Adenom de prostată: Cauze & simptome – Tratament pentru prostata marită

Cuprins:

• Ce este prostata?
• Ce este adenomul de prostată?
• Adenomul de prostată – Cauze
• Adenomul de prostată – Simptome
• Adenomul de prostată – Posibile complicații
• Adenomul de prostată – Cum se stabilește diagnosticul?
• Tratamentul pentru prostată marită
• Întrebări frecvente despre adenomul de prostată

Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ale prostatei?

Afecțiunile cele mai întâlnite ale prostatei includ:

• Hiperplazia benignă de prostată (HBP) – o mărire non-canceroasă a prostatei, comună la bărbații mai în vârstă.
• Prostatita – inflamația prostatei, care poate fi cauzată de o infecție.
• Cancerul de prostată – una dintre cele mai frecvente forme de cancer la bărbați.

Ce este adenomul de prostată?

Adenomul de prostată, cunoscut și sub numele de hiperplazie benignă de prostată (HBP), este o afecțiune caracterizată prin creșterea în volum a prostatei, fără a fi vorba de cancer. Aceasta este o problemă frecventă la bărbații de peste 50 de ani și poate cauza dificultăți la urinare, deoarece prostata mărită apasă pe uretră și îngreunează eliminarea urinei.

Care este funcția prostatei?

Prostata are un rol esențial în sistemul reproducător masculin, având următoarele funcții principale:

1. Producerea lichidului seminal

Prostata secretă un lichid care reprezintă aproximativ 30-40% din volumul spermei. Acest lichid conține enzime, proteine și ioni care contribuie la nutriția și protecția spermatozoizilor, ajutându-i să supraviețuiască și să fie mai mobili.

2. Protecția și activarea spermatozoizilor

Fluidul prostatic conține enzime precum antigenul specific prostatic (PSA), care ajută la lichefierea spermei, facilitând mobilitatea spermatozoizilor. Are un pH ușor alcalin, care neutralizează aciditatea vaginală, creând un mediu favorabil pentru fertilizare.

3. Controlul fluxului urinar

Prostata înconjoară uretra și ajută la reglarea urinării. În timpul ejaculării, intră în acțiune un mecanism care împiedică urina să se amestece cu sperma, asigurând direcționarea corectă a fluidelor.

4. Contribuie la ejaculare

Mușchii prostatei se contractă în timpul ejaculării pentru a propulsa lichidul seminal prin uretră. Deși prostata nu este esențială pentru viață, este vitală pentru fertilitate și pentru buna funcționare a sistemului reproducător masculin.

Adenomul de prostată – Cauze

Adenomul de prostată apare în principal din cauza îmbătrânirii și a modificărilor hormonale. Deși nu se cunoaște cauza exactă a acestei afecțiuni, există mai mulți factori care contribuie la dezvoltarea sa:

1. Modificările hormonale asociate îmbătrânirii

• Pe măsură ce bărbații înaintează în vârstă, echilibrul hormonal se schimbă.
• Crește activitatea hormonului dihidrotestosteron (DHT), derivat din testosteron, care stimulează creșterea excesivă a celulelor prostatei.
• Nivelurile de estrogen pot crește ușor odată cu vârsta, ceea ce poate contribui la hiperplazia prostatică.

2. Factori genetici și predispoziția familială

• Bărbații cu istoric familial de adenom de prostată au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.

3. Stilul de viață și dieta

• Sedentarismul – lipsa activității fizice poate duce la probleme circulatorii care afectează prostata.
• Dieta bogată în grăsimi și alimente procesate poate influența metabolismul hormonal și creșterea prostatei.
• Obezitatea este un factor de risc, deoarece grăsimea abdominală poate contribui la dezechilibre hormonale.

4. Boli metabolice și afecțiuni asociate

• Diabetul zaharat și rezistența la insulină pot favoriza apariția adenomului de prostată.
• Hipertensiunea arterială este asociată cu un risc crescut de hiperplazie prostatică.

5. Inflamația cronică a prostatei

• Inflamația cronică poate duce la proliferarea celulelor din prostată, favorizând creșterea acesteia.

