Bordetella pertussis - serologie (IgA, IgG)

Informaţii generale Bordetella pertussis - serologie (IgA, IgG)

Bordetella pertussis este un cocobacil Gram negativ, încapsulat, aerob, patogen strict uman, care determină apariţia tusei convulsive. Se transmite direct, aerogen în perioada catarală şi convulsivă a bolii.

Boala este larg răspândită pe Glob, având un caracter epidemic, ciclic (la 2-5 ani), cu incidenţă crescută toamna şi iarna în zonele temperate.

După o perioadă de incubaţie ce variază între 6 şi 20 zile (medie de 7 zile), evoluţia bolii se împarte în 3 etape: catarală convulsivă (paroxistica) şi convalescenţa, fiecare cu durata de aproximativ 1–2 săptămâni.

Stadiul iniţial (faza catarală) este imposibil de distins de infecţiile comune ale căilor respiratorii superioare şi se caracterizează prin congestie nazală, rinoree, strănut, lacrimare, sufuziuni conjunctivale şi variabil febră. Tusea este la început uscată, apoi devine frecventă, spasmodică, cu accentuări nocturne. Această etapă trece de obicei nediagnosticată.

Stadiul convulsiv este dominat de accesele de tuse specifice bolii, care pot varia între 10 şi 30 în decursul unei zile şi au o durată de maxim 2-4 minute. Tusea este urmată de cele mai multe ori de vărsătură.

La copiii mai mici de 6 luni boala este mai gravă, nu prezintă accesele specifice de tuse, dar pot prezenta episoade de apnee prelungită, cianoză şi convulsii.

Stadiul de convalescenţă se caracterizează prin rărirea acceselor de tuse cu scăderea lor în intensitate, însă uneori o tuse moderată poate persista şi câteva luni.

Cele mai frecvente complicaţii ale bolii apar la nivelul aparatului respirator şi includ: pneumonii, bronsiectazii, atelectazii, pleurezii, dar pot apărea şi manifestări neurologice (convulsii, encefalită, surditate sau cecitate), complicatţi mecanice (hernie înghinală, pneumotorax, prolaps rectal, emfizem mediastinal) sau hemoragice (melena, petesii, hematoame epidurale, hemoragii subconjunctivale).

Imunitatea apărută după boală este durabilă, rar putând surveni reîmbolnăvirea, însă imunitatea după vaccinare este temporară şi după 5-10 ani apare riscul de îmbolnăvire. Adulţii tineri şi adolescenţii prezintă forme uşoare, atipice de boală, cu manifestări nespecifice de infecţie de tract respirator.

Diagnosticul pozitiv al infecţiei cu Bordetella pertussis se stabileşte pe baza datelor epidemiologice, clinice şi examenelor de laborator1;2.

Recomandări pentru determinarea anticorpilor anti-Bordetella pertussis

Stabilirea diagnosticului precoce de infecţie cu Bordetella pertussis, agentul cauzator al tusei convulsive 4;5.

Pregătire pacient

nu este necesară

Specimen recoltat – sânge venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/ fără gel separator.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare.

Volum probă – minimum 1 mL ser.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, hemolitic sau contaminat bacterian.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 1 săptămână la 2-8°C și 6 luni -20°C.

Metodă – CLIA

Valori de referinţă Bordetella pertussis - serologie (IgA, IgG)

Bordetella pertussis IgA

• <12 IU/mL – negativ
• 12 - 24 IU/mL – valori ușor crescute
• >24 IU/mL – valori semnificativ crescute

Bordetella pertussis IgG

• <40 IU/mL – negativ
• 40 – 99 IU/mL – valori ușor crescute
• ≥ 100 IU/mL – valori semnificativ crescute

Interpretarea rezultatelor

Interpretare rezultat IgA:

Prezenţa anticorpilor specifici anti-Bordetella pertussis de tip IgA într-o singură probă poate indica o boală acută şi este considerată sugestivă pentru o infecţie recentă dacă se însoţeşte de semne şi simptome clinice caracteristice.

Iniţial, la sugarii cu infecţie cu Bordetella pertussis anticorpii de tip IgA nu pot fi detectaţi, dar nivelul lor începe să crească la 6-7 săptămâni după infectare.

Interpretare rezultat IgG:

În cazul unor valori ușor crescute ale anticorpilor IgG specifici se recomandă, în funcție de suspiciunea clinică: retestare la 10–14 zile pentru evaluarea dinamicii titrului de anticorpi sau determinarea ADN-ului B. pertussis prin tehnica PCR, în vederea confirmării infecției active.

Valori semnificativ crescute de anticorpi specifici anti-Bordetella pertussis de tip IgG pot fi observate în serul persoanelor vaccinate de toate vârstele şi în perioada de convalescenţă post-infecție, precum și la nou-născuţi ca rezultat al transferului placentar de anticorpi.

Detectarea anticorpilor IgG poate fi utilizată în diagnosticul infecţiei active doar atunci când se observă o creştere a nivelului de anticorpi la două testări succesive, de aproximativ 4 ori. Deoarece, în multe cazuri, o creștere semnificativă nu poate fi demonstrată — nivelul maxim al IgG putând fi atins înainte de recoltarea primei probe — determinarea anticorpilor de tip IgA reprezintă un element important în susținerea diagnosticului de boală activă.

Limite și interferențe:

În primele 2 săptămâni de la debutul simptomelor, rezultatele pot fi fals negative, ca urmare a unui răspuns imun încă insuficient dezvoltat.

Bibliografie

1. Hazel Guinto-Ocampo, Bryon K McNeil. Pertussis. www.emedicine.medscape.com, 2010, Ref Type: Internet Communication.

2. Ileana Rebedea, Florin Alexandru Caruntu. Tusea convulsivă. In Boli infecţioase, Editura Medicală, 2000, 182-185.

3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. Ref Type: Catalog.

4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Bordetella pertussis Antibodies, IgA, IgG, IgM, www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.

5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Bordetella pertussis Antibodies, IgA, IgG & IgM. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.