Fibrom uterin - Ce este - Cauze, simptome & Tratament

Fibromul uterin, cunoscut și sub denumirile de leiomiom sau miom uterin, este o tumoră benignă (non-canceroasă) cu o structură solidă care se dezvoltă în țesutul muscular al uterului. Aceste formațiuni pot fi unice sau multiple și prezintă variații mari de dimensiuni — de la mici noduli nedetectabili, până la mase care pot distorsiona forma uterului și chiar ocupa spațiu în cavitatea pelviană. Fibroamele sunt non-canceroase și, de regulă, nu evoluează spre forme maligne. 

În multe cazuri, fibromul uterin este asimptomatic și este identificat întâmplător prin examinări ginecologice sau investigații imagistice (ecografie, RMN). Când apar simptome, acestea pot include: sângerări menstruale abundente sau prelungite, durere pelvină sau presiune în zona inferioară a abdomenului, urinare frecventă, constipație sau dificultăți la concepție.

Etiologia fibroamelor nu este pe deplin elucidată, dar se consideră că hormonii (în special estrogenii și progesteronul), factorii de creștere tisulară și predispoziția genetică contribuie semnfiicativ la apariția acestora. De asemenea, fibroamele au tendința de a crește, în general, în perioada de fertilitate și de a diminua ca volum după instalarea menopauzei, când activitatea hormonală scade.

Ce este fibromul uterin?

Fibromul uterin este o formațiune benignă care se dezvoltă în peretele muscular al uterului. Este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice și apare, de regulă, la femeile aflate în perioada fertilă, între pubertate și menopauză.

În cele mai multe cazuri, fibroamele sunt mici și nu asociază simptome, fiind descoperite întâmplător la un control ginecologic de rutină sau în timpul unei ecografii. Totuși, uneori pot crește în dimensiune și pot deforma uterul, determinând disconfort, durere sau sângerări menstruale abundente.

Deși termenul „tumoră” poate genera îngrijorare, fibroamele uterine sunt benigne și riscul de transformare malignă este extrem de scăzut. Cu toate acestea, monitorizarea periodică recomandată de medicul ginecolog este importantă pentru a urmări evoluția lor și a decide, dacă este cazul, momentul potrivit pentru tratament.

Tipuri de fibrom uterin

Fibroamele uterine (leiomioamele) pot fi clasificate în funcție de localizarea uterină și de relația cu structurile adiacente. Diferențierea tipului este importantă, deoarece localizarea influențează prezentarea clinică și decizia terapeutică.

Fibrom uterin intramural 

Este cel mai frecvent tip de fibrom și se dezvoltă în grosimea peretelui uterin (miometru), între fibrele musculare uterine.

Poate determina mărirea în volum a uterului și poate exercita presiune asupra organelor învecinate. În funcție de dimensiune poate provoca sângerări mai intense sau durere.

Fibrom uterin subseros 

Se dezvoltă pe suprafața externă a uterului, crescând spre cavitatea pelvină.

De obicei, nu influențează ciclicitatea menstruală, dar poate cauza senzație de presiune în zona pelviană sau pelvin-abdominală, durere sau compresie asupra vezicii urinare ori intestinului.

Fibromul subseros se dezvoltă sub stratul seros al uterului, spre exterior. Uneori, poate fi pedunculat, adică atașat printr-un „picior” de țesut, devenind un fibrom pendulat, care se poate mișca sau răsuci, provocând durere pelvină acută.

Fibrom uterin submucos 

Se formează imediat sub mucoasa uterină (endometru) și se poate extinde în cavitatea uterină. Deși este un tip mai rar, fibromul uterin submucos  este frecvent implicat în sângerări menstruale abundente sau prelungite, anemie și disfuncții reproductive, deoarece deformarea cavității uterine poate afecta implantarea și sarcina.

De asemenea, poate fi pedunculat, adică atașat printr-un stilet de țesut fibros spre interiorul uterului.

Fibrom uterin intraligamentar

Este un tip mai rar de fibrom care se dezvoltă în interiorul ligamentelor care susțin uterul.  Aceste fibroame nu cresc în peretele uterului, ci se extind lateral, între foițele ligamentului larg, care fixează uterul în pelvis.  Ele pot fi confundate cu mase ovariene, deoarece se află în apropierea anexelor uterine (ovare, trompe).

