Meningita: Cauze și Simptome - Meningita la copii

Meningita poate afecta persoane de toate vârstele, dar copiii mici, adolescenții și persoanele cu sistemul imunitar compromis sunt cei mai vulnerabili. Boala poate fi cauzată de virusuri, bacterii sau, mai rar, de fungi, iar debutul este adesea brusc, cu simptome precum febră, cefalee intensă, rigiditate a gâtului și confuzie. Recunoașterea timpurie a semnelor și tratamentul prompt sunt esențiale, întrucât meningita poate evolua rapid și poate avea consecințe severe sau chiar fatale.

Ce este meningita?

Meningita este o afecțiune gravă care afectează sistemul nervos central, fiind consecința unui proces inflamator care apare la nivelul foițelor meningeale, ce învelesc și asigură protecția creierului și a măduvei spinării.

Tipuri de meningită și cauzele acestora

Infecțiile virale sunt cea mai frecventă cauză a meningitei, urmate de infecțiile bacteriene și, mai rar, de infecțiile fungice și parazitare.

Meningita bacteriană

Meningita bacteriană este cauzată de germenii care pătrund în fluxul sanguin și ajung la creier și la măduva spinării, dar poate apărea și atunci când bacteriile pătrund direct în meninge. Aceasta se poate întâmpla, de exemplu, în cazul unei infecții la nivelul urechii sau sinusurilor ori ca urmare a unei fracturi craniene.

Meningita bacteriană: Cauze

• Meningita meningococică – este provocată de Neisseria meningitidis. Acest germen provoacă cel mai adesea o infecție a căilor respiratorii superioare, dar poate cauza meningită meningococică atunci când pătrunde în fluxul sanguin. Afectează în principal adolescenții și adulții tineri și poate provoca adevărate focare în căminele studențești. Prevenirea infecției se poate face prin vaccinarea împotriva acestei bacterii: pentru serotipurile A, C, W-135 şi Y (Nimenrix) și pentru grupul B (Bexsero).

Orice persoană care a fost în contact strâns cu o persoană cu meningită meningococică trebuie să primească antibiotic oral, chiar dacă este vaccinată, pentru a preveni boala.

• Meningita pneumococică – este provocată de Streptococcus pneumoniae și reprezintă cea mai frecventă cauză de meningită bacteriană la sugari, copii mici și adulți. Vaccinul pneumococic (Prevenar 13 sau Synflorix) poate ajuta la prevenirea acestei infecții.

• Meningita cu Haemophilus Influenzae – această bacterie a reprezentat în trecut principala cauză de meningită bacteriană la copii, dar vaccinul Hib a redus considerabil acest tip de meningită. În România, acesta face parte din schema națională de vaccinare și este administrat prin vaccinul pentavalent sau cel hexavalent. 

• Meningita cu Steptococus Agalactiae – este cauzată de infecția cu Streptococul agalactiae, cunoscut drept Streptococ de grup B. Este o boală foarte gravă care poate provoca decesul și invaliditatea pe termen lung. Nou-născuții și bebelușii cu vârstă mai mică de 3 luni prezintă cel mai mare risc de meningită streptococică de grup B. Cazurile la copiii mari și la adulți sunt mult mai rare.

• Meningita tuberculoasă – este o complicație rară a tuberculozei, dar poate fi gravă și necesită tratament cu medicamente specifice.

• Meningita cu Listeria monocytogenes – această bacterie poate fi găsită în brânzeturile nepasteurizate și în mezeluri. La risc sunt gravidele, nou-născuții, vârstnicii și persoanele cu un sistem imunitar compromis. În timpul sarcinii, listeria poate traversa placenta, iar infecția poate fi fatală pentru făt.

Meningita virală 

Meningita virală este cel mai adesea ușoară și se vindecă de la sine, fiind cauzată în cele mai multe cazuri de enterovirusuri. Acestea sunt mai frecvente la sfârșitul verii și începutul toamnei.

Meningita virală: Cauze

Virusurile care pot provoca meningită includ:

• Enterovirusuri non-polio (precum cele care cauzează boala mână-gură-picior);
• Virusul herpes simplex;
• Virusul Epstein-Barr;
• Virusul varicelo-zosterian;
• Virusul urlian - oreionul;
• Virusul rujeolos - rujeola;
• Arbovirusuri, cum ar fi virusul West Nile și virusul Zika;
• HIV;
• Virusurile gripale;
• Virusul coriomeningitei limfocitare (LCMV).