6. Dezechilibre hormonale precoce

• Expunerea la factori de mediu care afectează hormonii (ex. substanțe chimice din alimente sau plastic) ar putea contribui la dezvoltarea HBP.

Adenomul de prostată – Factori de risc 

Adenomul de prostată are mai mulți factori de risc care pot favoriza apariția și dezvoltarea sa. Acești factori includ:

1. Vârsta înaintată

• Este principalul factor de risc.
• După 50 de ani, riscul crește semnificativ, iar peste 80% dintre bărbații de peste 80 de ani prezintă semne de hiperplazie prostatică.

2. Dezechilibre hormonale

• Creșterea nivelului de dihidrotestosteron (DHT), un derivat al testosteronului, contribuie la proliferarea celulelor prostatei.
• Un nivel relativ mai mare de estrogen la bărbații în vârstă poate favoriza creșterea prostatei.

3. Istoricul familial și predispoziția genetică

• Dacă tatăl sau frații au avut HBP, riscul este mai mare.

4. Stilul de viață și dieta

• Sedentarismul – lipsa activității fizice poate afecta metabolismul și circulația sanguină în zona prostatei.
• Obezitatea – crește riscul prin acumularea de grăsime abdominală și dezechilibre hormonale.
• Alimentația bogată în grăsimi animale și alimente procesate – poate influența nivelul hormonal.
• Consumul excesiv de alcool și cofeină – poate irita vezica urinară și agrava simptomele urinare.

5. Afecțiuni metabolice

• Diabetul zaharat și rezistența la insulină sunt asociate cu un risc crescut de HBP.
• Hipertensiunea arterială este, de asemenea, un factor de risc.

6. Inflamația cronică a prostatei

Inflamațiile repetate pot duce la modificări structurale care favorizează creșterea în dimensiuni a prostatei.

Adenomul de prostată – Simptome

Adenomul de prostată determină simptome urinare din cauza comprimării uretrei și afectării funcției vezicii urinare. Aceste simptome sunt clasificate în două categorii principale: simptome obstructive și simptome iritative.

1. Simptome obstructive (legate de blocarea fluxului urinar)

Aceste simptome apar deoarece prostata mărită îngustează uretra, împiedicând eliminarea normală a urinei.

• Jet urinar slab – fluxul de urină este slab și subțire.
• Dificultate la inițierea urinării – întârziere sau efort pentru a începe să urinezi.
• Intermitența jetului urinar – fluxul de urină se întrerupe și pornește de mai multe ori în timpul urinării.
• Senzația de golire incompletă a vezicii – după urinare, pacientul simte că vezica nu s-a golit complet.
• Urinare prelungită – timpul necesar pentru a urina este mai lung decât în mod normal.
• Retenție urinară – în cazurile severe, urinarea devine imposibilă, necesitând intervenție medicală de urgență.

2. Simptome iritative (legate de iritația vezicii urinare)

Aceste simptome sunt cauzate de sensibilizarea vezicii urinare din cauza obstrucției parțiale a fluxului urinar.

• Polachiurie – urinări frecvente pe parcursul zilei.
• Nicturie – nevoia frecventă de a urina în timpul nopții.
• Urgenturie – senzația bruscă și puternică de a urina, greu de controlat.
• Disurie – usturime sau disconfort la urinare.
• Incontinență urinară – pierderi necontrolate de urină, mai ales în stadiile avansate.

Cum afectează aceste simptome viața de zi cu zi?

• Scade calitatea somnului din cauza trezirilor frecvente pentru a urina.
• Afectează activitățile zilnice prin nevoia constantă de a avea acces la o toaletă.
• Crește riscul de complicații precum infecțiile urinare și retenția urinară acută.

Adenomul de prostată – Posibile complicații

Adenomul de prostată poate duce la complicații serioase dacă nu este diagnosticat și tratat la timp. Aceste complicații sunt cauzate de obstrucția progresivă a uretrei și de afectarea funcției vezicii urinare.

1. Retenție urinară acută (incapacitatea de a urina) – urgență medicală

Apare brusc, cu dureri intense și imposibilitatea de a urina.

Necesită cateterizare imediată pentru a goli vezica.

Poate fi declanșată de consumul excesiv de alcool, expunerea la frig, stres sau administrarea unor medicamente.