Din cauza compresiei asupra organelor vecine (vezică, ureter, intestin), acestea pot provoca durere pelvină, senzație de presiune sau tulburări urinare și digestive.

Fibrom uterin - Factori de risc și cauze posibile

Cauza exactă a apariției fibromului uterin nu este pe deplin cunoscută, însă studiile arată că mai mulți factori hormonali, genetici și de mediu contribuie la dezvoltarea lui.

Hormonii sexuali feminini

Estrogenul și progesteronul sunt hormoni esențiali în reglarea ciclului menstrual, care stimulează proliferarea celulelor uterine. Fibroamele tind să se dezvolte în perioada fertilă, când nivelurile hormonale sunt ridicate și să scadă în volum după menopauză, odată cu scăderea producției de hormoni.

Predispoziția genetică

Femeile care au rude apropiate (mamă, soră) diagnosticate cu fibrom uterin prezintă un risc crescut de a dezvolta aceeași afecțiune. S-au identificat, de asemenea, modificări genetice la nivelul celulelor din fibroame, diferite de cele ale celulelor normale ale uterului.

Factori de creștere tisulară și anomalii celulare

Substanțe naturale din organism, precum factorii de creștere (ex. IGF – insulin-like growth factor), pot influența proliferarea celulară și dezvoltarea fibromului.

Vârsta

Riscul crește odată cu vârsta, în special între 30 și 50 de ani, iar fibroamele tind să regreseze după instalarea menopauzei.

Greutatea corporală și alimentația

Excesul ponderal și o dietă bogată în carne roșie și săracă în fructe și legume pot favoriza apariția fibroamelor, în timp ce o alimentație echilibrată și exercițiile fizice regulate pot avea un efect protector.

Alți factori asociați

Debutul menstruației la o vârstă fragedă, consumul de alcool (în special bere), hipertensiunea arterială și lipsa sarcinilor pot fi, de asemenea, corelate cu un risc mai mare de dezvoltare a fibroamelor uterine.

Care sunt simptomele fibromului uterin

Simptomele fibromului uterin pot varia foarte mult de la o femeie la alta și depind de numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor. În multe cazuri, fibroamele sunt asimptomatice și sunt descoperite întâmplător în timpul unui control ginecologic de rutină sau la o ecografie.

Atunci când apar simptome, acestea pot include:

• Sângerări menstruale abundente sau prelungite
• Menstruații care durează mai mult de 7 zile;
• Cheaguri mari de sânge în timpul menstruației;
• Anemie (scăderea hemoglobinei) din cauza pierderilor menstruale mari.
• Durere sau presiune în zona pelvină
• Senzație de greutate, disconfort sau plenitudine abdominală;
• Dureri pelvine sau lombare care pot radia spre picioare;
• În caz de fibrom pedunculat, durere acută bruscă determinată de torsiune (răsucirea fibromului în jurul pediculului).
• Tulburări urinare sau digestive
• Urinare frecventă sau senzația de golire incompletă a vezicii, cauzată de presiunea exercitată de fibrom asupra vezicii urinare;
• Constipație sau balonare, atunci când fibromul apasă pe intestin.
• Disconfort în timpul actului sexual (dispareunie)
• Poate apărea mai ales în cazul fibroamelor situate aproape de colul uterin sau în zona posterioară a uterului.
• Dificultăți de concepție sau complicații în sarcină
• În unele cazuri, fibroamele pot afecta fertilitatea, pot interfera cu implantarea embrionului sau pot crește riscul de avort spontan, naștere prematură sau poziționare anormală a fătului.

Fibrom uterin - Diagnosticare - Ce investigații sunt necesare?

Diagnosticul fibromului uterin se bazează pe examenul clinic și investigațiile imagistice, care permit medicului să stabilească numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor. În funcție de simptome și scopul evaluării, pot fi folosite mai multe metode.