Meningita fungică

Meningita fungică, deși mult mai rar întâlnită decât cea bacteriană, poate avea o evoluție asemănătoare. Debutul simptomelor este adesea insidios, cu instalare lentă, dar acestea se pot accentua progresiv până la forme severe. Spre deosebire de meningita bacteriană, nu este o boală contagioasă însă, chiar sub tratament antifungic adecvat, există riscul de recidivă.

Meningita fungică: Cauze 

Cauza poate fi inhalarea sporilor fungici care se găsesc în sol, lemn în descompunere și excremente de păsări.

Meningita parazitară

Meningita parazitară nu se transmite interuman. Paraziții implicați infectează de regulă animalele, iar oamenii se pot contamina prin ingestia de alimente sau apă contaminate. Anumite infecții parazitare, precum neurocisticercoza (determinată de larva de Taenia solium) sau malaria cerebrală, pot determina apariția meningitei parazitare. Un alt tip rar este meningita amoebică, care poate apărea uneori după expunerea la apă dulce contaminată.

Paraziții pot provoca un tip rar de meningită numit meningită eozinofilică, care poate deveni rapid amenințătoare pentru viață.

Alte cauze ale meningitei

Meningita poate avea și cauze non-infecțioase, cum ar fi reacțiile chimice, administrarea anumitor medicamente, reacțiile alergice, unele tipuri de cancer sau boli inflamatorii sistemice, precum sarcoidoza.

Meningita: Factori de risc

Factorii de risc pentru meningită includ:

• Lipsa vaccinării
• Vârsta – meningita virală apare cel mai adesea la copiii cu vârsta mai mică de 5 ani, iar meningita bacteriană este frecventă la persoanele sub 20 de ani.
• Colectivitatea
• Sarcina
• Deficiențe ale sistemului imunitar: SIDA, tulburările legate de consumul de alcool, diabetul, medicamentele care afectează sistemul imunitar etc.

Sunt mai susceptibili la meningită: nou-născuții și copiii cu vârsta mai mică de 5 ani, pacienții cu un sistem imunitar compromis, secundar administrării unor medicamente (chimioterapie) sau post-transplant recent de organ sau de măduvă osoasă. Extirparea splinei (splenectomia) crește, de asemenea, riscul de meningită.

Cum se manifestă meningita la adulți și la copii  

Majoritatea pacienților cu o formă ușoară de meningită virală dezvoltă o simptomatologie similară celei de gripă, care se ameliorează, de obicei spontan, în 7-10 zile.

De multe ori, simptomele de debut ale meningitei virale sunt similare cu cele ale formei bacteriene. Cu toate acestea, meningita bacteriană este severă și poate genera complicații foarte grave: apariția de leziuni la nivel cerebral, pierderea auzului sau tulburări de cogniție. Astfel, consultul medical este esențial pentru un diagnostic corect, rapid și pentru un tratament adecvat.

Meningita: Simptome 

În cazul adulților și al copiilor mai mari de 2 ani, simptomele meningitei pot fi:

• Febră mare bruscă;
• Rigiditatea gâtului;
• Cefalee severă;
• Fotosensibilitate;
• Somnolență;
• Greață sau vărsături;
• Confuzie sau probleme de concentrare;
• Convulsii;
• Lipsa poftei de mâncare și a senzației de sete;
• Iritații sau erupții pe piele, în mod special în meningita meningocogică.

Simptomele de urmărit la nou-născuți și sugari sunt:

• Febră mare;
• Plâns constant;
• Iritabilitate;
• Somnolență – nu se trezește nici pentru a mânca;
• Interactivitate scăzută;
• Alimentație deficitară;
• Vărsături;
• Fontanela bombată;
• Rigiditate a corpului și a gâtului.

Un simptom deosebit care necesită atenție imediată este erupția cutanată cunoscută sub numele de purpură, manifestată prin pete sau vânătăi purpurii care pot apărea oriunde pe corp. Testul cu paharul este o metodă la îndemână pentru a evalua posibilitatea existenței meningitei. Se apasă ferm un pahar de sticlă (transparent) pe zona de piele cu erupție. Dacă semnele roșii-purpurii se pot vedea clar prin sticlă, este nevoie de ajutor medical urgent.

Meningita: Cum se pune diagnosticul? 

Medicul stabilește diagnosticul de meningită pe baza: semnelor, simptomelor, examenului fizic, testelor de laborator și investigațiilor imagistice.

Anamneză și examen clinic efectuat de către medicul infecționist 

Medicul specialist care ar putea oferi diagnosticul de certitudine în cazul meningitei este medicul infecționist. Diagnosticul este, de cele mai multe ori, unul de urgență, astfel încât anamneza are o relevanță redusă.

