Neisseria gonorrhoeae ADN (cervix/uretră)

Informații generale

Gonoreea este o infecție produsă de bacteria Neisseria gonorrhoeae și este o boală cu transmitere sexuală frecventă. La femei, multe infecții sunt asimptomatice, iar prevalența reală a gonoreei este probabil mult mai mare decât cea raportată. Bacteria provoacă infecții genito-urinale la femei și bărbați și poate fi asociată cu disurie, precum și cu secreții vaginale, uretrale și/sau rectale^1,2.

Neisseria gonorrhoeae induce infecție localizată la locul de inoculare, de obicei uretra, colul uterin, faringe sau anus la adulți și conjunctiva oculară sau faringele,la nou-născuți. Agentul patogen Neisseria gonorrhoeae infectează exclusiv omul și se manifestă cel mai frecvent ca uretrita la bărbați și cervicita la femei. Pentru a supraviețui, aceste bacterii trebuie să infecteze o gazdă și nu pot supraviețui în afara acesteia.

Infecțiile urogenitale gonoreice nediagnosticate și/sau netratate pot ascensiona la nivelul tractului urogenital superior și pot provoca o serie de complicații grave, cum ar fi endometrita, boala inflamatorie pelvină, infertilitatea, cel mai frecvent, dar nu exclusiv, la femei, fiind implicată chiar și în mortalitate, punând viața în pericol prin favorizarea sarcinilor ectopice^3-5.

Complicațiile potențiale includ boala inflamatorie pelvină la femei și epididimita și prostatita gonococică, la bărbați. Pot apărea și bacteriemie gonococică, faringită și artrită. Infecția la bărbați este de obicei asociată cu simptome care determina nevoia unei evaluări clinice. Având în vedere riscul de infecție asimptomatică la femei, screening-ul este recomandat pentru cele cu risc crescut, de exemplu, femeile cu gonoree anterioară sau alte infecții cu transmitere sexuală, utilizarea inconsecventă a prezervativului, parteneri sexuali noi sau multipli și femeile din anumite grupuri demografice, cum ar fi cele în comunitățile cu prevalență ridicată a infecțiilor cu transmitere sexuală^1,3.

Cultura bacteriană de rutină a fost considerată anterior testul standardul de aur pentru diagnosticul infecției cu Neisseria gonorrhoeae. Cu toate acestea, bacteriile sunt labile in vitro, prin urmare, sunt necesare condiții adecvate de colectare, transport și procesare a specimenelor pentru a menține viabilitatea organismului. În comparație, testele moleculare oferă o sensibilitate și specificitate superioare și este acum metoda recomandată pentru diagnostic în majoritatea cazurilor^2,6.

Identificarea precoce a agentului patologic a infecției le permite partenerilor sexuali să înceapă un tratament cât mai curând posibil și reduce riscul de răspândire a bolii. Tratamentul prompt reduce riscul de complicații la femei².

Recomandări pentru determinarea Neisseria gonorrhoeae ADN (cervix/uretră)

• Ajută la diagnosticarea infecțiilor cu Neisseria gonorrhoeae⁷

Pregătire pacient – Recoltarea probelor se face în cabinetul ginecologic de către medic⁷.

Specimen recoltat – secreție din cervix/uretră⁷

Recipient de recoltare – tampon steril⁷

Cauze de respingere a probei

• Specimen colectat, depozitat și transportat neconform⁷

Metodă – amplificarea acizilor nucleici⁷

Interpretare rezultat – pozitiv/negativ⁷

Limitări și interferențe⁷

Colectarea corectă și manipularea adecvată a probelor, sunt necesare pentru performanța optimă a testului. Rezultatele trebuie interpretate împreună cu alte informații de laborator și clinice.

Un rezultat negativ al testului nu exclude posibilitatea infecției. Colectarea necorespunzătoare a probei, terapia antibiotică concomitentă, prezența inhibitorilor sau un număr redus de organisme în probă (sub limita de detecție a testului) pot cauza rezultate fals negative.

Bibliografie

1. Springer C, Salen P. Gonorrhea. [Updated 2021 Apr 26]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2022 Jan-. Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558903/ (Accesat la data de 09.04.2022)
2. Meyer, T., & Buder, S. (2020). The Laboratory Diagnosis of Neisseria gonorrhoeae: Current Testing and Future Demands. Pathogens (Basel, Switzerland), 9(2), 91. https://doi.org/10.3390/pathogens9020091
3. Chan, P. A., Robinette, A., Montgomery, M., Almonte, A., Cu-Uvin, S., Lonks, J. R., Chapin, K. C., Kojic, E. M., & Hardy, E. J. (2016). Extragenital Infections Caused by Chlamydia trachomatis and Neisseria gonorrhoeae: A Review of the Literature. Infectious diseases in obstetrics and gynecology, 2016, 5758387. https://doi.org/10.1155/2016/5758387
4. Bamberger, D. M., Graham, G., Dennis, L., & Gerkovich, M. M. (2019). Extragenital Gonorrhea and Chlamydia Among Men and Women According to Type of Sexual Exposure. Sexually transmitted diseases, 46(5), 329–334. https://doi.org/10.1097/OLQ.0000000000000967
5. Reekie, J., Donovan, B., Guy, R., Hocking, J. S., Kaldor, J. M., Mak, D. B., Pearson, S., Preen, D., Stewart, L., Ward, J., Liu, B., Chlamydia and Reproductive Health Outcome Investigators, & Chlamydia and Reproductive Health Outcome Investigators (2018). Risk of Pelvic Inflammatory Disease in Relation to Chlamydia and Gonorrhea Testing, Repeat Testing, and Positivity: A Population-Based Cohort Study. Clinical infectious diseases : an official publication of the Infectious Diseases Society of America, 66(3), 437–443. https://doi.org/10.1093/cid/cix769
6. Centers for Disease Control and Prevention (2014). Recommendations for the laboratory-based detection of Chlamydia trachomatis and Neisseria gonorrhoeae–2014. MMWR. Recommendations and reports : Morbidity and mortality weekly report. Recommendations and reports, 63(RR-02), 1–19.
7. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/Overview/800309#Overview [Accesat la data de 12.04.2022].