înapoi la lista
Ag HD
Închide
Informații generale: Ag HD
Virusul hepatitei D este un virus defectiv, care are nevoie pentru replicare si supravietuire de prezenta virusului hepatitei B. Astfel, infectia cu VHD se produce numai la persoanele infectate cu VHB. VHD are un diametru de 35 nm si este alcatuit din:
- genom format din ARN circular monocatenar cu polaritate negativa;
- miez proteic (AgHD) reprezentat de 2 proteine;
- invelis care isi are originea in VHB si care contine toate cele 3 tipuri de proteine AgHBs. Din acest motiv, detectarea Ag HD necesita o tratare a probelor cu detergenti care sa inlature Ag HBs.
Hepatita D prezinta trei tablouri clinice principale, diferite in ceea ce priveste severitatea simptomelor1. Ca o regula, simptomele hepatitei D sunt mult mai severe decat cele observate in infectia cu VHB sau in alte hepatite virale. Depistarea celor trei markeri serologici ai hepatitei D (Ag HD, anti HD IgM si anti-HD totali), dupa detectarea AgHBs, permite diagnosticarea si caracterizarea diferitelor forme de hepatita D:
- coinfectia: cand pacientul este infectat cu VHB si VHD in acelasi timp; in acest caz simptomatologia este in general aceeasi cu cea din hepatita B acuta. In cele mai multe cazuri, se ajunge la o vindecare completa; cronicizarea este rara;
- suprainfectia: cand pacientul s-a infectat cu VHB si ulterior cu VHD. In acest caz boala este mai severa si poate evolua catre o forma fulminanta a hepatitei sau se poate croniciza. Ca o regula, raspunsul anticorpilor la suprainfectie este mai rapid decat in cazul coinfectiei;
- infectia cronica: este mai severa decat hepatita B cronica.
Caile de transmitere ale infectiei VHD sunt parenterale, mai rar sexuale si perinatale1.AgHD este detectabil numai in serul anumitor pacienti si de obicei doar in faza precoce (primele 2 saptamani) a infectiei acute cu VHD. Odata cu aparitia anticorpilor specifici, Ag HD devine nedetectabil in ser, deoarece reactivitatea sa antigenica este mascata de anticorpii endogeni2.
Recomandari pentru determinarea AgHD
- diagnosticul infectiei acute cu VHD;
- monitorizarea infectiei cronice cu VHD1
Pregătire pacient:
nu este necesară
Specimen recoltat: sânge venos
Recipient de recoltare: vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator
Prelucrare necesară după recoltare: se separă serul prin centrifugare
Cantitate necesară: 1 ml ser
Stabilitate probă: serul este stabil o lună refrigerat la 2-8°C
Cauze de respingere a probei: specimen intens hemolizat, lipemic sau care nu a fost păstrat în condiții optime.
Interval de referință:
Index
- <0.9 Negativ
- >=0.9 -<1.1 Echivoc
- >=1.1 Pozitiv
Metodă: ELISA
Vezi tot conținutul
Vezi mai puțin