ECP (proteina cationică a eozinofilelor)

Informaţii generale - ECP (proteina cationică a eozinofilelor)

Proteina cationică a eozinofilelor (ECP) este o proteină eliberată de eozinofile atunci când acestea sunt activate. Eozinofilele sunt celule ale sistemului imun implicate în inflamație, în special în alergii și infecții parazitare. Datorită mobilității crescute, migrează rapid în țesuturile inflamate, unde eliberează mediatori din granulele proprii, inclusiv proteinele cationice, dar și citokine și chemokine, contribuind la dezvoltarea și amplificarea răspunsului inflamator și imun.

Proteinele cationice din granulele eozinofilelor au fost mult studiate datorită abundenţei lor şi capacitaţii lor de a exercita efecte multiple asupra celulelor gazdei şi ţintelor microbiene2.

ECP are o masă moleculară cuprinsă între 16 şi 21 kDa, fiind exprimată în eozinofilele umane într-o cantitate de 15pg/celulă. În interiorul granulelor ECP este localizată la nivelul matricei din jurul porţiunii core.

ECP este o proteină cationică cu activitate ribonucleazică care participă la răspunsul imun prin efecte citotoxice asupra paraziților, activitate antimicrobiană și modularea proceselor inflamatorii. Efectele sale biologice sunt atribuite atât activității enzimatice, cât și capacității de a altera integritatea membranelor celulare ale celulelor țintă.

Niveluri crescute de ECP au fost detectate în ser, spută şi secreţii nazale la pacienţii cu reacţii alergice de fază tardivă (la 6-24 ore de la expunerea la alergen), cum sunt cele întâlnite în astm bronșic alergic, rinită alergică sau dermatită atopică, când infiltrarea și activarea eozinofilelor predomină în zona reactivă.

ECP este un marker al activării eozinofilelor și al inflamației alergice, reflectând mai bine decât IgE procesul inflamator în alergie. Valorile crescute se corelează cu activitatea bolii și cu severitatea atopiei.

Acest parametru de laborator este util pentru evaluarea şi monitorizarea răspunsului la terapie în astmul bronsic şi dermatita atopică.

Pacienţii cu astm care asociază inflamaţie eozinofilică (alergică) prezintă niveluri crescute de ECP în ser şi în alte fluide biologice, cum sunt lavajul bronhoalveolar şi sputa indusă. Valoarea ECP serică constituie un marker obiectiv pentru evaluarea inflamaţiei alergice în astm.

Tratamentul în astmul bronşic are drept scop reducerea inflamaţiei cronice şi persistente a căilor aeriene și astfel, determinarea ECP poate fi utilă în monitorizarea răspunsului la tratament.

Recomandări de testare

• copii cu simptomatologie obstructivă pentru diagnosticul diferenţial între astmul bronşic şi bronșita obstructivă recidivantă;
• diagnosticul diferenţial între afecţiuni alergice şi non-alergice;
• monitorizarea evoluţiei în astmul bronșic şi dermatita atopică;
• evaluarea eficienţei tratamentului antiinflamator şi a complianţei pacienţilor la tratament.

Pregătire pacient 

nu este necesară.

Specimen recoltat – sânge venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator.

Cantitate recoltată – minimum 1 mL ser.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian; probe care nu au sosit la laborator congelate.

Prelucrare necesară după recoltare – după formarea completă a coagulului, serul se separă prin centrifugare cât mai curând posibil, iar proba va fi imediat congelată la -20°C; probele recoltate în afara punctelor de recoltare ale laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate.

Stabilitate probă – serul este stabil 1 lună la -20°C; nu decongelaţi/recongelaţi.

Metodă – imunoenzimatică cu detecţie fluorimetrică (FEIA).

Valori de referinţă ECP (proteina cationică a eozinofilelor)

 <13.3 μg/L.

Interpretarea rezultatelor

Un nivel crescut de ECP indică un proces inflamator activ și se corelează cu activitatea bolii pentru pacienţii cu astm. Evoluţia clinică favorabilă este asociată cu scăderea nivelului de ECP, în timp ce exacerbarea bolii atopice este precedată adesea de creşterea concentraţiei de ECP în ser.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. Ref Type: Catalog.

2. Peter Weller. Eosinophils and eosinophilia. In Clinical Immunology. Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 363-364.

3. Redwan Moqbel, Paige Lacy, Darryl J Adamko, Solomon O Odemuywa. Biology Of Eosinophils. In Middleton’s Allergy, Seventh Edition., Mosby Elsevier, 2009, 302.

4. Robert G Hamilton. Assessment of human allergic diseases. In Clinical Immunology. Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 1480.