Teste imagistice

Pot fi recomandate teste de imagistică: tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) care pot evidenția prezența și extinderea procesului inflamator specific meningitei.

Puncție lombară 

Puncția lombară este o procedură în cadrul căreia se recoltează o mostră de lichid din spațiul subarahnoidian (canalul spinal) pentru a fi analizată în laborator. Analiza biochimică a lichidului cefalorahidian reprezintă o etapă esențială în diagnosticul meningitei, oferind indicii importante despre natura infecției (bacteriană, virală, fungică sau tuberculoasă). La persoanele cu meningită, lichidul cefalorahidian prezintă adesea un nivel scăzut de glucoză și un număr mai mare de leucocite (globule albe) și de proteine.

Analize de laborator 

Teste recomandate pentru diagnosticul diferențial între meningita bacteriană și cea non-bacteriană, adaptate în funcție de simptome, suspiciunea medicului și posibilele cauze ale meningitei, cum ar fi infecțiile virale, bacteriene, fungice sau alte condiții inflamatorii:

• Analiza microscopică a LCR
• Teste biochimice din LCR
• Cultura bacteriana și fungică din LCR
• Testare PCR din LCR în vederea identificării agentului patogen responsabil de infecție
• Hemograma
• Procalcitonina
• Detecție enterovirusuri din materii fecale
• Diagnostic molecular infecții respiratorii bacteriene – testare sindromică
• Diagnostic molecular infecții respiratorii virale – testare sindromică
• Cultură secreție genitală pentru streptococ grup B
• Listeria monocytogenes serologie
• Virus herpes simplex (HSV) 1 si 2 IgG in LCR/ser

Meningita: Posibile complicații

Complicațiile meningitei pot fi grave. Cu cât boala este lipsită de tratament mai mult timp, cu atât crește riscul de convulsii și de afectare pe termen lung a sistemului nervos. Astfel, pacienții afectați se pot confrunta cu:

• Pierderea auzului;
• Tulburări de vedere;
• Tulburări de memorie;
• Dificultăți de învățare;
• Tulburări de echilibru;
• Convulsii;
• Insuficiență renală;
• Deces.

Meningita: Tratament 

Tratamentul depinde de tipul de meningită.

Meningita bacteriană: Tratament 

Meningita bacteriană nou apărută necesită tratament imediat cu antibiotice administrate intravenos. Steroizii pot fi, de asemenea, administrați pentru a reduce inflamația din jurul creierului. Tratamentul susține recuperarea și reduce riscul de complicații.

Meningita virală: Tratament

Nu există un tratament specific pentru meningita virală. Majoritatea cazurilor se ameliorează de la sine în câteva săptamâni, fără un tratament specific, iar recomandările pentru tratarea formelor ușoare includ de obicei repaus la pat, hidratare, medicamente simptomatice pentru ameliorarea durerii și reducerea febrei. Medicul poate prescrie medicamente antivirale, în cazul meningitei produse de virusul herpetic sau de gripă. În cazul pacienților care dezvoltă forme severe, se recomandă internarea în spital.

Meningita fungică: Tratament

Meningita fungică este tratată cu medicamente antifungice, administrate, de obicei, intravenos în timpul spitalizării. După externare, este posibil să fie necesară continuarea tratamentului cu medicamente antifungice pe cale orală pentru o perioadă de câteva luni, iar în anumite cazuri poate fi necesară continuarea tratamentului pentru tot restul vieții.

Meningita: Metode de prevenție

Germenii comuni care pot cauza meningita se pot răspândi prin tuse, strănut sau sărut, dar și prin folosirea în comun a ustensilelor de mâncare, a periuțelor de dinți sau a țigărilor. Așadar, măsurile simple de igienă pot contribui la prevenirea infecțiilor care pot duce la meningită.

• Spală mâinile riguros și învață copiii să se spele pe mâini de fiecare dată: când se întorc de afară, înainte de a mânca, înainte și după ce merg la toaletă, după ce petrec timp într-un loc public aglomerat sau mângâie animale. Asigură-te că știu să se spele corect pe mâini și să se clătească bine.
• Evită utilizarea în comun a diferitelor obiecte de uz personal: paie de băut, ustensile de mâncare, balsamuri de buze sau periuțe de dinți, dar și băuturi ori alimente.
• Menține un stil de viață sănătos: odihnește-te suficient, fă mișcare în mod regulat și adoptă o dietă echilibrată.
• Acoperă-ți gura cu un șervețel sau cu cotul atunci când tușești sau strănuți.
• În sarcină, consumă doar carne gătită și brânzeturi fabricate din lapte pasteurizat, pentru a elimina germenii.

