Alergiile alimentare sunt reacții ale sistemului imunitar, de tip imediat, care pot afecta mai multe organe. Aceste reacții sunt rezultatul unui mecanism imunologic mediat de anticorpi, care determină eliberarea unor mediatori inflamatori, precum histamina și leucotrienele. În unele cazuri, reacțiile alergice alimentare pot evolua sever, putând pune viața în pericol, prin apariția anafilaxiei.1.

Alergiile alimentare constituie o problemă majoră de sănătate, acestea având la bază un mecanism imunologic bine definit. Sunt descrise trei categorii de reacții imunologice induse de alimente:

  • mediate prin anticorpi IgE;
  • non-IgE mediate (reacții imune mediate celular prin limfocite T);
  • mixte, în care sunt implicate atât mecanisme mediate IgE, cât și non-IgE.

Hipersensibilitatea alimentară a înregistrat o creștere substanţială în ultimii 20 de ani. Frecvenţa lor în populaţia europeană variază între 8 şi 18%. Alergia alimentară clasică este o reacție de tip I, mediată de anticorpi IgE specifici. Totuși, în special la adulți, apar și reacții imunologice care nu sunt IgE-dependente, acestea putând reprezenta, conform unor studii, până la 50% dintre cazuri. Reacțiile de tip întârziat (hipersensibilitate de tip IV) sunt mai frecvent întâlnite la adulți. O astfel de reacție poate fi suspectată în următoarele situații:

• reacția apare la 24–48 de ore după ingestia alimentului și poate persista mai multe zile;
• tabloul clinic include predominant manifestări cutanate eczematoase, tulburări gastrointestinale, migrene, mialgii și artralgii.

Intoleranța alimentară poate determina simptome asemănătoare celor din alergia alimentară, ceea ce duce frecvent la confuzii. Persoanele cu intoleranță alimentară pot consuma, de obicei, cantități mici din alimentul respectiv fără apariția simptomelor, acestea fiind dependente de doză. Spre deosebire de alergia alimentară, intoleranța alimentară este o reacție non-imunologică, determinată în principal de mecanisme digestive, și nu implică un răspuns al sistemului imunitar.

Deși unele simptome pot fi similare, alergiile alimentare sunt diferite de intoleranțele alimentare și de alte reacții adverse la alimente, care nu implică mecanisme imunologice.

În cea din urmă categorie se încadrează spre exemplu:

  • Afecțiuni metabolice, cum ar fi intoleranța la lactoză (deficit de enzime) sau malabsorbția carbohidraților (inclusiv fructoză, polioli, zaharoză).
  • Reacții farmacologice (sensibilitate chimică) la componentele alimentare, cum ar fi cofeina, glutamatul monosodic (MSG) și alte substanțe chimice alimentare naturale (salicilați și amine).
  • Reacțiile adverse la conservanții artificiali, cum ar fi sulfiții (utilizați adesea în fructele uscate) și benzoații (utilizați frecvent în băuturile răcoritoare). Acești aditivi pot declanșa simptome, inclusiv exacerbări ale astmului, la persoanele sensibile, prin mecanisme non-imunologice

Top alimente care cauzează intoleranțe sau alergii alimentare

Există o serie de alimente frecvent implicate atât în alergii alimentare, cât și în intoleranțe alimentare, prin mecanisme diferite:

  • Laptele de vacă – poate determina alergie la proteinele din laptele de vacă (reacție imunologică, frecventă la copii), dar și intoleranță la lactoză, determinată de deficitul enzimei necesare digestiei lactozei.
  • Ouăle – reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de alergie alimentară, în special la copii; reacțiile sunt declanșate în principal de proteinele din albuș.
  • Arahidele – pot provoca reacții alergice severe, inclusiv anafilaxie, chiar și în cantități foarte mici.
  • Fructele cu coajă lemnoasă (migdale, caju, alune de pădure) – sunt frecvent implicate în alergii persistente la adulți, adesea asociate cu reacții severe.
  • Peștele – alergia la pește este, de obicei, persistentă și poate apărea la orice vârstă
  • Fructele de mare (creveți, crabi, scoici) – reprezintă o cauză frecventă de alergie alimentară la adulți.
  • Grâul – poate determina alergie la grâu, care trebuie diferențiată de boala celiacă, o afecțiune autoimună indusă de gluten
  • Soia – poate fi implicată în alergii alimentare, mai ales în copilărie.
  • Susanul – din ce în ce mai recunoscut ca alergen major, inclus pe listele oficiale de alergeni în multe țări.

Simptomatologie  - Alergii alimentare vs. Intoleranțe alimentare

Alergii alimentare

Simptomele alergiilor alimentare apar, de obicei, rapid, în câteva minute până la maximum 1–2 ore după ingestia alimentului și pot varia de la forme ușoare la reacții severe.

