înapoi la lista
f1 Albus de ou, IgE specific
Inchide
Informații generale: f1 Albus de ou, IgE specific
Albușul de ou reprezintă principala sursă de alergeni din ou și este implicat în majoritatea reacțiilor alergice la acest aliment, în special la sugari și copii mici. Alergia la ou afectează aproximativ 0,5–2,5% dintre copii, în timp ce prevalența la adulți este sub 0,25%, deoarece majoritatea pacienților pediatrici dezvoltă toleranță în cursul copilăriei.
Albușul conține peste 20 de proteine, dintre care cele mai relevante din punct de vedere alergologic sunt ovomucoidul (Gal d1), ovalbumina (Gal d2), ovotransferina sau conalbumina (Gal d3) și lizozimul (Gal d4). Dintre acestea, ovomucoidul este cel mai stabil la căldură și digestie și este asociat cu persistența alergiei, în timp ce ovalbumina și conalbumina sunt mai termolabile și implicate frecvent în reacțiile la ou crud sau insuficient preparat termic. În ansamblu, proteinele din albuș sunt mai alergenice decât cele din gălbenuș.
Manifestările clinice apar, de regulă, în minute până la câteva ore după ingestie și includ urticarie, angioedem, prurit, dureri abdominale, vărsături, diaree, rinoree, wheezing sau dificultăți respiratorii. În forme severe poate surveni anafilaxia, caracterizată prin hipotensiune și edem laringian cu risc vital. Unele cazuri pot prezenta manifestări întârziate, precum exacerbarea dermatitei atopice sau simptome digestive persistente.
Diagnosticul alergiei la albuș se bazează pe corelarea istoricului clinic cu investigațiile alergologice, care includ testarea prick cutanată, determinarea IgE specific din ser și, în situații selectate, testul de provocare orală efectuat sub supraveghere medicală strictă. Nivelurile crescute de IgE specific pentru albuș sunt asociate cu un risc mai mare de persistență a alergiei, în timp ce scăderea progresivă a acestora poate indica dezvoltarea toleranței.
Determinarea IgE specific pentru albuș și componentele sale moleculare contribuie la evaluarea riscului clinic și estimarea probabilității de reacție la diferite forme de preparare ale oului. Testarea este utilă și în monitorizarea evoluției alergiei în timp și în luarea deciziilor privind introducerea controlată a oului în alimentație. Poate exista reactivitate încrucișată cu ouăle altor păsări, precum curcanul, rața sau gâsca. Vaccinurile care conțin urme de proteină de ou, precum vaccinurile antigripale sau MMR, sunt considerate sigure la copiii cu alergie la ou, conform ghidurilor actuale.
Pregătirea pacientului:
nu este necesară respectarea condițiilor à jeun (pe nemâncate), nu e necesară întreruperea tratamentului cu antihistaminice.
Recipient de recoltare: vacutainer fără anticoagulant, cu/ fără gel separator
Specimen recoltat: sânge venos
Cantitate necesară: 1 mL ser
Cauze de respingere a probei: ser intens hemolizat,lipemic sau puternic contaminat bacterian
Stabilitate probă: serul este stabil 7 zile refrigerat la 2-8°C, termen îndelungat la – 20°C. A se evita congelarea și decongelarea repetată.
Metodă: FEIA
| Clasă | Unitate măsură kUA/L | Interpretare |
| 0 | <0.1 | Absent sau nedetectabil |
| echivoc | 0.1-0.34 | Foarte scăzut |
| I | 0.35-0.7 | Scăzut |
| II | 0.70-3.5 | Moderat |
| III | 3.51-17.5 | Ridicat |
| IV | 17.51-50 | Foarte ridicat |
| V | 50.01-100 | |
| VI | ≥100 |
Vezi tot conținutul
Vezi mai puțin