2. Infecții urinare repetate

Urina rămasă în vezică favorizează dezvoltarea bacteriilor.

Poate duce la cistite (infecții ale vezicii) sau pielonefrite (infecții renale severe).

Simptomele includ usturime la urinare, febră și dureri lombare.

3. Litiaza vezicală (pietre în vezică)

Se formează din cauza stagnării urinei.

Pot provoca durere, urinare întreruptă, sânge în urină și risc crescut de infecții.

4. Hematurie (sânge în urină)

Poate apărea din cauza dilatării și ruperii vaselor de sânge din prostată.

Hematuria persistentă necesită investigații suplimentare pentru a exclude alte cauze grave (ex. cancerul de vezică).

5. Afectarea vezicii urinare (disfuncție vezicală)

Pereții vezicii se îngroașă și devin mai rigizi, reducând capacitatea de contracție.

În timp, se poate ajunge la vezică atonă (slăbită),care nu mai poate elimina complet urina.

6. Insuficiență renală (cazuri grave, netratate)

• Presiunea crescută asupra rinichilor poate afecta funcția renală.
• Se poate ajunge la insuficiență renală cronică (IRC), necesitând tratament specializat.

Cum prevenim complicațiile?

• Consult medical regulat la urolog pentru monitorizarea prostatei.
  Adoptarea unui stil de viață sănătos (dietă echilibrată, exerciții fizice).
  Tratament la timp pentru a evita progresia bolii.

Dacă simptomele devin severe, a nu se amâna vizita la medic, deoarece adenomul de prostată netratat poate duce la complicații grave.

Adenomul de prostată – Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul se stabilește printr-o combinație de anamneză, examinare clinică și investigații paraclinice.

1. Anamneza și evaluarea simptomelor

Medicul urolog va întreba despre:

• Simptomele urinare (urinare frecventă, jet urinar slab, senzația de golire incompletă etc.).
• Durata și severitatea simptomelor.
• Impactul asupra vieții zilnice.
• Istoricul medical personal și familial (existența cazurilor de HBP sau cancer de prostată în familie).

Se utilizează Scala Internațională a Simptomelor Prostatei (IPSS), un chestionar care ajută la evaluarea severității simptomelor.

2. Examinarea clinică

Tușeul rectal (examinarea digitală a prostatei) –

Medicul palpează prostata prin rect pentru a-i evalua dimensiunea, consistența și sensibilitatea.

HBP se manifestă printr-o prostată mărită, elastică și netedă.

3. Analize de laborator

• Antigenul specific prostatic (PSA) este un marker utilizat pentru diferentierea dintre HBP și cancerul de prostată. Nivelul PSA poate fi ușor crescut în HBP, dar valori mult crescute pot sugera cancer de prostată.
• Sumar de urină și urocultură identifică infecții urinare asociate sau hematurie (sânge în urină).
• Creatinina serică pentruevaluarea funcției renale în cazurile severe.

4. Investigații imagistice și funcționale

• Ecografia prostatică (transabdominală sau transrectală) măsoară volumul prostatei și verifică eventualele complicații (calculi, retenție urinară). Ecografia transrectală oferă imagini mai detaliate.
• Uroflowmetria măsoară viteza și debitul urinării. Un flux urinar slab sugerează obstrucție uretrală.
• Reziduul post-micțional (RPM) se determină prin ecografie pentru a vedea câtă urină rămâne în vezică după urinare. Un volum mare de urină reziduală indică o disfuncție a vezicii urinare.
• Cistoscopia (în cazuri selectate) – se introduce un endoscop prin uretră pentru a vizualiza prostata și vezica urinară.
• Urografia sau RMN-ul prostatic – utilizate doar în cazuri speciale pentru evaluarea detaliată a tractului urinar.

Diagnostic diferențial

HBP trebuie diferențiat de alte afecțiuni care pot avea simptome similare:

• Cancerul de prostată (necesită determinarea PSA, investigații imagistice și biopsie).
• Prostatita (inflamația prostatei, adesea asociată cu febră și disconfort perineal).
• Stricturile uretrale (îngustări ale uretrei care pot afecta urinarea).