• Examen ginecologic, în cadrul căruia medicul poate detecta fibroame prin palparea uterului în timpul examenului pelvin. Dacă există fibrom de dimensiuni semnificative, uterul poate fi mărit, neregulat sau asimetric.
• Ecografia transvaginală sau abdominală este prima metodă imagistică recomandată și permite vizualizarea dimensiunilor, numărului și poziției fibroamelor. Ecografia transvaginală permite obținerea unor imagini mai clare, facilitând identificarea fibroamelor mici sau a celor care se dezvoltă sub mucoasa uterină.
• Rezonanța magnetică (RMN) pelvină este utilă pentru fibroamele multiple, complexe sau intraligamentare. Această investigație oferă informații detaliate despre localizare și relația cu organele vecine, ajutând la planificarea tratamentului.

• Histerosalpingografia sau histerosonografia sunt investigații folosite pentru evaluarea cavității uterine, mai ales în cazurile cu sângerări abundente sau dificultăți de concepție;

• Histeroscopia permite vizualizarea directă a cavității uterine. Este folosită mai ales pentru fibroamele submucoase care protrud în uter. Poate fi combinată cu intervenții minim invazive pentru îndepărtarea fibromului.
• În completarea investigațiilor imagistice, medicul poate recomanda și analize de laborator pentru o evaluare mai amplă a stării de sănătate. O hemogramă completă este adesea indicată pentru a depista o eventuală anemie cauzată de sângerările uterine abundente. Pot fi solicitate, de asemenea, determinări ale fierului seric, feritinei și capacității totale de legare a fierului (CTLF), utile în aprecierea rezervelor de fier din organism.

Pentru evaluarea echilibrului hormonal, pot fi recomandate analize precum FSH, LH, estradiol, progesteron, prolactină, dar și TSH și FT4, pentru excluderea unei posibile disfuncții tiroidiene. În unele cazuri, medicul poate solicita CA 125, un marker tumoral utilizat pentru a diferenția fibromul de alte afecțiuni ginecologice.

De asemenea, testul Babeș-Papanicolau și cultură secreții vaginale sau cervicale pot fi efectuate pentru a exclude alte cauze de sângerări sau modificări ale colului uterin. Aceste analize contribuie la stabilirea unui tablou complet al sănătății reproductive și la alegerea celei mai potrivite conduite terapeutice.

Tratament pentru fibrom uterin

Tratamentul fibromului uterin se stabilește individual, în funcție de dimensiunea, localizarea și numărul fibroamelor, precum și de severitatea simptomelor și dorința pacientei de a păstra fertilitatea. În situațiile în care fibroamele sunt mici și nu produc disconfort, medicul poate recomanda doar monitorizarea periodică prin consultații ginecologice și ecografii.

Opțiunile de tratament pot include:

1. Tratament medicamentos, utilizat pentru ameliorarea simptomelor și, uneori, pentru reducerea dimensiunii fibroamelor. Acesta poate include medicamente hormonale (agoniști sau antagoniști ai hormonului de eliberare a gonadotropinei – GnRH), contraceptive orale, dispozitive intrauterine cu eliberare de progesteron sau antiinflamatoare nesteroidiene pentru controlul durerii.
2. Proceduri minim invazive, recomandate în anumite cazuri pentru a evita chirurgia clasică. Printre acestea se numără embolizarea arterelor uterine, care reduce fluxul de sânge către fibrom și determină micșorarea acestuia și ablația prin radiofrecvență sau ecografia focalizată ghidată de rezonanță magnetică (MRgFUS), metode moderne care distrug țesutul fibromatos fără incizie.
3. Tratament intervențional sau chirurgical, indicat atunci când fibroamele determină simptome severe ori cresc rapid. Printre procedurile posibile se numără miomectomia (îndepărtarea fibroamelor, cu păstrarea uterului), histerectomia (îndepărtarea totală a uterului) și embolizarea arterelor uterine, o metodă minim invazivă care reduce alimentarea cu sânge a fibromului, determinând micșorarea acestuia.

Alegerea metodei potrivite se face după o evaluare medicală completă, ținând cont de vârsta pacientei, istoricul medical și dorința de a avea copii în viitor.

Fibromul uterin - Posibile complicații

Deși fibroamele uterine sunt, în general, tumori benigne și multe dintre ele sunt asimptomatice, în unele cazuri pot apărea complicații care necesită evaluare medicală.

1. Anemie și deficiență de fier

Sângerările menstruale abundente, frecvente sau prelungite (menoragie) pot duce la pierderi semnificative de sânge și pot provoca anemie feriprivă, cu simptome precum oboseală, paloare, slăbiciune sau amețeli.

