înapoi la lista
Mercur în sânge
Informaţii generale - Mercur in sange
Mercurul este un metal fluid alb-argintiu întâlnit atat în rocile vulcanice şi sedimentare, cât şi sub forma minereului cinabar (sulfid de mercur). Este neesenţial pentru procesele biologice şi toxic pentru toate organismele. Mercurul şi compuşii săi au numeroase aplicaţii industriale: contoare electrice, termometre, aditivi, conservanţi antimicrobieni in vopsele, cosmetice şi produse farmaceutice2.
In mod obişnuit mercurul în forma organică nu este întâlnit în mediul industrial. Intoxicaţia acută sau cronică cu mercur afectează rinichii, SNC şi tractul gastrointestinal.
Triada simptomatică în intoxicaţia cu mercur este următoarea: disfuncţii articulare, perturbarea activităţii musculare şi îngustarea câmpului vizual. Expunerea cronică la formele metalice şi anorganice ale mercurului determină nervozitate, tremor şi iritaţia mucoaselor. Intoxicaţia cu mercur anorganic este asociată în principal cu efecte periferice: gastroenterita şi nefrita tubulară, pe când expunerea la compuşii organici afectează în principal SNC, fiind posibile leziuni severe şi ireversibile.
Intoxicaţia cronică cu mercur anorganic este o boală profesională ce afectează în special minerii şi muncitorii din topitorii. Cea mai obişnuită sursă neindustrială de intoxicaţie cu mercur este consumul de peşte contaminat cu metil-mercur4.
Recomandări pentru determinarea mercurului
- mercurul în sânge: cel mai bun test pentru diagnosticul intoxicaţiei cu mercur organic (această formă de mercur este localizată în principal în eritrocite);
- mercurul în urină: monitorizarea expunerii la mercur (în special forma anorganică)4.
Pregătire pacient – pentru evaluarea expunerii profesionale, momentul optim al recoltării probelor de sânge este la încheierea schimbului, la sfârşitul săptămânii de lucru; probele de urină vor fi recoltate înainte de intrarea în schimb4.
Specimen recoltat – 1) sânge venos;
Cauze de respingere a probei – specimen coagulat, lipemic, icteric3;4.
Recipient de recoltare – vacutainer pentru metale care conţine K2 EDTA 6ml (albastru închis) (ref 368381).
Cantitatea recoltată – 1) cât permite vacuumul;
Prelucrare necesară după recoltare – nu este necesară3.
Stabilitate probă – două săptămâni la 2-8°C.
Metoda – plasma cuplată inductiv cu spectrometrie de masă (ICP/MS)3.
Valori de referinţă Mercurul în sânge3
< 10 μg/L.
Expunere profesionala < 15 μg/l;
LBT = 50 μg/L; (LBT = limita biologică tolerabilă)
Factor de conversie4: μg/L x 0.005 = μmol/L;μmol/L x 200= μg/L.
Interpretarea rezultatelorDiferitele forme de mercur au efecte adverse specifice asupra organismului. Susceptibilitatea la efectele mercurului este influențată de o serie de factori individuali. Tabelul de mai jos sumarizează efectele expunerii la mercur funcție de forma acestuia, durata și intensitatea expunerii, precum și funcție de calea de expunere.
Forma de mercur (Hg)
Concentrația în sânge (Hg)
Efecte toxice
Metilmercur
< 10 μg/L în sânge
Fără reacții adverse aparente
Valorile normale în populația adultă.
50 - 100 μg/L în sânge
Simptome auto-raportate, nespecifice: stare generală de rău, slăbiciune, alterarea funcțiilor cognitive.
La copii: deteriorarea progresivă a rezultatelor la teste cognitive, corelată cu valorile sanguine ale mercurului.
100 - 200 μg/L în sânge
Parestezii (modificări senzoriale, prevalență scăzută)
Modificări de câmp vizual
Scăderea avcuității auditive
Ataxia (pierderea controlului voluntar al activității musculare)
≥ 200 μg/L în sânge
Creșterea prevalenței și intensității efectelor descrise anterior.
La copii, prin expunere maternă – deficit în dezvoltare; retard mental, surditate și cecitate la expunerea la concentrații sanguine și mai mari.
Bibliografie
Vezi tot conținutul
Vezi mai puțin