Vaccinuri care te pot proteja de meningită

Pe lângă respectarea normelor de igienă, există o serie de vaccinuri, disponibile și în România, care se pot face pentru prevenirea meningitei cauzate de anumiți germeni. Unele dintre aceste vaccinuri sunt incluse în schema națională de vaccinare.

• Vaccinul împotriva Haemophilus influenzae tip b, denumit pe scurt Hib, este inclus în schema națională de vaccinare și se administrează în cadrul vaccinului hexavalent. Calendarul național de vaccinare prevede administrarea a două doze, la 2 și 4 luni, și o doză de rapel la 11 luni. 
• Vaccinul pneumococic conjugat, cunoscut sub denumirea comercială de Prevenar 13 sau Synflorix, este inclus în schema națională de vaccinare cu administrare la vârsta de 2 luni, 4 luni și 11 luni.
• Vaccinul conjugat meningococic,cunoscut sub denumirea comercială de Nimenrix, acoperă serogrupurile A, C, W-135 și Y. Nu este inclus în schema națională de vaccinare, ci este un vaccin opțional.
• Vaccinul meningococic serogrup B, cunoscut sub denumirea comercială de Bexsero, este diferit de Nimenrix. Cele două se completează, nu se exclud. Vaccinul meningococic de grup B este un vaccin opțional în România.
• Vaccinul ROR, împotriva rujeolei, oreionului și a rubeolei, este inclus în calendarul național de vaccinare din țara noastră, cu administrare la vârsta de 1 an și rapel la vârsta de 5 ani.
• Vaccinul împotriva varicelei (Varilrix) conține un virus viu atenuat și poate fi administrat începând cu vârsta de 9 luni, fiind un vaccin opțional.
• Vaccinul BCG protejează împotriva tuberculozei și se realizează, conform calendarului național de vaccinare, în maternitate, la vârsta de 2-7 zile a nou-născutului.

Întrebări frecvente despre meningită

Cum se transmite meningita? 

Meningita nu este o boală contagioasă în sine, însă anumite forme pot fi transmise de la o persoană la alta, în funcție de agentul infecțios implicat.

Cât de periculoasă este meningita?

Meningita este o afecțiune gravă, cu potențial letal, care necesită diagnostic și tratament de urgență. În lipsa unei intervenții rapide, evoluția poate fi fulminantă, iar chiar și în cazurile tratate corespunzător, există un risc semnificativ de complicații pe termen lung, cum ar fi tulburări neurologice, deficit cognitiv, hipoacuzie sau crize epileptice.

Meningita bacteriană este deosebit de îngrijorătoare. Aproximativ 1 din 6 persoane care suferă de acest tip de meningită moare, iar 1 din 5 are complicații grave.

Vaccinurile reprezintă cea mai eficientă modalitate de a asigura o protecție de lungă durată.

În cât timp apar simptomele meningitei după expunerea la agentul infecțios? 

Simptomele meningitei pot apărea la intervale de timp diferite, în funcție de tipul de agent infecțios și de severitatea bolii. De obicei, simptomele apar în câteva ore sau zile de la expunere, dar în unele cazuri pot dura săptămâni pentru a se manifesta. 

Poți face meningită de mai multe ori?

Da, este posibil să faci meningită de mai multe ori. Meningita poate fi cauzată de diferiți agenți patogeni, cum ar fi virusuri sau bacterii, iar infecțiile repetate pot duce la episoade ulterioare de meningită.

Meningita bacteriană poate lăsa sechele pe termen lung?

Deși majoritatea persoanelor cu meningită se recuperează complet cu tratament prompt, există și cazuri în care persoanele afectate pot experimenta efecte secundare de lungă durată: pierderea auzului sau a vederii, tulburări neurologice, de vorbire și limbaj, amputații, leziuni cerebrale, hidrocefalie.

Cât timp durează recuperarea dupa meningită?

Meningita virală, de obicei, se vindecă de la sine în câteva săptămâni, fără complicații pe termen lung. Meningita bacteriană, în schimb, poate necesita tratament antibiotic și poate duce la complicații mai severe, iar recuperarea poate dura mai mult. 

Referințe:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/meningitis/symptoms-causes/syc-20350508
2. https://www.cdc.gov/meningitis/viral.html
3. https://journalofethics.ama-assn.org/article/diagnosis-and-treatment-viral-meningitis/2007-07
4. https://www.meningitis.org/
5. https://cnscbt.ro/index.php/calendarul-national-de-vaccinare/file
6. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/meningitis