Informații generale: Procalcitonina
Procalcitonina (PCT) reprezintă un precursor al calcitoninei alcătuit din 116 aminoacizi. După procesarea procalcitoninei rezultă calcitonina și un peptid cu 21 aminoacizi (catacalcin)4.
PCT prezintă concentrații crescute în infecții severe de cauză bacteriană, fungică și parazitară precum și în sepsis. Afecțiunile virale (ex. hepatita B, infecția HIV, infecția CMV, meningita virală), alergice (reacțiile de hipersensibilitate de tip I-IV) și autoimune nu determină o creștere a nivelului de procalcitonină. De asemenea infecțiile bacteriene limitate, infecțiile banale și bolile inflamatorii cronice nu se însoțesc de creșterea procalcitoninei.
Nivelul de procalcitonină reflectă gradul răspunsului inflamator sistemic. Endotoxinele bacteriene dețin un rol crucial în procesul de inducere a acestei proteine. Alți factori care influențează nivelul de procalcitonină sunt: tipul și mărimea organului infectat, speciile bacteriene, gradul de inflamație și starea de reactivitate imună a organismului3. PCT devine detectabilă în 2-4 ore de la evenimentul declanșant, atingând niveluri maxime după 12-24 ore. În absența unui stimul persistent PCT este eliminată, timpul de înjumătățire fiind de 24-35 ore. Din acest motiv parametrul poate fi utilizat pentru monitorizarea în dinamică a pacienților4.
Niveluri crescute se întâlnesc și în șocul sever, sindromul răspunsului inflamator sistemic (SIRS) și în sindromul disfuncției multiple de organ (MODS), chiar în absența focarelor bacteriene. În aceste cazuri nivelurile de procalcitonină sunt de obicei mai mici decât la pacienții cu focare bacteriene3.
Recomandări pentru determinarea procalcitoninei
- diagnosticul diferențial al infecțiilor/inflamațiilor (bacteriene/ non-bacteriene);
- monitorizarea pacienților cu risc de infecții, în scopul detectării complicațiilor septice (postoperator, după transplant de organe, în cursul tratamentului imunosupresor, după traumatisme multiple);
- pentru evaluarea prognosticului și a evoluției clinice la pacienții cu boli infecțioase/ inflamatorii severe: peritonite, sindromul de detresă respiratorie a adultului de cauză bacteriană, meningita bacteriană, pancreatita de etiologie biliară, sepsis la nou-născuți, SIRS și MODS3.
Pregătire pacient – nu este necesară2.
Specimen recoltat – sânge venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator2.
Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare2.
Volum probă – minim 1mL ser2.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat2.
Stabilitate probă – serul separat care nu este analizat în 24 ore trebuie congelat și păstrat la – 20C2.
Metodă – imunochimică cu detecție prin electrochemiluminiscență (ECLIA)2.
Sunt furnizate rezultate cantitative2.
Valori de referință Procalcitonina
< 0.5 ng/mL2.
Limita de detecție – 0.06 ng/mL2.
Interpretarea rezultatelor
Concentrațiile < 0.5 ng/mL indică un risc scăzut de sepsis sever și/sau șoc septic.
Concentrațiile > 2 ng/mL indică un risc crescut de sepsis sever și/sau șoc septic2.
Limite și interferențe
Există câteva situații clinice în care care se înregistrează niveluri crescute ale PCT, în absența unor cauze infecțioase:
- în prima zi după un traumatism major;
- intervenții chirurgicale majore;
- arsuri;
- tratament cu medicamente care stimulează eliberarea de citokine pro-inflamatorii;
- cancerul pulmonar cu celule mici;
- carcinom medular tiroidian;
- nou-născuți în primele 48 ore de viață;
- șoc cardiogen sever sau prelungit.
Interferențe analitice
În cazuri izolate, prezența în titruri mari de anticorpi antiantistreptavidină sau antiruteniu poate cauza interferențe, iar rezultatele obținute sunt neconcludente2.
Bibliografie
1. Brunhorst F.M. et al. Procalcitonin for early diagnosis and differentiation of SIRS, sepsis, severe sepsis and septic shock. In Intensive Care Med. 2000, 26 (suppl. 2): 148-152.
2. Laborator Synevo. Referințele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2012. Ref Type: Catalog.
3. Lothar Thomas. Inflammation. Procalcitonin (PCT). In Clinical Laboratory Diagnostics. 1998, 710-713.