Teste de laborator

Pachete de analize medicale

Planșa anatomică

Senzorul de sanatate

Teste de la A la Z A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Teste Laborator
Product categories
Pachete analize Plansa anatomica Quizz
< inapoi la lista

Legionella pneumophila – serologie

Pret 326.00 lei

SKU: IM414 Durata 10 zile
* estimare valabilă doar pentru centrele din București
sânge venos

Informații generale Legionella pneumophila – serologie

Legionella pneumophila sunt bacterii Gram-negative care se găsesc în mediile de apă dulce. Legionella pneumophila poate provoca boli pulmonare atât la gazdele sănătoase, cât și la cele imunocompetente1. Boala poate apărea sporadic sub formă de pneumonie comunitară și în epidemii.

Pneumonia (denumită adesea boala legionarului) apare mai frecvent la persoanele cu imunodepresie severă; o formă mai ușoară a bolii, denumită febră Pontiac, este mai răspândită la gazdele sănătoase2,3. Infecția extrapulmonară cu Legionella pneumophila este rară. Boala legionarilor, febra Pontiac și infecția extrapulmonară au fost denumite în mod colectiv legioneloză3,4.

Aproximativ 85% dintre cazurile documentate de legioneloză au fost produse de Legionella pneumophila. Serogrupurile 1 și 6 ale Legionellei pneumophila reprezintă până la 75% din cazurile de legioneloză5,6.

Boala legionarilor este foarte asemănătoare cu alte tipuri de pneumonie (infecție pulmonară), cu simptome care includ: tuse, dificultăți de respirație, febră, dureri musculare și dureri de cap. Boala legionarilor poate fi asociată și cu alte simptome, cum ar fi diareea și greața. Simptomele încep de obicei la 2 până la 14 zile după expunere, dar poate dura și mai mult7.

Metodele directe de diagnostic includ cultivarea, colorarea fluorescentă directă și detectarea antigenului în urină. În timp ce primele două metode prezintă sensibilități scăzute și variabile, cea din urmă a devenit o tehnică de referință în majoritatea laboratoarelor, permițând diagnosticarea ușoară și precoce a legionelozei8. Diagnosticul definitiv al legionelozei se face prin izolarea organismului pe un mediu de cultură special (agar extract de drojdie de cărbune tamponat) sau detectarea printr-un test de amplificare a acizilor nucleici9,10.

Testarea anticorpilor pentru Legionella pneumophila poate fi utilă pentru a stabili expunerea anterioară sau infecția, cu toate acestea, nu face diferența între infecția acută și anterioară11. Imunofluorescența indirectă este cea mai comună metodă de diagnostic serologic. Deși serologia oferă date bune de sensibilitate și specificitate, întârzierea prezenței de anticorpi măsurabili constituie un dezavantaj major pentru diagnostic, la pacientul acut.

Studiile au arătat că mulți pacienți produc în principal anticorpi IgM și că aceștia sunt utili pentru diagnosticarea precoce a bolii. Tehnica ELISA prezintă în general o sensibilitate mai mare și caracteristici mai bune atât în ​​ceea ce privește automatizarea, cât și măsurarea obiectivă, comparativ cu imunofluorescența. Aceste determinări de anticorpi pot fi specifice serogrupului sau pot reacționa cu un antigen comun pentru Legionella pneumophila; prin urmare, nu este posibil să se determine serogrupul sau specia care provoacă infecția12,13.

Nu există vaccinuri care să prevină boala legionarilor. În schimb, cheia prevenirii bolii legionarilor este reducerea riscului de creștere și răspândire a speciilor Legionella, prin întreținerea/igienizarea sistemelor de apă, ale clădirilor14,15.

Recomandări pentru determinarea anticorpilor pentru Legionella pneumophila

  • Evaluarea suspiciunii de legioneloze (boala legionarului, febra Pontiac, infecția extrapulmonară cauzată de Legionella pneumophila)2

Specimen recoltat – sânge venos periferic14

Volum probă – 0.5 mL14

Cauze de respingere a probei14

  • Specimen hemolizat
  • Sepecimen lipemic
  • Specimen icteric
  • Specimen inactivat termic (transportat și/sau depozitat în condiții nepotrivite)

Stabilitate probă –serul timp de 14 zile la temperaturi cuprinse între 2-8oC14

Metodă – ELISA (anticorpi IgG, IgM și IgA)14

Interpretare rezultate – negativ/pozitiv14

Un rezultat negativ indică faptul că anticorpii IgG, IgM și IgA la serogrupurile 1-6 de Legionella pneumophila nu au fost detectați. Rezultatele negative nu exclud o infecție cu Legionella. Poate fi nevoie de o perioadă de 4 până la 8 săptămâni pentru a se dezvolta un răspuns detectabil.

În plus, nivelurile de anticorpi pot să scadă la niveluri nedetectabile în decurs de o lună de la infecție, terapia cu antibiotice poate suprima răspunsul anticorpilor, iar unele persoane pot să nu dezvolte anticorpi peste limitele detectabile2,9,14.

Rezultatele pozitive sugerează infecția cu Legionella. Un rezultat pozitiv IgG indică doar expunerea imunologică la un moment dat14, în timp ce rezultatul pozitiv IgM indică o infecție prezentă în organism (la scurt timp de la momentul infectării).