2. Durere acută prin necroză sau torsiune

Un fibrom care crește rapid poate depăși capacitatea de aprovizionare sanguină, ceea ce poate duce la necroză (moartea parțială a țesutului) și, uneori, la durere severă bruscă. De asemenea, în fibroamele pedunculate pot apărea torsiuni ale pediculului, ceea ce produce durere acută și necesită intervenție medicală.

3. Complicații în sarcină și în fertilitate

Impactul fibroamelor asupra fertilității și sarcinii poate fi semnficiativ  în anumite cazuri:

• Creșterea riscului de avort spontan, mai ales pentru fibroamele submucoase sau localizate în cavitatea uterină. Naștere prematură, poziționarea anormală a fătului (prezentare pelviană) sau necesitatea unei cezariene dacă fibromul blochează pasajul la naștere.
• Perturbreaa implantării embrionare  sau creșterea riscului de complicații placentare.

4. Presiune și disfuncții organice

Un fibrom voluminos, în special atunci când este localizat spre exteriorul uterului, poate produce efect de masă și compresie asupra structurilor învecinate, cu posibile consecințe precum:

• Tulburări urinare: urinare frecventă, retenție urinară sau senzația de golire incompletă a vezicii.
• Constipație sau dificultăți la defecație, dacă se exercită presiune asupra rectului sau colonului.
• Durere lombară sau disconfort pelvin persistent.

5. Necesitatea intervenției chirurgicale și riscurile asociate

În cazurile simptomatice, poate fi necesară îndepărtarea fibromului sau a uterului (miomectomie, histerectomie). Aceste intervenții implică riscuri inerente, cum ar fi:

• Hemoragie intraoperatorie
• Formarea de aderențe (benzi de țesut cicatricial) care pot interfera ulterior cu fertilitatea sau cu intervenții viitoare
• Riscuri legate de intervenția chirurgicală în sine (infecții, complicații legate de anestezie, leziuni ale structurilor adiacente)

Fibromul uterin și sarcina

Prezența fibroamelor uterine în timpul sarcinii este relativ frecventă și, de obicei, nu pune în pericol viața mamei sau a fătului. Cu toate acestea, dimensiunea, localizarea și numărul fibroamelor pot influența evoluția sarcinii și pot crește riscul anumitor complicații.

Posibile efecte asupra sarcinii:

• Modificarea formei cavității uterine: fibroamele submucoase sau intramurale pot afecta spațiul disponibil pentru făt și pot perturba implantarea embrionului.
• Risc crescut de avort spontan: în special pentru fibroamele amplasate în cavitatea uterină sau care sunt foarte mari.
• Naștere prematură sau prezentare anormală a fătului: fibromul poate împiedica poziționarea corectă a fătului, crescând probabilitatea unei cezariene.
• Durere abdominală sau pelvină: uneori fibroamele pot provoca dureri prin creșterea rapidă în volum sau prin necroză locală.
• Complicații legate de placentație: unele fibroame pot fi asociate cu placentație anormală, ceea ce necesită monitorizare atentă.

Monitorizare și recomandări

• Majoritatea fibroamelor nu necesită tratament special în timpul sarcinii, dar este important ca femeile însărcinate să fie monitorizate regulat prin ecografii pentru a urmări evoluția fibromului și dezvoltarea fătului.
• Intervențiile chirurgicale în timpul sarcinii sunt rare, fiind rezervate cazurilor cu complicații severe, cum ar fi torsiunea unui fibrom pedunculat sau sângerări importante.

În general, multe femei cu fibrom uterin pot avea o sarcină normală și un nou-născut sănătos, dar urmărirea medicală atentă este importantă pentru a preveni și gestiona eventualele complicații.

Cum prevenim apariția fibromului uterin

Deși nu există metode garantate pentru a preveni complet apariția fibroamelor uterine, anumite măsuri legate de stilul de viață și monitorizarea medicală regulată pot reduce riscul de dezvoltare sau pot contribui la depistarea precoce.

1. Menținerea unei greutăți sănătoase

Excesul ponderal și obezitatea pot crește nivelul de estrogen din organism, un hormon care favorizează creșterea fibroamelor. O dietă echilibrată, bogată în fructe, legume și cereale integrale, combinată cu activitate fizică regulată, poate avea efect protector.

