Informaţii generale Alfa 1 microglobulină în urină
Alfa1 microglobulina este o glicoproteină cu greutate moleculară mică (26 kDa) sintetizată la nivelul ficatului, ce face parte din superfamilia proteinelor lipocalin. În plasmă formează complexe cu IgA. Forma nelegată este filtrată la nivel glomerular şi reabsorbită parţial în tubii proximali, unde este metabolizată.
În condiţii normale, datorită reabsorbţiei tubulare, doar o mică parte se găseşte în urina finală, de aceea, orice creştere a excreţiei urinare a alfa1-microglobulinei indică fie o modificare morfologică, fie una funcţională la nivelul tubului proximal.
Creşterile serice ale alfa 1-microglobulinei sunt asociate cu creşteri ale IgA sau afecţiuni hepatice, nefiind semnificative în depistarea modificărilor tubulo–interstiţiale1;2;3.
Recomandări pentru determinarea de alfa1-microglobulină
- screening-ul tubulopatiilor
- monitorizarea evoluţiei leziunilor sau disfuncţiilor tubulare
- detectarea disfuncţiilor renale cronice asimptomatice
- nefrite interstiţiale
- pielonefrite
- tubulopatii ereditare
- sindrom Fanconi
- gută
- nefropatii induse de medicamente
- boala Wilson
- sindrom Sjőgren
- evaluarea funcţiei renale după transplant4
Pregătire pacient
nu este necesară2.
Specimen recoltat – o probă de urină spontană (preferabil prima urină de dimineaţă)2.
Recipient de recoltare – eprubeta pentru urină2.
Prelucrare necesară după recoltare – nu se adaugă acizi sau conservanţi2; specimenul se centrifughează la temperatura camerei2;3.
Cantitate recoltată – 10 mL2.
Cauze de respingere a probei – specimene congelate2.
Stabilitate probă – 7 zile la 2-8ºC2.
Metodă – nefelometrică2.
Valori de referinţă Alfa 1 microglobulină în urină
< 12 mg/L2.
Interpretarea rezultatelor
Modificări ale excreţiei urinare de alfa1-microglobulină se înregistrează în afecţiuni tubulare, nefrite interstiţiale, pielonefrite, tubulopatii ereditare, intoxicaţii cu metale grele sau expunere la medicamente nefrotoxice.
Glomerulopatiile şi vasculopatiile renale se asociază adesea cu leziuni tubulare determinând creşteri ale concentraţiei urinare de alfa1-microglobulină.
La pacienţii cu
infecţii urinare, prezenţa alfa1-microglobulinei în urină indică o afectare renală (pielonefrita).
O cale alternativă la dozarea alfa1-microglobulinei este determinarea proteinei transportoare a retinolului (RBP), deoarece nu există studii care să demonstreze superioritatea unui test faţă de celălalt3.
Limite şi interferenţe
Rezultatele testului pot fi modificate dacă specimenele conţin particule (celule, cristale etc.) sau au turbiditatea modificată1.
Bibliografie
1. ARUP Laboratories. Test Directory: Alpha-1-Microglobulin, Urine. www.aruplab.com 2015. Ref Type: Internet Communication.
2. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2015. Ref Type: Catalog
3. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Alpha-1-Microglobulin, Random, Urine. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication
4. Lothar Thomas. Urinary Proteins. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 382-399.