Cele mai frecvente manifestări includ:

• urticarie (erupție cutanată pruriginoasă);

• angioedem (edem al feței, buzelor, pleoapelor sau limbii);

• prurit oral sau faringian;

• dificultăți la înghițire (disfagie);

• respirație șuierătoare (wheezing) sau dificultăți respiratorii;

• amețeală sau senzație de leșin;

• greață, vărsături, dureri abdominale, diaree;

• simptome similare febrei fânului: strănut, rinoree sau senzația de mâncărime a ochilor – (conjunctivita alergică)2.

În cazuri severe, poate apărea anafilaxia, o reacție sistemică care pune viața în pericol și necesită intervenție medicală de urgență imediată.

În intoleranța alimentară simptomele  apar mai frecvent la nivel digestiv și includ:

• balonare și meteorism abdominal;
• crampe abdominale;
• diaree sau, mai rar, constipație;
• greață;
• disconfort abdominal.

Intoleranţa la lactoză, cea mai frecventă formă de intoleranță alimentară, este determinată de deficitul enzimei lactază, responsabilă de digestia lactozei. Se estimează că până la 75% din populația globală prezintă un grad variabil de deficit de lactază, însă nu toate persoanele dezvoltă simptome. Afecțiunea se manifestă clinic prin simptome gastrointestinale apărute după consumul de lapte și produse lactate.

În absența digestiei adecvate, lactoza nedigerată ajunge în intestinul gros, unde este fermentată de flora bacteriană, ducând la producerea de gaze și la creșterea presiunii osmotice, ceea ce determină simptome precum balonare, flatulență și diaree.

Malabsorbția fructozei este o intoleranță alimentară frecventă, determinată de absorbția deficitară a fructozei la nivel intestinal. Aceasta se manifestă în principal prin balonare, flatulență, dureri abdominale și diaree, fără a determina tulburări metabolice severe.

Această afecțiune trebuie diferențiată de intoleranța ereditară la fructoză, o boală genetică rară (aproximativ 1 caz la 20.000 de nașteri), caracterizată prin deficit enzimatic și reacții severe, inclusiv hipoglicemie, vărsături și afectare hepatică, apărute la scurt timp după ingestia de fructoză sau zaharuri înrudite (sucroză, sorbitol).

Sensibilitatea la gluten non-celiacă este o condiție în care apar simptome după consumul de gluten, în absența bolii celiace sau a alergiei la grâu. Mecanismul acesteia nu este pe deplin elucidat, iar simptomele sunt în principal digestive (balonare, disconfort abdominal), putând fi însoțite de manifestări nespecifice.

Prevalența exactă rămâne incertă, unele estimări sugerând că ar putea fi mai frecventă decât boala celiacă, însă datele disponibile nu sunt concludente

Care este diferența dintre alergia alimentară și intoleranța alimentară?

Alergiile alimentare pot fi declanșate chiar și de o cantitate mică de alimente și apar, de regulă, de fiecare dată când alimentul declanșator este consumat. Managementul alergiilor alimentare presupune evitarea completă a alimentelor declanșatoare.

Intoleranța alimentară este, de regulă, dependentă de cantitatea alimentului ingerat. Persoanele afectate pot tolera cantități mici fără apariția simptomelor, însă acestea pot apărea atunci când cantitatea consumată este mai mare sau când alimentul este consumat frecvent. De exemplu, o persoană cu intoleranță la lactoză poate consuma lapte în cafea sau o cantitate mică de lapte, dar poate dezvolta simptome digestive dacă consumă cantități mai mari.

Alergiile alimentare și intoleranțele alimentare trebuie diferențiate și de toxiinfecțiile alimentare, care sunt, în general, cauzate de consumul unor alimente contaminate sau alterate.

Teste pentru depistarea alergiilor alimentare

Diagnosticul alergiei alimentare se stabilește pe baza corelării dintre istoricul clinic și rezultatele testelor alergologice.

În prima etapă, pot fi utilizate testele cutanate de tip prick, care constau în aplicarea pe piele a unor extracte alergenice standardizate, urmată de evaluarea reacției locale (apariția unei papule și a eritemului).

De asemenea, pot fi determinați anticorpii IgE specifici din sânge. Este important de menționat că prezența IgE specifice indică sensibilizare, dar nu confirmă întotdeauna existența unei alergii clinice, motiv pentru care rezultatele trebuie interpretate în contextul simptomatologiei.