2. Alimentație echilibrată

• Reducerea consumului de carne roșie și alimente procesate;
• Creșterea aportului de fructe, legume, soia și alimente bogate în fibre;

3. Monitorizare medicală periodică

• Consultații ginecologice regulate, inclusiv examinări pelvine și ecografii, permit identificarea precoce a fibroamelor, chiar înainte de apariția simptomelor.
• Informarea medicului despre orice modificare a ciclului menstrual sau dureri pelvine poate ajuta la intervenția timpurie.

4. Gestionarea factorilor hormonali

• Tratamente hormonale, dacă sunt necesare, trebuie administrate doar sub supraveghere medicală, pentru a evita dezechilibre care ar putea favoriza apariția fibroamelor.

5. Stil de viață sănătos

• Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool;
• Reducerea stresului și odihnă corespunzătoare, care contribuie la menținerea echilibrului hormonal.

Aplicarea acestor măsuri nu garantează eliminarea riscului, dar poate contribui la scăderea probabilității de apariție a fibroamelor uterine și la menținerea sănătății generale a sistemului reproducător.

Întrebări frecvente despre fibromul uterin

Fibromul uterin este o afecțiune gravă?

Fibromul uterin este, în general, o tumoră benignă a uterului și nu este considerat o afecțiune gravă. Majoritatea fibroamelor nu pun viața în pericol și sunt asimptomatice la multe femei. Totuși, în anumite situații, fibroamele pot provoca disconfort important sau complicații care afectează calitatea vieții, cum ar fi:

• Sângerări menstruale abundente și anemie;
• Durere pelvină sau lombară persistentă;
• Tulburări urinare sau digestive prin presiunea exercitată asupra organelor învecinate;
• Complicații asociate sarcinii sau dificultăți la concepție;
• Rareori, torsiunea fibromului pedunculat sau necroza țesutului fibromatos, care necesită intervenție urgentă.

Prin urmare, deși majoritatea fibroamelor nu sunt periculoase, este important ca femeile să efectueze monitorizări medicale regulate și să consulte medicul dacă apar simptome. Aceasta permite depistarea precoce și alegerea tratamentului potrivit, atunci când este necesar.

Poate fibromul să se transforme în cancer?

Fibromul uterin este, în majoritatea cazurilor, o tumoră benignă și nu se transformă în cancer. Riscul de malignizare (leiomiosarcom) este extrem de scăzut, estimat la mai puțin de 1 caz la 1.000 de fibroame.

Cu toate acestea, există câteva aspecte importante:

• Creșterea rapidă a fibromului sau apariția unor simptome noi (durere intensă, sângerări neobișnuite) trebuie evaluată prompt de medic, deoarece rareori poate fi vorba de o formă malignă.
• Diagnosticarea corectă implică examinări imagistice și, în unele cazuri, analize histologice, mai ales înainte de intervenții chirurgicale.

Majoritatea fibroamelor rămân benigne și nu necesită tratament imediat, cu condiția să nu provoace simptome semnificative.

Poți avea fibrom fără să prezinți simptome?

Da, este foarte frecvent ca fibromul uterin să fie asimptomatic. Se estimează că multe femei descoperă fibroamele întâmplător, în timpul unui control ginecologic de rutină sau la o ecografie efectuată din alt motiv.

Fibroamele asimptomatice sunt de obicei mici sau situate într-o zonă a uterului care nu interferează cu organele învecinate. Chiar și fibroamele mai mari pot fi uneori complet asimptomatice.

Totuși, este important ca femeile să facă examinări periodice, deoarece fibroamele pot crește în timp sau pot începe să cauzeze simptome, cum ar fi:

• Sângerări menstruale abundente;
• Durere sau presiune pelvină;
• Tulburări urinare sau digestive;
• Complicații în sarcină sau dificultăți de concepție.

Prin urmare, lipsa simptomelor nu înseamnă că fibroamele nu există, iar monitorizarea medicală regulată este recomandată pentru depistarea precoce și gestionarea corespunzătoare.

Cât de repede poate crește un fibrom uterin?

