Cromozomul Philadelphia reprezinta o anomalie cromozomiala a celulelor mieloide, dobandita in cursul vietii, responsabila de declansarea proliferarii necontrolate a acestora si manifestata sub forma mai multor tipuri de leucemie. Prezenta cromozomului Ph in liniile celulare mieloide, megacariocitare si eritroide, a sugerat originea anomaliei la nivel de celula stem pluripotenta medulara.
A fost descris de catre Nowell si Hungerford1 in 1960 in orasul care ii poarta numele. Metodologia din anii ’60 permitea vizualizarea unui cromozom 22 cu bratul lung scurtat la pacientii cu leucemie mieloida cronica (LMC). Cativa ani mai tarziu, cu tehnici de bandare Giemsa imbunatatite, Rowley a observat anomalia genetica reala si anume o translocatie intre cromozomii 9 si 223.
Din punct de vedere citogenetic, cromozomul Ph se formeaza in urma aparitiei a doua puncte de ruptura la nivelul cromozomilor 9 si 22, respectiv banda 9q34, unde este localizata gena ABL1, si banda 22q11 ce contine gena BCR. Translocatia celor doua segmente, t (9;22) (q34; q11) rezulta la nivel molecular prin alipierea spatiala a secventelor din BCR de cele ale ABL1, constituindu-se astfel gena de fuziune BCR-ABL, codanta pentru o oncoproteina driver a procesului neoplazic1,4.
Punctele de ruptura pot avea mai multe localizari la nivelul acestor gene, iar produsul final de fuziune poate avea, in consecinta, dimensiuni si deci, efecte variate, in functie de domeniile genice translocate. Clasic, au fost descrise 3 oncoproteine rezultate in urma fuziunii BCR- ABL1, respectiv P190, P210 si P230, fiecare fiind asociata cu o anumita forma de leucemie. Asocierea este urmatoarea: LMC – P190, LAL – P210, LAM-P190/P210 si LMC neutrofilica – P230.
In mod fiziologic, gena ABL1 codifica enzima tirozin-kinaza ABL, cu rol in controlul cailor de semnalizare responsabile de proliferare celulara, mentinere a viabilitatii, precum si in migrare celulara. Aceasta proteina este exprimata in procesul de hematopoieza, iar activitatea sa scade fiziologic, odata cu maturarea mieloida. Gena BCR are un rol fiziologic in activarea raspunsului oxidativ al neutrofilelor.
Oncogena rezultata in urma translocatiei genereaza o enzima de tip tirozin-kinaza cu activitate permanenta, ceea ce va stimula proliferarea si o viabilitate crescuta a liniei celulare afectate, ce va scapa de sub controlul mecanismelor de reglare, fiziologice. De asemenea, aceasta oncoproteina va inhiba diferentierea celulara si apoptoza. Prezenta ei afecteaza urmatoarele cai de semnalizare celulara:
- JAK/STAT – prin stimulare
- PI3K-AKT-mTOR – prin stimulare
- MAPK-ERK (RAS/RAF/MEK/ERK) – prin stimulare
- Apoptoza indusa de TNFSF10(TRAIL) – prin supresie
- Diferentierea celulara mediata de factorii de transcriptie C/EBP – prin supresie