Tratamentul pentru prostată marită

Tratamentul depinde de severitatea simptomelor și de impactul asupra vieții zilnice. Opțiunile terapeutice includ monitorizarea activă, tratamentul medicamentos și intervențiile minim invazive sau chirurgicale.

1. Monitorizare activă („watchful waiting”)

Recomandată pentru bărbații cu simptome ușoare care nu afectează calitatea vieții. Include modificarea stilului de viață:

• Reducerea consumului de lichide seara.
• Evitarea alcoolului, cafelei și alimentelor picante.
• Creșterea activității fizice și menținerea unei greutăți sănătoase.
• Gestionarea corectă a stresului.

 Se fac controale regulate la medicul urolog pentru a monitoriza progresia bolii.

2. Tratament medicamentos

Indicat pentru pacienții cu simptome moderate.

• Alfa-blocante

Relaxează mușchii prostatei și ai vezicii urinare, îmbunătățind fluxul urinar.

Acționează rapid (în câteva zile/săptămâni).

Efecte adverse: scăderea tensiunii arteriale, amețeli, ejaculare retrogradă.

• Inhibitori de 5-alfa reductază

Reduc dimensiunea prostatei prin scăderea nivelului de dihidrotestosteron (DHT).

Necesită 3-6 luni pentru efect vizibil.

Efecte adverse: scăderea libidoului, disfuncție erectilă, ginecomastie.

• Terapie combinată

Eficientă pentru prostatele foarte mari.

• Inhibitori de fosfodiesterază-5

Ajută atât la simptomele urinare, cât și la disfuncția erectilă.

• Medicamente antimuscarinice sau beta-3 agoniști

Se folosesc dacă există simptome iritative (urinare frecventă, urgentă).

3. Proceduri minim invazive

Când medicamentele nu sunt eficiente, se recomandă pentru pacienții cu simptome severe sau complicații.

Rezecția transuretrală a prostatei (TURP)

• Standardul de aur în tratamentul HBP.
• Se îndepărtează excesul de țesut prostatic prin uretră.
• Posibile efecte adverse: ejaculare retrogradă, disfuncție erectilă, infecții urinare.

Incizia transuretrală a prostatei (TUIP)

• Similară cu TURP, dar fără a elimina țesut prostatic, doar lărgind uretra.
• Potrivită pentru prostate mici-moderate.

Vaporizația cu laser (GreenLight, HoLEP)

• Folosește laser pentru a vaporiza țesutul prostatic.
• Avantaj: sângerare minimă, recuperare rapidă.

Terapia cu microunde sau radiofrecvență (TUMT, TUNA)

• Se aplică căldură pentru a reduce volumul prostatei.
• Eficiență moderată, dar mai puține efecte secundare decât TURP.

Urolift (implantare de dispozitive care lărgesc uretra)

• Alternativă modernă, fără afectarea funcției sexuale.

Rezecția simplă a prostatei (adenomectomie prostatică)

• Se face prin chirurgie clasică pentru prostatele de dimensiuni foarte mari (>80-100 ml).

4. Tratamente naturale și suplimente

Unele studii sugerează beneficii modeste pentru:

• Extract de palmier pitic  – posibil efect antiinflamator.
• Licopen (din roșii) – antioxidant cu posibile efecte benefice asupra prostatei.
• Zinc și seleniu – pot susține sănătatea prostatei.De menționat că aceste suplimente nu înlocuiesc tratamentele medicale!

Întrebări frecvente despre adenomul de prostată

1. Care este diferența între adenomul de prostată și cancerul de prostată?

Adenomul de prostată (hiperplazia benignă de prostată – HBP) și cancerul de prostată sunt afecțiuni diferite, deși ambele afectează prostata și pot avea, pentru o anumită perioadă, simptome similare.

Adenomul de prostată (HBP) este o afecțiune benignă (necanceroasă), fiind determinată de o creștere excesivă a celulelor din zona centrală a prostatei, care comprimă uretra și afectează urinarea. Nu se răspândește în alte organe.

 Cancerul de prostată este o afecțiune malignă (canceroasă), care se dezvoltă din celulele anormale ale prostatei, de obicei din zona periferică; poate invada țesuturile din apropiere și se poate răspândi (metastazare) la oase, ganglioni limfatici și alte organe.