Determinarea anticorpilor IgE specifici se poate face atât pentru alergeni individuali (ex: cacao, lapte de vacă, albuș de ou), cât şi pentru un amestec de alergeni - amestec de alergeni alimentari obişnuiţi (f13 Arahide, f17 Alune, f31 Morcov, f35 Cartof, f4 Grâu, f79 Gluten, f9 Orez, f14 Soia, f1 Albuș de ou, f75 Gălbenuş, f2 Lapte de vacă, f76 Alfa-lactalbumina, f77 Beta-lactoglobulina, f78 Cazeina, f300 Lapte de capră, e204 Albumina serică bovină, f3 Peşte (cod).

În laboratorul Synevo se mai pot efectua:

Adaugă în coș

Adaugă în coș

Panel alergeni alimentari
Preț: 407.00 lei

Adaugă în coș

Panelurile sau profilurile de alergeni oferă o abordare mai cuprinzătoare și eficientă în diagnosticarea alergiilor, permițând evaluarea simultană a sensibilizării pacientului la mai mulți alergeni comuni, reducând astfel timpul și costurile asociate efectuării mai multor teste individuale.

Testele de alergologie moleculară (component-resolved diagnostics – CRD) reprezintă o metodă avansată de evaluare, utilizată ca etapă complementară în diagnosticul alergologic. Acestea oferă o sensibilitate și o specificitate mai mare comparativ cu testele bazate pe extracte, permițând identificarea componentelor alergene individuale implicate în reacția alergică.

Panelul multiplex ALEX – Allergy Explorer poate furniza informații utile privind riscul de reacții alergice sistemice și posibilele reactivități încrucișate, contribuind la o evaluare mai precisă și la o mai bună stratificare a pacienților.

Testul de degranulare a bazofilelor (BDT) este o investigație funcțională utilizată ca metodă complementară în diagnosticul alergiilor alimentare, în special în cazurile în care testarea IgE specifice nu oferă un rezultat concludent. Testul evaluează răspunsul bazofilelor izolate din sângele pacientului la stimularea cu extracte alergenice, prin măsurarea mediatorilor eliberați. Prezența unei eliberări semnificative de mediatori față de controlul negativ indică sensibilizarea la alergenul testat. Rezultatele trebuie interpretate însă, în context clinic, de către medicul specialist.

Testul de transformare limfoblastică (LTT) este o investigație utilizată pentru evaluarea sensibilizărilor de tip IV (întârziat, mediat celular), în special atunci când testarea IgE specifice nu identifică alergenul implicat. Testul măsoară proliferarea limfocitelor T din sângele pacientului în prezența alergenului suspect, oferind informații despre răspunsul imun celular. Nu este recomandat ca investigație de primă intenție și rezultatele trebuie interpretate cu prudență, în context clinic, de către medicul specialist.

Teste pentru depistarea intoleranțelor alimentare

Diagnosticul intoleranțelor alimentare poate fi dificil și necesită o abordare sistematică, bazată în principal pe corelarea simptomelor cu alimentația. O metodă frecvent utilizată este cea a jurnalului alimentar, în care pacientul notează alimentele consumate și simptomele apărute. Această abordare poate ajuta la identificarea unei relații între ingestia anumitor alimente și apariția manifestărilor digestive.

Ca exemplu, un pacient care a notat alimentația consumată timp de o lună, a observat că a avut simptome doar în zilele în care a mâncat brânză, acest aliment fiind o posibilă cauză a disconfortului său.

De asemenea, poate fi recomandată dieta de eliminare, care presupune excluderea temporară a alimentelor suspecte, urmată de reintroducerea lor treptată, pentru a observa dacă simptomele reapar.

În cadrul laboratorului Synevo pot fi efectuate anumite teste specifice, în funcție de suspiciunea clinică. De exemplu, pot fi utilizate teste genetice pentru evaluarea intoleranței la lactoză sau pentru intoleranța ereditară la fructoză.

În ceea ce privește glutenul, reacțiile asociate acestuia pot avea mecanisme diferite și includ afecțiuni precum boala celiacă sau sensibilitatea la gluten non-celiacă.

În ambele cazuri, atât în suspiciunea de alergie alimentară, cât și în cazul unei intoleranțe alimentare, este necesară evaluarea și monitorizarea de către medicul specialist. Dieta și tratamentul trebuie să fie sub strictă observație medicală, iar dacă există alimente care pot declanșa acest tip de reacții, acestea să fie evitate.

Ascultă sfatul specialistului!

Urmărește episodul Dr. Podcast despre Alergii alimentare vs. intoleranțe, alături de Conf. Dr. Camelia Berghea - Medic primar Alergologie și Imunologie clinică, Spital Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie”.



Referințe:

  1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/food-allergy/expert-answers/food-allergy/faq-20058538
  2. https://www.nhs.uk/conditions/food-allergy/symptoms/
  3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/10009-food-problems-is-it-an-allergy-or-intolerance
  4. https://www.safefood.net/allergens/definitions