Ritmul de creștere al unui fibrom uterin variază considerabil de la o persoană la alta. În general, fibroamele cresc lent, însă uneori pot avea perioade de creștere mai rapidă, influențate de factori hormonali, în special de nivelurile de estrogen și progesteron.

În perioada reproductivă, fibroamele tind să se mărească treptat, în timp ce, după menopauză, când nivelul hormonilor scade, ele se pot opri din creștere sau chiar micșora.

De regulă, un fibrom poate rămâne stabil ani întregi sau poate crește vizibil într-un interval de câteva luni. Medicul poate monitoriza evoluția prin ecografie transvaginală sau pelvină, pentru a evalua dimensiunea și eventualele modificări în timp.

Este important de reținut că o creștere rapidă și neașteptată a unui fibrom trebuie investigată suplimentar, pentru a exclude alte afecțiuni mai rare, cum ar fi tumorile uterine de natură malignă.

Este posibil ca fibromul să se micșoreze de la sine?

Da, este posibil ca un fibrom uterin să se micșoreze de la sine, însă acest lucru depinde de mai mulți factori, în special de nivelurile hormonale ale organismului.

În mod frecvent, fibroamele tind să se reducă în dimensiune după menopauză, când producția de estrogen și progesteron scade semnificativ. În unele cazuri, reducerea în volum poate apărea și în perioadele în care nivelul acestor hormoni este temporar redus — de exemplu, după o sarcină sau în urma unor tratamente medicamentoase care inhibă activitatea hormonală.

Totuși, la femeile aflate în perioada fertilă, fibroamele nu se micșorează spontan în mod semnificativ și pot chiar crește treptat în timp. De aceea, medicul poate recomanda monitorizare periodică pentru a evalua evoluția și a decide dacă este nevoie de tratament.

Ce este miomectomia și când se recomandă?

Miomectomia este o intervenție chirurgicală care are ca scop îndepărtarea fibromului uterin, păstrând în același timp uterul intact. Este o opțiune potrivită pentru femeile care doresc să își mențină fertilitatea sau să evite histerectomia (îndepărtarea completă a uterului).

Procedura poate fi realizată prin mai multe tehnici, în funcție de dimensiunea, numărul și localizarea fibroamelor:

• Miomectomie laparoscopică – minim invazivă, cu incizii mici, utilizată pentru fibroame de dimensiuni moderate;
• Miomectomie histeroscopică – prin vagin și colul uterin, indicată pentru fibroame submucoase;
• Miomectomie clasică (abdominală) – recomandată în cazul fibroamelor mari sau multiple.

Miomectomia este, de regulă, recomandată atunci când fibroamele provoacă simptome importante (menstruații abundente, durere pelvină, presiune pe vezică sau intestin) sau atunci când afectează fertilitatea. După intervenție, există posibilitatea ca în timp să apară noi fibroame, motiv pentru care este necesară monitorizare medicală periodică.

Poate fibromul uterin să provoace avort spontan?

Da, în unele cazuri, fibromul uterin poate crește riscul de avort spontan, însă acest lucru depinde de dimensiunea, numărul și localizarea fibroamelor. Fibroamele care se dezvoltă în interiorul cavității uterine (submucoase) sau care deformează peretele uterin pot afecta implantarea și dezvoltarea normală a embrionului.

De asemenea, fibroamele pot modifica fluxul sanguin către uter, interfera cu spațiul necesar dezvoltării fătului sau determina contracții uterine premature, toate acestea crescând riscul de avort spontan.Totuși, multe femei cu fibrom uterin duc sarcini normale și sănătoase, mai ales dacă fibroamele sunt mici și nu afectează cavitatea uterină. Monitorizarea atentă de către medicul ginecolog și, dacă este necesar, tratamentul fibromului înainte de concepție pot reduce semnificativ riscurile asociate.

Ce diferențe sunt între fibrom și chist ovarian?

Fibromul este o tumoră solidă a uterului, în timp ce chistul ovarian este o formațiune lichidiană a ovarului. Diagnosticul diferențial se stabilește prin ecografie transvaginală, care permite evaluarea exactă a localizării, dimensiunii și naturii formațiunii.

Referințe:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/uterine-fibroids/symptoms-causes/syc-20354288

2. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9130-uterine-fibroids

3. https://www.nhs.uk/conditions/fibroids/