2. Ce se intamplă dacă adenomul de prostată nu este tratat la timp? 

Dacă adenomul de prostată (hiperplazia benignă de prostată – HBP) nu este tratat la timp, pot apărea complicații serioase care pot afecta sănătatea generală a pacientului. Deși HBP nu este o afecțiune malignă (cancer), efectele acesteia pot deveni foarte deranjante și pot duce la probleme de sănătate grave. Tratamentul precoce poate preveni majoritatea complicațiilor și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții.

3. Cât durează incontinența urinară după operația de prostată?

Incontinența urinară după o operație de prostată (cum ar fi rezecția transuretrală a prostatei – TURP, prostatectomia sau alte intervenții chirurgicale) este o complicație temporară care afectează unii pacienți. Durata și severitatea acestei incontinențe variază semnificativ de la o persoană la alta, în funcție de mai mulți factori.

• Incontinența urinară temporară: în majoritatea cazurilor, incontinența urinară temporară este o reacție normală după operație. De obicei, aceasta apare din cauza iritării vezicii urinare și a mecanismului de control al urinei, care poate fi afectat temporar de intervenția chirurgicală. În acest caz, incontinența urinară se îmbunătățește pe măsură ce organismul se recuperează. De obicei, incontinența dispare în câteva săptămâni până la 6 luni după operație, în funcție de pacient.
• Incontinența urinară permanentă: în cazuri rare, incontinența permanentă poate apărea, mai ales după o prostatectomie radicală (îndepărtarea completă a prostatei), care poate afecta sfincterele uretrale sau nervii responsabili de controlul vezicii urinare. Aceasta poate fi cauzată de leziuni nervoase în timpul intervenției chirurgicale sau de o slăbire a mușchilor vezicii urinare. Dacă incontinența persistă mai mult de 6 luni sau devine severă, poate fi necesar un tratament suplimentar, care poate include terapie fizică pentru întărirea mușchilor pelvini (exerciții Kegel), medicamente, sau, în cazuri mai severe, intervenții chirurgicale suplimentare (implantarea unui dispozitiv pentru controlul urinei).

4. Cum poți ține sub control adenomul de prostată?

Pentru a ține sub control adenomul de prostată (hiperplazia benignă de prostată – HBP) și a preveni agravarea simptomelor, este important să se adopte o serie de modificări ale stilului de viață, tratament medicamentos și monitorizare regulată. Iată câteva strategii care pot ajuta la gestionarea afecțiunii:

1. Modificări ale stilului de viață

 Hidratare corectă:

• Bea suficiente lichide pe parcursul zilei pentru a preveni deshidratarea, dar limitează consumul de lichide seara pentru a reduce nevoia de a urina frecvent noaptea (nicturie).
• Evită alcoolul și cafeaua seara, deoarece acestea pot irita vezica și pot stimula urinarea frecventă.

 Alimentație sănătoasă:

• Adoptă o dietă echilibrată, bogată în legume, fructe și fibre, și săracă în grăsimi saturate și carne roșie. Unele studii sugerează că o dietă bogată în licopen (din roșii) și zinc poate fi benefică pentru sănătatea prostatei.
• Alimentele antiinflamatorii, precum peștele gras (somon, sardine), nucile și semințele, pot ajuta la reducerea inflamației prostatei.

 Exerciții fizice:

• Exercițiile fizice regulate (măcar 30 de minute pe zi) pot îmbunătăți circulația sanguină, pot reduce stresul și pot ajuta la menținerea unei greutăți sănătoase.
• Exercițiile pelviene, precum exercițiile Kegel, pot întări mușchii vezicii urinare și ai pelvisului, ceea ce poate îmbunătăți controlul urinar.

 Reducerea stresului:

• Stresul poate agrava simptomele HBP. Practicarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditația, respirația profundă sau yoga, poate ajuta la reducerea disconfortului.

---

Referințe:

• https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/prostate-adenoma
• https://www.operarme.com/blog/prostate-adenoma-what-it-is-symptoms-causes-and-treatments/
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/benign-prostatic-hyperplasia/symptoms-causes/syc-20370087