Informatii generale Mycoplasma pneumoniae-Anticorpi IgG, IgM
Mycoplasmele constituie un grup particular de bacterii din clasa Mollicutes caracterizate prin dimensiuni foarte mici si absenta peretului celular. Aceasta clasa cuprinde patru ordine care la randul lor contin cinci familii, insa doar familia Mycoplasmataceae cu genurile Mycoplasma si Ureaplasma prezinta interes medical.
Mycoplasmele fac parte din flora obisnuita a mucoaselor orofaringiene, vaginale si uretrale. Pe langa microorganismele care sunt considerate comensale si altele cu implicare incerta in producerea unor boli exista si mycoplasme a caror patogenicitate este bine stabilita: Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum si Mycoplasma hominis1.
Mycoplasma pneumoniae constituie un agent patogen implicat frecvent in pneumonia comunitara caracterizata, in majoritatea cazurilor, printr-un debut insidios, atipic4. Frecventa infectiilor respiratorii manifeste, variaza in functie de conjunctura epidemica, de la 3-10% pana la 80%2. Epidemiile survin cel mai adesea in unitățile de învățământ, spitale, centre de îngrijire pe termen lung sau unitati militare la intervale de 4-8 ani, in special la sfarsitul verii si toamna.
Rata cea mai mare de infectii cu M. pneumoniae este inregistrata la copiii de varsta scolara si adultii tineri. Pneumonia apare cel mai adesea la grupa de varsta 15-19 ani. Infectia poate sa apara si la copiii sub 5 ani insa in majoritatea cazurilor este asimptomatica sau produce o afectiune usoara cu coriza si wheezing. La adult se pot produce frecvent reinfectii3.
M. pneumoniae colonizeaza mucoasa tractului respirator; atasarea de celulele mucoasei, sustragerea de la procesul de fagocitoza si modularea sistemului imun sunt elemente esentiale pentru initierea bolii1. Patogenicitatea mycoplasmei a fost asociata cu activarea mediatorilor inflamatiei, cum ar fi citokinele5.
Cea mai frecventa manifestare clinica este traheobronsita; pneumonia, care se dezvolta la aproximativ o treime din persoanele infectate, debuteaza lent in 2-3 saptamani de la expunere, cu febra, cefalee, faringita, tuse persistenta neproductiva. In absenta tratamentului antibiotic febra se remite in 2-14 zile, insa tusea, starea generala modificata si anomaliile radiologice persista 2-6 saptamani. Intr-un procent redus de cazuri, pneumonia este suficient de severa pentru a determina spitalizarea pacientilor; acestia pot prezenta complicatii severe cum ar fi: abces pulmonar, pleurezie, infectii bacteriene secundare, bronsiectazii sau recaderi ale bolii1;3;5
Au fost descrise frecvent manifestari extrapulmonare ale infectiei cu Mycoplasma pneumoniae, ce pot afecta orice organ. Totusi, din cauza prevalentei mari a infectiei in populatie, este posibil ca multe din evenimentele raportate sa constituie doar o asociere intamplatoare cu pneumonia. Printre manifestarile extrapulmonare se numara: eruptii cutanate tranzitorii, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Raynaud, complicatii cardiace (aritmii, modificari EKG – tulburari de conducere, insuficienta cardiaca congestiva), neurologice (encefalita, meningita aseptica, meningo-encefalita, mielita transversa, disfunctie de trunchi cerebral, sindrom Guillain-Barré, neuropatii periferice, vasculita SNC), musculo-scheletale (poliatralgii, artrita), renale, hematologice (cazuri rare de anemie aplastica)6
Testele imunoenzimatice sau cele care folosesc coloratie imunofluorescenta utilizate pentru detectia M. Pneumoniae sunt insuficient de sensibile pentru depistarea patogenului si din acest motiv, diagnosticul de laborator al infectiei se face prin teste serologice sau teste moleculare (PCR din secretii respiratorii)1;2.
Determinarea anticorpilor specifici IgG, IgM faciliteaza diagnosticul serologic al infectiei, insa testele serologice pentru Mycoplasma pneumoniae au mai multe dezavantaje, deoarece sinteza anticorpilor IgM durează aproximativ o săptămână, iar răspunsul IgM poate fi variabil la adulți sau scăzut la persoanele imunodeprimate.
Confirmarea bolii se stabileste pe evidentierea unei creșteri de 4 ori a titrului de anticorpi IgG la examinarea a 2 probe recoltate la un interval de 2-3 saptamani, oferind insa utilitate clinică doar pentru diagnosticul retrospectiv de boala.
Testul PCR oferă o opțiune rapidă și sensibilă pentru detectarea ADN-ului Mycoplasmei pneumoniae din secretii respiratorii (lichid obtinut prin spalatura bronsica sau lavaj bronho-alveolar, aspirat traheal sau bronsic, sputa) si permite diagnosticul infecției acute sau curente6.
Pregatire pacient
Testul nu necesita o pregatire prealabila4.
Specimen recoltat – sange venos4.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separă serul prin centrifugare4.
Volum proba – minim 2 mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)4.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, lipemic, sau care nu a fost păstrat în condiții optime4.
Stabilitate proba – timp de 8 zile la 2-8°C, timp îndelungat la -20°C4.
Metoda – chemiluminiscenta (CLIA)4.
Valori de referinţă Mycoplasma pneumoniae-Anticorpi IgG, IgM
Mycoplasma pneumoniae IgG:
<10 Negativ AU/ml
≥ 10 Pozitiv AU/ml
Mycoplasma pneumoniae IgM:
< 10 Negativ
≥ 10 Pozitiv
Interpretarea rezultatelor combinate IgG si IgM
Este sumarizata in tabelul de mai jos5; 6
|
|
Mycoplasma IgG
|
Mycoplasma IgM
|
Interpretare
|
|
|
Negativ
|
Negativ |
Status serologic negativ. Un rezultat negativ indică, în general, faptul că pacientul nu a fost infectat, insa infecția acută nu poate fi exclusă, deoarece nivelurile de anticorpi pot fi sub limita de detectie.
In cazul suspiciunii clinice de infectie se recomanda retestarea dupa 2-4 saptamani. |
|
|
Pozitiv
|
Pozitiv
|
Suspiciune de infectie curenta sau in antecedente. Se recomanda retestare peste 2-4 saptamani pentru monitorizarea evolutiei titrului de anticorpi. |
|
|
Pozitiv
|
Negativ
|
Seroprevalenta (infectie in antecedente).
Se recomanda retestare peste 2-4 saptamani, deoarece in cazuri foarte rare poate fi vorba de o infectie primara fara dezvoltarea anticorpilor de tip IgM.
|
|
|
Negativ
|
Pozitiv
|
Suspiciune de infectie curenta.
|
Bibliografie
1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Cell Wall-Deficient Bacteria: Mycoplasma and Ureaplasma. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002; 47: 525-529
2. Dumitru Buiuc. Identificarea micoplasmelor si ureaplasmelor. In Tratat de Microbiologie Clinica. Dumitru Buiuc, Marian Negut, Ed. Medicala, Romania, 2 ed. 2008, 928-929
3. Gail L. Woods, David H. Walker. Chlamydial, Ricketsial, and Mycoplasmal infections. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods- Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 1010, 1011
4. Michael J. Bono. Pneumonia, Mycoplasma. emedicine.medscape.com, 2010. Reference Type: Internet Communication.
5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2024. Ref Type: Catalog
6. Mayo clinic laboratories: Mycoplasma pneumoniae Antibodies, IgG and IgM, Serum
https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/48394#Clinical-and-Interpretive
