Informaţii generale – Beta-2-microglobulină în urină
Beta2-microglobulina (B2M) este o proteină cu greutate moleculară mică (11,8 kDa) ce constituie lanţul uşor al antigenelor complexului major de histocompatibilitate (HLA) clasa I. Din acest motiv este prezentă în toate celulele nucleate din organism.
La persoanele sănătoase beta2-microglobulina este sintetizată la o rată relativ constantă în timpul proceselor de regenerare celulară, principala sursă fiind limfocitul.
Rinichiul reprezintă calea esenţială de eliminare a B2M, la acest nivel având loc filtrarea glomerulară şi reabsorbţia tubulară. Timpul de înjumătăţire la persoanele sănătoase este de 40 minute. O reducere a filtrării glomerulare determină o creştere exponenţială a concentraţiei serice de B2M; în cazul unor niveluri serice foarte mari se depozitează sub forma de amiloid (acest proces are loc în special la pacienţii care sunt supuşi unei dialize îndelungate).
Producţia de B2M este stimulată de citokine şi se asociază cu infecţii bacteriene, virale şi afecţiuni imune.
Datorită faptului că B2M este excretată la nivel glomerular şi apoi parţial reabsorbită în tubii renali, prin compararea nivelurilor serice ale acestui peptid cu cele urinare, este posibilă determinarea cauzei disfuncţiei renale: glomerulară sau tubulară3.
Recomandări pentru determinarea beta2-microglobulinei in urină
- intoxicaţia cu metale grele: mercur, cadmiu;
- diagnosticul şi monitorizarea afecţiunilor tubulo-glomerulare;
- evaluarea toxicităţii aminoglicozidelor şi ciclosporinelor;
- pielonefrita;
- sindrom Fanconi;
- boala Wilson1.
Pregătire pacient – nu este necesară1.
Specimen recoltat – urină spontană1.
Recipient de recoltare – eprubeta pentru urină1.
Cantitatea recoltată – 5 mL1.
Prelucrare necesară după recoltare – deoarece B2M este instabilă în urina acidă se va adăuga NaOH 1N pentru a obţine un pH de 6-81.
Cauze de respingere a probei: Specimen cu pH acid sau care nu a fost păstrată în condiții optime.
Stabilitate probă – 2 zile la 2-8° C sau 2 luni la -20° C
Metoda – CLIA.
Valori de referinţă – < 0.3 mg/L
Interpretarea rezultatelor
Bibliografie