline G cu specificitate proprie1;2;4.

Mai mult de 90% dintre pacientii cu scleroza multipla prezinta benzi oligoclonale in LCR intr-un anumit moment al evolutiei bolii, care insa nu se coreleaza cu activitatea procesului demielinizant sau vechimea afectiunii. Benzile oligoclonale pot fi decelate chiar si atunci cand nivelul IgG in LCR este normal2;4.

Productia crescuta de IgG in sistemul nervos central nu este specifica sclerozei multiple, fiind indicatorul unui proces inflamator cronic. Astfel a fost raportata prezenta de benzi oligoclonale in LCR si in neurosifilis, meningita acuta bacteriana sau virala, leucoencefalita multifocala progresiva, nevrita optica, panencefalita sclerozanta subacuta, encefalita rubeolica progresiva, toxoplasmoza cerebrala, meningita criptococica, sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA), tripanosomiaza, neuropatii inflamatorii, alte infectii si boli autoimune1;2;4;5.

Deoarece in conditii normale 80% din proteinele din LCR provin din ser, pacientii cu  proteine monoclonale serice pot sa prezinte benzi corespunzatoare in LCR. In plus, benzi oligoclonale pot fi intalnite in serul pacientilor cu leucemii, limfoame, unele boli infectioase si inflamatorii, afectiuni autoimune precum si la unele persoane sanatoase (intr-un procent de pana la 5%). Din aceste motive testarea trebuie sa includa obligatoriu probe pereche, din ser si din LCR pentru compararea pattern-ului electroforetic2;4.

Recomandari pentru determinarea benzilor oligoclonale

• Marker util in diagnosticul anumitor afectiuni SNC: scleroza multipla, neurosifilis, meningite, tumori4.

Pregatire pacient

se aduce la cunoștință pacientului procedura de recoltare

Specimen recoltat: se recoltează obligatoriu 2 probe: 

1 - lichid cefalorahidian (LCR) recoltat prin puncție lombară

2 - sânge venos 

Probele pereche de LCR și sânge trebuie prelevate la un interval de cel mult 30 de minute una față de cealaltă.

Recipient de recoltare:

1 – tub PP LCR 

2 - vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator

Volum probă:

1 - minim 5 mL de LCR

2 -  minim 3 mL de ser 

Stabilitate probă: probele de ser și LCR sunt stabile 1 săptămână la 2-8°C

Prelucrare  necesara după recoltare: pentru proba de sânge - se separă serul prin centrifugare 

Cauze de respingere a probei: LCR puternic contaminat bacterian; ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian

Metodă de lucru: electroforeza cu focalizare izoelectrică

Valorile de referință

negativ - absente benzi oligoclonale în LCR

Interpretarea rezultatelor:

Negativ: nu se detectează benzi oligoclonale în LCR.

Pozitiv: electroforeza cu focalizare izoelectrică a evidențiat benzi oligoclonale în LCR, ceea ce indică o sinteză intratecală (locală) de IgG.

Există situații în care rezultatul nu poate fi încadrat simplu ca „pozitiv” sau „negativ” pentru sinteza intratecală de IgG:

• O singură bandă izolată în LCR: sinteza intratecală de IgG nu poate fi exclusă cu certitudine. Rezultatul trebuie interpretat în context clinic;
• Benzi identice în ser și LCR: benzile identice identificate atât în ser, cât și în LCR indică un răspuns imun sistemic și sunt cauzate de difuzia pasivă a IgG din sânge în lichidul cefalorahidian (LCR); din acest motiv nu se poate afirma existenta unei sinteza intratecale (sinteza locala izolata) de IgG.

Benzile oligoclonale sunt decelate la 85-95% dintre pacienții cu scleroză multiplă certă și la 30-40% dintre cei cu scleroză multiplă probabilă (specificitate 79%). Reprezintă cel mai sensibil marker al acestei afecțiuni. Pot persista și în perioadele de remisiune a bolii. În cursul corticoterapiei, prevalența benzilor oligoclonale și a altor anomalii ale gamaglobulinelor se poate reduce cu 30-50%.

Rezultate pozitive pot apărea și la ≤10% dintre pacienții cu boli neurologice neinflamatorii (carcinomatoză meningeală, infarct cerebral) și la ≤40% dintre bolnavii cu afecțiuni inflamatorii ale SNC.

Limite și interferențe

Un număr redus de pacienți cu scleroză multiplă certă prezintă imunoglobuline normale în LCR și absența benzilor oligoclonale.

Aspectul benzilor oligoclonale poate fi incert în prezența unui răspuns inflamator concomitent, care determină trecerea în LCR a unei cantități mari de proteine plasmatice. Dacă nivelul proteinelor în LCR este > 200 mg/dL, chiar și o producție locală crescută de imunoglobuline poate fi mascată de prezența proteinelor plasmatice.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Cerebrospinal Fluid Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 333-335.

2. Jacques Wallach. Afectiuni ale sistemului nervos. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 399.

3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. Ref Type: Catalog.

4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Oligoclonal Banding. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

5. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus. Cerebrospinal, Synovial and Serous Body Fluids. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007- 432.