Trigliceride lichid punctie

Informații generale: Trigliceride lichid punctie

Concentrația trigliceridelor în fluidele corporale este corelată cu prezența chilomicronilor și poate fi utilă pentru diagnosticarea revărsatului chilos sau diferențierea de revărsatul pseudochilos¹. Revărsatele chiloase se caracterizează prin prezența chilului care conține chilomicroni, ce circulă prin sistemul limfatic. Efuziunile pseudochiloase nu conțin chilomicroni. Aceste fluide au un aspect lăptos și pot fi ușor confundate cu revărsatul chilos². În timp ce revărsatele chiloase conțin adesea concentrații crescute de trigliceride și concentrații scăzute de colesterol, identificarea chilomicronilor este considerată’’standardul de aur’’ pentru diagnostic.

Lichid pleural: Chilotorax este numele dat revărsatelor pleurale care conțin chilomicroni. Acestea se dezvoltă atunci când chilul se acumulează datorită afectării integrității sistemului limfatic, adesea a canalului toracic, produsă în principal de malignitate sau de traumatisme³. Limfa conține chilomicroni, caracterizați prin concentrații mari de trigliceride.

Revărsatul pseudochiloas are un aspect lăptos, ce nu prezintă conținut limfatic, ci se formează treptat prin descompunerea lipidelor celulare, în cazul unor revărsate de lungă durată, cum ar fi pleurita reumatoidă, tuberculoză sau mixedem și, prin definiție, conține concentrații mari de colesterol^2,4. Diferențierea pseudochilotoraxului de chilotorax este importantă, deoarece, deși aspectul lor lăptos sau opalescent este similar, strategiile de management terapeutic sunt diferite.

Lichid peritoneal: Ascită chiloasă este revărsatul peritoneal care conține chilomicroni⁵. Obstrucția fluxului limfatic cauzând scurgeri de la nivelul vaselor limfatice subseroase dilatate, exsudarea prin pereții megalimfaticelor retroperitoneale și scurgerea directă a chilului, datorată unei fistule limfoperitoneale, au fost propuse ca posibile mecanisme ce provoacă ascită chiloasă.  Concentrațiile crescute de trigliceride au cea mai bună corelație cu detectarea chilomicronilor, în timp ce colesterolul nu este util pentru evidențierea prezenței sau absenței chilomicronilor^6,7.

Recomandări pentru determinarea trigliceridelor⁸

• Diferențierea între revărsările chiloase și nonchiloase
• Măsurarea trigliceridelor din fluidele corporale ca surogat pentru chilomicroni

Specimen recoltat ⁸

• Lichid peritoneal (peritoneal, abdominal)
• Lichid pleural (pleural, toracic)
• Lichid de drenaj
• Lichid pericardic

Recipient de recoltare –tub steril⁸

Prelucrare necesară după recoltare ⁸

• Se centrifughează pentru a îndepărta orice material celular și se alicotează într-un flacon steril din plastic.
• Se indică sursa specimenului și locația sursei pe etichetă.

Volum probă – 1 mL⁸

Cauze de respingere a probei ⁸

• Specimen neînsoțit de datele de recoltare (sursă și numele)
• Specimen icteric
• Specimen contaminat (anticoagulant sau aditiv, lichid amniotic, lapte matern, salivă, secreții nazale, spută, lichid sinovial, spălare bronhoalveolară (BAL) sau spălături bronșice, prin ostomie, fecale, lichid spinal, secreții gastrice, urină, lichid vitros)

Stabilitate probă – timp de 30 de zile congelat⁸

Metodă –colorimetrie⁸

Valori de referință

Concentrațiile de trigliceride ale lichidului pleural peste 110 mg/dL confirmă un revărsat chilos. Concentrațiile de trigliceride sub 50 mg/dL nu sunt de obicei datorate unui revărsat chilos⁸.

Concentrațiile de trigliceride ale lichidului peritoneal peste 187 mg/dL sunt cele mai concordante cu prezența revărsatul chilos^1,8.

Limite si interferențe⁸

Dicinonă (etamsilat) la concentrații terapeutice poate duce la rezultate fals scăzute.

Intoxicațiile cu acetaminofen sunt tratate frecvent cu N-acetilcisteină.

N-acetilcisteina la o concentrație plasmatică mai mare de 166 mg/L și metabolitul acetaminofen, N-acetil-p-benzoquinona imină (NAPQI) poate provoca în mod independent rezultate fals scăzute.

În cazuri foarte rare, gammopatia, în special IgM de tip (macroglobulinemia Waldenstrom), poate determina rezultate incerte.

  Bibliografie

1. Thaler, M. A., Bietenbeck, A., Schulz, C., & Luppa, P. B. (2017). Establishment of triglyceride cut-off values to detect chylous ascites and pleural effusions. Clinical biochemistry, 50(3), 134–138. https://doi.org/10.1016/j.clinbiochem.2016.10.008
2. Hooper C, Lee YC, Maskell N, BTS (2010) Pleural Guideline Group: Investigation of a unilateral pleural effusion in adults: British Thoracic Society Pleural Disease Guideline. Thorax. 65(Suppl2):ii4-17. doi: 10.1136/thx.2010.136978
3. Huggins J. T. (2010). Chylothorax and cholesterol pleural effusion. Seminars in respiratory and critical care medicine, 31(6), 743–750. https://doi.org/10.1055/s-0030-1269834
4. Valdés, L., San José, M. E., Pose, A., Estévez, J. C., González-Barcala, F. J., Alvarez-Dobaño, J. M., & Light, R. W. (2010). Usefulness of triglyceride levels in pleural fluid. Lung, 188(6), 483–489. https://doi.org/10.1007/s00408-010-9261-4
5. Staats BA, Ellefson RD, Budahn LL, et al (1980) The lipoprotein profile of chylous and nonchylous pleural effusions. Mayo Clin Proc.;55(11):700-704
6. Skouras, V., & Kalomenidis, I. (2010). Chylothorax: diagnostic approach. Current opinion in pulmonary medicine, 16(4), 387–393. https://doi.org/10.1097/MCP.0b013e328338dde2
7. McGrath EE, Blades Z, Anderson PB (2010):Chylothorax: aetiology, diagnosis, and therapeutic options. Respir Med. Jan;104(1):1-8. doi: 10.1016/j.rmed.2009.08.010
8. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. [on-line]: https://www.mayocliniclabs.com [Accesat la data de 17.07.2021]