Limite și interferențe

Rezultatele pozitive se pot datora reactivității încrucișate cu anticorpii generați ca urmare a infecției cu Pseudomonas aeruginosa, mai multe specii de Rickettsia, Coxiella burnetii, speciile Bacteroides, speciile Haemophilus, Citrobacter freundii și Campylobacter jejuni8,14.

Trebuie evitată utilizarea probelor hemolitice, lipemice, contaminate cu bacterii sau inactivate termic, deoarece pot apărea rezultate fals pozitive14.

 

Bibliografie

  1. Rojas, A., Navarro, M. D., Fornés, F. E., Serra, E., Simarro, E., Rojas, J., & Ruiz, J. (2005). Value of serological testing for diagnosis of legionellosis in outbreak patients. Journal of clinical microbiology, 43(8), 4022–4025. https://doi.org/10.1128/JCM.43.8.4022-4025.2005
  2. Centers of Disease Control and Prevention. Legionella (Legionnaires’ Disease and Pontiac Fever) [on-line]: https://www.cdc.gov/legionella/clinicians/diagnostic-testing.html (Accesat la data de 15.04.2022)
  3. Weber, S. S., Ducry, J., & Oxenius, A. (2014). Dissecting the contribution of IgG subclasses in restricting airway infection with Legionella pneumophila. Journal of immunology (Baltimore, Md. : 1950), 193(8), 4053–4059. https://doi.org/10.4049/jimmunol.1401031
  4. Joller, N., Spörri, R., Hilbi, H., & Oxenius, A. (2007). Induction and protective role of antibodies in Legionella pneumophila infection. European journal of immunology, 37(12), 3414–3423. https://doi.org/10.1002/eji.200737591
  5. Elverdal, P. L., Svarrer, C. W., Jørgensen, C. S., Skovsted, I. C., & Uldum, S. A. (2011). Development and validation of ELISA for detection of antibodies to Legionella pneumophila serogroup 1, 3 and 6 in human sera. Journal of microbiological methods, 86(3), 298–303. https://doi.org/10.1016/j.mimet.2011.05.022
  6. Malan, A. K., Martins, T. B., Jaskowski, T. D., Hill, H. R., & Litwin, C. M. (2003). Comparison of two commercial enzyme-linked immunosorbent assays with an immunofluorescence assay for detection of Legionella pneumophila types 1 to 6. Journal of clinical microbiology, 41(7), 3060–3063. https://doi.org/10.1128/JCM.41.7.3060-3063.2003
  7. Mondino, S., Schmidt, S., Rolando, M., Escoll, P., Gomez-Valero, L., & Buchrieser, C. (2020). Legionnaires’ Disease: State of the Art Knowledge of Pathogenesis Mechanisms of Legionella. Annual review of pathology, 15, 439–466. https://doi.org/10.1146/annurev-pathmechdis-012419-032742
  8. Fields, B. S., Benson, R. F., & Besser, R. E. (2002). Legionella and Legionnaires’ disease: 25 years of investigation. Clinical microbiology reviews, 15(3), 506–526. https://doi.org/10.1128/CMR.15.3.506-526.2002
  9. Wedege, E., Bergdal, T., Bolstad, K., Caugant, D. A., Efskind, J., Heier, H. E., Kanestrøm, A., Strand, B. H., & Aaberge, I. S. (2009). Seroepidemiological study after a long-distance industrial outbreak of legionnaires’ disease. Clinical and vaccine immunology : CVI, 16(4), 528–534. https://doi.org/10.1128/CVI.00458-08
  10. Abu Khweek, A., & Amer, A. O. (2018). Factors Mediating Environmental Biofilm Formation by Legionella pneumophila. Frontiers in cellular and infection microbiology, 8, 38. https://doi.org/10.3389/fcimb.2018.00038
  11. Párraga-Niño, N., Quero, S., Uria, N., Castillo-Fernandez, O., Jimenez-Ezenarro, J., Muñoz, F. X., Sabrià, M., & Garcia-Nuñez, M. (2018). Antibody test for Legionella pneumophila detection. Diagnostic microbiology and infectious disease, 90(2), 85–89. https://doi.org/10.1016/j.diagmicrobio.2017.11.005
  12. Mobed, A., Hasanzadeh, M., Agazadeh, M., Mokhtarzadeh, A., Rezaee, M. A., & Sadeghi, J. (2019). Bioassays: The best alternative for conventional methods in detection of Legionella pneumophila. International journal of biological macromolecules, 121, 1295–1307. https://doi.org/10.1016/j.ijbiomac.2018.09.074
  13. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/Overview/8122 (Accesat la data de 15.04.2022)
  14. Centers for Disease Control and Prevention. Legionella (Legionnaires’ Disease and Pontiac Fever) [online]: https://www.cdc.gov/legionella/index.html (Accesat la data de 28.04.2022)
  15. Bartlett, J. G., Dowell, S. F., Mandell, L. A., File, T. M., Jr, Musher, D. M., & Fine, M. J. (2000). Practice guidelines for the management of community-acquired pneumonia in adults. Infectious Diseases Society of America. Clinical infectious diseases : an official publication of the Infectious Diseases Society of America, 31(2), 347–382. https://doi.org/10.1086/313954
< inapoi la lista

Pret 326.00 lei