înapoi la lista
Imunoglobulina IgM
Informaţii generale Imunoglobulina IgM
Recomandări pentru determinarea IgM
- evaluarea imunităţii umorale;
- diagnosticul şi monitorizarea tratamentului în macroglobulinemia Waldenström;
- evaluarea probabilităţii infecţiilor in utero4.
Pregătire pacient – à jeun (pe nemancate)3.
Specimen recoltat – sange venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator3.
Prelucrare necesară după recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se menţin la 37ºC; după ce se produce coagularea, se separă serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se tratează la fel3.
Volum probă – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic3.
Stabilitate probă – serul separat este stabil: 7 zile la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C ; 6 luni la – 20°C3.
Metoda – imunoturbidimetrică3.
Interval de referință Imunoglobulina IgM3
Varstă |
Valori (mg/dL) |
< 14 zile |
3 – 32 |
15 zile – 12 săptămâni: |
10 – 67 |
13 săptămâni – 12 luni: |
14 – 82 |
Fete (1an - 19 ani) |
45 – 178 |
Băieți (1an - 19 ani) |
36 - 144 |
Adulți (>19 ani) |
40 - 230 |
Limita de detecţie – 5.0 mg/dL (0.05 g/L)3.
Valori de alertă clinică – la nou-născut o valoare IgM >20 mg/dL indică o stimulare intrauterină a răspunsului imun (boala citomegalică, sifilis, toxoplasmoză, rubeolă etc.)1.
Interpretarea rezultatelor
Creşterea Ig M este asociată cu : |
Scăderea Ig M este asociată cu: |
• boala Waldenström
• afecţiuni hepatice, in special ciroza biliară primitivă
• infecţii cronice
• tripanosomiaza
• malarie
• lupus
• disgamaglobulinemie (unii pacienţi)1;2 |
• sindroame cu pierdere de proteine
• mielom non-IgM
• agamaglobulinemie
• aplazie limfoidă
• disgamaglobulinemie
• leucemie limfatică cronică
• la sugar şi in prima copilărie1;2 |
Bibliografie
Vezi tot conținutul
Vezi mai puțin