Profil genetic defecte cardiace congenitale sindromice

Informatii generale despre Profilul genetic defecte cardiace congenitale sindromice:

Anevrismele aortei toracice și disecțiile de aortă pot apărea ca parte componentă a unui sindrom genetic sau izolat. Aproximativ 10-20% dintre acestea sunt transmise autozomal dominant, cu penetranță redusă și expresivitate variabilă. Anevrismele și disecțiile de aortă toracică sunt heterogene din punct de vedere genetic.

În 14-20 % dintre cazuri au fost identificate mutații în gena ACTA2, în 2,5% dintre cazuri mutații în gena TGFBR2 iar mutații în ambele gene TGFBR1 și TGFBR2 au fost identificate la 5% dintre cazurile de anevrisme de aorta toracică și disecție de aortă.

Anevrismele aortice sunt de regulă asimptomatice. Totuși, în funcție de mărimea lor, rata de creștere și localizarea lor, anevrismele pot produce durere la nivelul mandibulei, gâtului, toracelui sau spatelui; edeme ale membrelor, gâtului sau capului, dificultăți la deglutiție, disfonie, dispnee, wheezing, tuse cronică, tuse sanguinolentă. Disecțiile de aortă sunt de obicei severe, cu durere toracică instalată brusc, sau durere la nivelul toracelui posterior. Pot să mai apară, de asemenea, tegumente palide, puls slab, parestezii sau paralizii.

Prevalență – 1:5000

Transmitere – Autozomal dominantă

SINDROMUL LOEYS-DIETZ 

Se caracterizează prin: afectare vasculară (anevrisme și disecții arteriale cerebrale, toracice și abdominale), afectare scheletică (pectus excavatum sau pectus carinatum, scolioză, hipermobilitate articulară, arahnodactilie, picior strâmb congenital, instabilitatea măduvei spinării), afectare craniofacială (hipertelorism, strabism, despicătură palatină și a uvulei, craniosinostoză) și afectare tegumentară (tegument translucid, catifelat, echimoze, cicatrici distrofice).

Există 5 tipuri de sindrom Loeys-Dietz: SLD 1 (TGFBR1), SLD 2 (TGFBR2), SLD 3 (SMAD3), SLD 4 (TGFB2), SLD 5 (TGFB3) și SLD 6 (SMAD2). Severitatea bolii depinde de care dintre genele implicate în calea de semnalizare TGF-beta este afectată (LDS1=LDS2>LDS3>LDS4>LDS5). Detecția unei variante patogene într-una din genele mai sus menționate poate diagnostica sindromul Loeys-Dietz, dacă se asociază cu: rădăcina aortică lărgită (scorul z >2.0), disecție de tip A, sau oricare alt tip de afectare: vasculară, scheletică, tegumentară sau cranio-facială.

Ca și frecvența a variantelor în diversele gene implicate în sindromul Loeys-Dietz, 55- 60% dintre pacienți au prezentat variante genetice patogene în gena TGFBR2, 5-10% în genele SMAD3 sau TGFB2 și 1-5% în genele TGFB3 și SMAD2. Rata de detecție a variantelor în genele TGFBR1/2 la pacienți cu sindrom Loeys-Dietz de tip 1 și 2 este de 95%. Pacienții care prezintă variante patogene în genele TGFBR1 sau TGFBR2 sunt clinic nedetectabili. Pacienții cu variante în gena SMAD3 prezintă un risc mai mare de osteoartrită. Cei cu variante patogene în gena TGFB2 au, de regulă, înălțime mai mare, insuficientă mitrală și multe alte elemente clinice similare sindromului Marfan, în timp ce pacienții cu variante în TGFB3 prezintă elemente clinice asemănătoare sindroamelor Shprintzen-Goldberg și Loeys-Dietz, cu afectare cardio-vasculară.

Pregătire pacient – nu este necesara pregatirea pacientilor.

Specimen recoltat – sânge venos.

Recipient de recoltare – vacutainer cu EDTA, capac mov.

Cantitatea recoltată – 5 ml.

Stabilitate probă: 72 ore, 2-8°C.

Formular consimțământ

Referințe:

www.medicover-genetics.com